Ziua Naţională a
Costumului Tradiţional Românesc
Ziua națională a portului tradițional din România se sărbătorește în ,cea de-a doua duminică din luna mai, potrivit Legii 102/2015, publicată în Monitorul Oficial din 13 mai 2015.
Legea prevede ca
această zi să prilejuiască organizarea de evenimente cultural-artistice,
sociale și educative, prin care să "se evidențieze valorile inestimabile
pe care le reprezintă costumele tradiționale specifice fiecărei zone". De
asemenea, mass-media va prezenta materiale referitoare la patrimoniul cultural
material și la patrimoniului cultural imaterial la nivel național.
Organizarea
activităților desfășurate cu prilejul acestei sărbători urmează a fi susținută,
la nevoie, din punct de vedere material, financiar și logistic, de către
autoritățile administrației publice centrale și locale și de către serviciile
publice din subordinea acestora, cu atribuții în domeniile educației, culturii,
cercetării, turismului, protecției mediului, sănătății și finanțelor. Acestea
pot institui și distincții specifice, spre a fi acordate persoanelor cu merite
deosebite în promovarea tradițiilor populare. De asemenea, Institutul Cultural
Român și Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni pot
susține financiar și logistic dezvoltarea unor programe culturale sau
multiculturale specifice acestei zile.
La organizarea
manifestărilor culturale pot participa și fundațiile, asociațiile sau
organizațiile neguvernamentale, al căror obiect de activitate îl reprezintă
promovarea culturii tradiționale, iar muzeele de etnografie și Centrele pentru
Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale pot urmări desfășurarea
acțiunilor în vederea respectării specificului etnografic al fiecărei zone în
parte.
„Nu există nimic mai valoros care să te îmbrace, decât pânza creată la tine acasă. Te reprezintă cel mai bine! Nu întâmplător, în absolut toată istoria modei, marii designeri au interpretat și reinterpretat motivele tradiționale din costumele populare ale diferitelor popoare. Pentru că la nivel de simbolistică acestea transmit mesaje extraordinare. Regăsirea și transmiterea acestor simboluri ni se pare aproape o datorie.
EL, STRAIUL ROMÂNESC, țesut și cusut cu mâini de mume, de fecioare, de bune, ni-i suflet și strajă, ni-i liturghie întreagă și hrană și carte. El ne îmbracă trupul și sufletul, el ne învață, el... trebuie să ne fie alături de ieri, de azi și pentru mâine, în veac. Printr-o decizie luată în urmă cu doi ani, s-a decretat ca cea de a doua zi a lunii mai să fie Sărbătoarea Costumului Popular. La modul... oficial. În sufletul nostru, MĂRIA SA ar trebui iubit și celebrat zi de zi, ceas de ceas...”
Așadar, amintiți-vă de acest vajnic și binecuvântat tezaur. Purtați-l și cinstiți-l precum cinstiți pe părinții și bunii voștri.
“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă.(...)
Asta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradițional, în care românul a știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțina o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai ușor să întelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturat simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: ‘Iată vin colindatori/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un vesmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amândouă părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stânga închipuită-i lumea'.”(Ioan Sorin Apan)
„Nu există nimic mai valoros care să te îmbrace, decât pânza creată la tine acasă. Te reprezintă cel mai bine! Nu întâmplător, în absolut toată istoria modei, marii designeri au interpretat și reinterpretat motivele tradiționale din costumele populare ale diferitelor popoare. Pentru că la nivel de simbolistică acestea transmit mesaje extraordinare. Regăsirea și transmiterea acestor simboluri ni se pare aproape o datorie.
EL, STRAIUL ROMÂNESC, țesut și cusut cu mâini de mume, de fecioare, de bune, ni-i suflet și strajă, ni-i liturghie întreagă și hrană și carte. El ne îmbracă trupul și sufletul, el ne învață, el... trebuie să ne fie alături de ieri, de azi și pentru mâine, în veac. Printr-o decizie luată în urmă cu doi ani, s-a decretat ca cea de a doua zi a lunii mai să fie Sărbătoarea Costumului Popular. La modul... oficial. În sufletul nostru, MĂRIA SA ar trebui iubit și celebrat zi de zi, ceas de ceas...”
Așadar, amintiți-vă de acest vajnic și binecuvântat tezaur. Purtați-l și cinstiți-l precum cinstiți pe părinții și bunii voștri.
“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă.(...)
Asta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradițional, în care românul a știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțina o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai ușor să întelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturat simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: ‘Iată vin colindatori/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un vesmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amândouă părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stânga închipuită-i lumea'.”(Ioan Sorin Apan)
Marcarea Zilei
naționale a portului tradițional poate fi susținută și de către Societatea
Română de Radiodifuziune și de Societatea Română de Televiziune, prin difuzarea
de emisiuni de promovare a tradițiilor populare și a valorilor etnografice
românești, dar și prin transmiterea manifestărilor din diaspora prilejuite de
această zi.
Totodată, legea
prevede includerea, în luna mai, în cadrul curriculei școlare pentru clasele
IV-XII, la disciplina educație civică sau la disciplinele echivalente, a două
ore consacrate portului tradițional al zonei sau al minorităților naționale,
evidențiind semnificației acestora în păstrarea identității naționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!