Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este unul din cel 12 praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe.
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), ziua fiind cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor.
Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan notează că pentru sărbătoarea
iudaică a Paştilor Iisus Hristos a avut trei veniri la Ierusalim
("Dicţionarul de Teologie Ortodoxă", pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).
Prima dintre ele a avut loc în anul 27-28, atunci a mers la templu
Domnului (Ioan 2, 13).
În Duminica Floriilor, creştinii sărbătoresc intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusali.
Înconjurat de către ucenici şi mulţime de popor, Iisus este primit îu
cetate cu ramuri de finic şi de măslin, în strigări de laudă: "Osana
Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9).
Este o sărbătoare a bucuriei căci Iisus Hristos intră ca Împărat în
Ierusalim, anticipând biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi
biruinţa întregii omenirii pe care o purta în Sine.
În acest praznic se întrezăreşte însă şi o anumită preocupare căci se
aşteaptă rememorarea zilelor în care Hristos Fiul lui Dumnezeu a suferit
şi a murit pe cruce după firea omenească pe care a luat-o pe lângă
firea Sa dumnezeiască, pe care o are din veci.
Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe
Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt
împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate.
În Duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la peşte. În
seara acestei duminici, încep Deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.
Duminică, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, toţi creştinii din lume prăznuiesc Floriile, când este retrăită Intrarea Domnului Iisus Hristos în Cetatea Ierusalimului.
Cu o săptămâna înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mantuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, pâna la moarte și Inviere.
Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe
Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt
împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate.
Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului)
se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna
Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine
marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşeşte slujbele
Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în
cadrul privegherilor. Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere
şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni
specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.
În timpul unui an bisericesc, deniile se săvârşesc numai în două
săptămâni, în timpul Postului Paştilor: miercuri şi vineri în săptămâna a
cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de
dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri
seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului,
încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.
Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna
Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă
în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna
Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.
De Florii, cei care au
nume de flori își celebrează onomastica. Se estimează că sunt peste 1 milion și
jumătate de români care își vor serba onomastica duminică.
Sărbătoarea intrării
Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor,
Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
În tradiția creștină,
se spune că Mântuitorul a intrat în Ierusalim călare pe un asin, smerit, arâtându-le
celor veniți să-l vadă că nu este o persoană care a venit să stăpânească
lumea.Locuitorii Ierusalimului au ieșit înaintea Domnului cu mare evlavie. Dar
nu cu aceeași evlavie l-au primit arhiereii, fariseii și cărturarii, ce erau
deja bântuiți de păcatul uciderii lui Iisus.
„Ce facem, pentru ca
Omul acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede in El si vor
veni romanii si ne vor lua si tara si neamul”, gândeau aceștia, după cum scrie
în Sfânta Scriptură.
Duminica Floriilor este
urmată de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, în care Iisus Hristos a fost
răstignit și a înviat a treia zi după scripturi.
Tradiții
și obieciuri în Duminica Floriilor
În sâmbăta dinainte de
Florii, oamenii adună ramuri de salcie înmugurită, care se duc la biserică
pentru a fi sfințite de preoți. După slujbă, aceste mănunchiuri se așează prin
casă, la icoane, ferestre, uși, streșini, intrară și grajduri și fântâni.
Ramurile de salcie sfințite
se păstrează tot anul.
În unele zone ale
țării, oamenii își încing mijlocul cu crenguțele de salcie, crezând că astfel
alungă boala sau se vor vindeca mai ușor. Se spune că salcia vindecă durerea și
este un antidot pentru mușcătura de șarpe.
O altă tradiție spune
că fetele nemăritate care își pun ramuri sfințite de salcie sub pernă, vor
deveni mai frumoase și își vor găsi un soț.
În trecut, salcia pusă
la icoane după Florii, se arunca vara în foc, în timpul unei furtuni, pentru a
împrăștia norii. De asemenea, se spune ca dacă ramurile erau așternute în
ogradă, grindina era alungată iar dacă salcia de la icoană era așezată în
mijlocul casei, aceasta era apărată de fulgere.
Floriile reprezintă și
ultima zi în care femeile mai pot purta mărțișor. În această zi, el trebuie pus
pe ramurile unui pom înflorit sau ale unui măceș, iar zestrea se scoate din
casă, pentru aerisire.
Fetele nemăritate din
Banat și Transilvania, obișnuiesc să pună o oglindă și o cămașă sub un pom
nealtoit. După răsăritul soarelui, acestea sunt folosite în farmece pentru
noroc în dragoste.
În sâmbăta dinaintea
Floriilor, în unele regiuni din țară, femeile aduc ofrande pentru pomenirea
morților, împărțind plăcinte de post.
Tot în această zi, în
trecut, se făcea un ceremonial complex numit Lăzărița. Asemănător cu obiceiul
colindelor, la acest eveniment participau doar fetele. Una dintre fete, numită
Lăzărița, se îmbrăca în mireasă și alături de prietene, colinda pe la
ferestrele caselor din zonă.
Se spune că dacă te
împărtășești de Florii și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini mult mai
repede față de restul anului.
Ce
să nu faci de Florii
Nu te spăla pe cap.
Tradiția spune că cine se spală pe cap de Florii fără apă sfințită și
descântată, riscă să albească.
Nu te certa cu nimeni.
În Duminica Floriilor nu trebuie să te cerți cu nimeni. Este o zi de sărbătoare
și se sărbătorește cu vin și pește, fiind și dezlegare la pește. Certurile din
această zic duc la neînțelegeri în familie pentru tot restul anului.
Nu spăla și nu face
curat în casă. În această zi mare nu se spală, nu se coase și nu se face curat.
Nu uita să duci ramuri
de salcie la sfințit. În tradiția populară, salcia simbolizează fecioria. Din
punct de vedere creștin însă, acest simbol are conotații mult mai complexe.
În textele creștine,
ramura de salcie este menționată pentru prima dată de pastorul Hermas.
Acesta îi descrie pe
creștini drept ramuri de salcie purtătoare de rod, adică o contradicție a
naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege.
Comparația vrea să
spună că cei care au murit cu dragoste de Hristos în suflet, sunt mai vii decât
dacă ar fi trăit păgâni.
Nu uita să pui ramurile
de salcie sfințite le icoane, la intrarea în casă, în grajduri și cotețe.
Ramurile de salcie reprezintă triumful binelui asupra răului, deoarece Iisus a
fost primit la intrarea în Ierusalim cu crenguțe din acest copac.
Etnografii spun că dacă
legi la brâul animalelor salcie, acestea vor fi sănătoase și vor asculta de
stăpâni.
Duminica Floriilor - Duminica Stâlparilor
În aceasta zi, denumită și Duminica Stâlparilor, se sfințesc, prin rugăciune și stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creștinilor, iar slujitorii Bisericii le țin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele.
Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a
fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa
te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu
ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara,
apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi
de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.
În tradiția populară exista credința că însăși Maica Domnului a
binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte,
ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui rău.
Sărbătoarea de Florii are o mare însemnătate religioasă pentru toţi credincioşii, dar de-a lungul timpului i s-au adăugat şi numeroase superstiţii populare. De fapt, această zi era iniţial dedicată zeiţei romane Flora, însă, după un timp, ea s-a celebrat în amintirea intrării Mântuitorului în Ierusalim. Legenda mai spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserică de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite.
„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.
Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea.
Tradiţia cere ca de Florii mormintele să
fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite
cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie.
Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
Fetele nu trebuie să îşi spele părul, iar tinerele nemăritate din Banat şi Transilvania trebuie să pună o oglindă şi o cămaşă sub un păr altoit. Superstiţiile spun că la miezul nopţii fetele trebuie să fiarbă busuioc în apă, iar dimineaţa să se spele pe cap cu această fiertură. Astfel vor avea un păr frumos şi strălucitor.
Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
Fetele nu trebuie să îşi spele părul, iar tinerele nemăritate din Banat şi Transilvania trebuie să pună o oglindă şi o cămaşă sub un păr altoit. Superstiţiile spun că la miezul nopţii fetele trebuie să fiarbă busuioc în apă, iar dimineaţa să se spele pe cap cu această fiertură. Astfel vor avea un păr frumos şi strălucitor.
În Duminica Floriilor, fetele care vor
să se mărite trebuie să scoată la soare zestrea pentru a chema ursitul.
De Florii e bine să aeriseşti toate hainele. Bătrânii spun că este
interzis să te speli pe cap, pentru că vei albi de timpuriu. Dacă totuşi
trebuie să faci acest lucru, foloseşte doar apă sfinţită. Dacă nu
cinsteşti Floriile aşa cum cere datina, te vei umple de pistrui.
Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită, va fi ferit de dureri, iar cine înghite în aceasta zi trei mâţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gât. Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale, animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii.
Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită, va fi ferit de dureri, iar cine înghite în aceasta zi trei mâţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gât. Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale, animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii.
Mâţişorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, când vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Nu se munceşte în această zi, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănâncă peşte, fiind dezlegare de peşte.
Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numeşte şi „Nunta urzicilor”. Urzicile, mâncate în special în post, sunt considerate foarte sănătoase.
Se mai spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. La fel, cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.
În majoritatea localităţilor din Alba, în Duminica Floriilor, după slujbă, copiii însoţiţi de dascăli şi preot, împreună cu credincioşii străbat uliţele localităţilor cu salcie înmugurită în mână, cântând „Verşul Floriilor”, ca apoi să le depună în faţa altarului. Procesiunea simbolizează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Ramurile de salcie sfinţite la Biserică se împart credincioşilor, care le pun, sub formă de cununiţă, la icoane sau deasupra porţilor, la intrarea în curţi.
Obiceiuri şi tradiţii de Florii
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei.
De fapt, denumirea
populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste
care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim.
Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în
Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul
rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că
fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel
an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe
ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din
casă, pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania
obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După
răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru
noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa
fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul
frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în
speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit.
În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de
Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele
chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul
sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc
al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre
frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele
slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie
în această zi.
În sâmbăta Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post.
În sâmbăta Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lazăriţa,
după modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre
fete, numită "Lazăriţa", se îmbrăca în mireasă şi colinda, împreună cu
celelalte, în faţa ferestrelor caselor.
În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri
terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a
fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să
nu le mai doară şalele.
De asemenea, exista obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu
nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi
şi înţelepţi.
Ce nume de flori sunt sărbătorite în Duminica Floriilor
Cei mai mulţi romani care îşi sărbătoresc onomastica de Florii,
respectiv 334.734 de persoane, poarta numele de Florin, alţi 147.328
Viorel, iar 54.759 Florian. Alţi 29.777 români poarta numele Florea,
25.181 răspund la numele Florentin şi alţi 13.925 – Florinel.
Printre bărbaţii care îşi serbează ziua numelui de FLORII se număra şi
cei cu numele Trandafir – 2.418, Bujor – 1.554, Floricel – 924,
Margarit – 695 şi Crin – 214.
Din totalul fetelor si femeilor cu nume de flori, 146.268 se numesc
Viorica, 128.844 – Florentina, 92.668 Florica, 87.202 Floarea, iar
79.753 Florina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!