31 Decembrie - ultima zi a anului.

Este a 365-a (ultima) zi a anului.
Soarele răsare la 07 h 52 m şi apune la 16 h 46 m.

Citatul zilei

“N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta.” (Ion Creangă, scriitor român, n. 1 martie 1837 -  d. 31 decembrie 1889)

Sfânta Cuvioasa Melania Romana

Sfanta Cuvioasa Melania Romana s-a nascut la Roma intr-o familie de nobili,  in a doua jumatate a secolului  al  IV-lea.  A fost silita  de catre parintii sai  sa se casatoreasca cu un tanar nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii.

Dupa nasterea celui de-al doilea copil, Melania si Alpinian au hotarat sa stea  impreuna doar ca frate si sora.  Dupa o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul. Atunci au hotarat sa imparta averea  saracilor, bisericilor si manastirilor.

Au calatorit in multe tari si cetati, facand pretutindeni danii.  I-au vizitat pe parintii pustia egipteana, invatand mult si zidindu-se sufleteste din convorbirile cu ei. Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea randuiala de rugaciune si citea mereu in intregime toate Sfintele Scripturi.

Sosind la Alexandria, ei au primit binecuvantarea  Sfantului  Chiril. Dupa aceea,  au calatorit la Ierusalim si s-au stabilit la Muntele Maslinilor. Acolo Cuvioasa Melania  a trait  intr-o pestera  vreme de paisprezece ani.

A intemeiat o manastire de barbati si o alta de femei. La chemarea unei rude de-a ei, cuvioasa  a calatorit la Constantinopol si l-a convertit la credinta crestina pe senatorul pagan Volusian.  S-a intors la Muntele Maslinilor, unde a trecut la Domnul in anul 439.

  

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1695: În Anglia regelui William al III-lea se introduce impozitul pe ferestre, pe care populația învață repede cum să-l ocolească: pur și simplu se zidesc ferestrele cu cărămizi. 

De precizat că fiscul ia în calcul pentru plată numai geamurile dinspre stradă. Proprietarii se vor adapta situației, folosind la maximum curțile interioare și grădinile. Taxa pe ochiul de geam a fost abrogată în 1851.

Taxa pe fereastra pare astazi o gluma, dar ea a fost introdusa pentru prima data in Anglia la 31 decembrie 1695 si a fost abrogata in 1851. De altfel, taxa a mai fost folosita ca metoda de impozitare si in Franta si Spania.

Taxa pe ferestre a fost introdusa de catre regele William al III-lea si a fost destinata impozitarii bogatiei, socotindu-se ca doar cei bogati isi puteau permite case de dimensiuni mari. Multi cetateni britanici s-au impotrivit acestei taxe, deoarece considerau ca divulgarea venitului personal reprezenta o intruziune a statului in viata lor privata, inacceptabila la acea vreme, precum si o amenintare a libertatilor personale.

Taxa perceputa era de 2 silingi pe fiecare casa (apoximativ 11,75 de lire astazi) si o suma variabila pentru tot ce depasea zece ferestre pe fiecare casa. Proprietatile care aveau intre zece si douazeci de ferestre erau supuse unei taxe de aproximativ 4 silingi (23,5 lire), iar cele care aveau mai mult de douazeci de ferestre ajungeau la suma de 8 silingi (47 de lire).

Pentru a evita acest impozit absurd, oamenii si-au zidit ferestrele cu zidarie usoara, gata sa fie scoasa in momentul in care taxa disparea. De asemenea, toate casele noi construite in perioada in care taxa a fost activa aveau sub zece ferestre.

• 1805: Ultima zi de valabilitate a calendarului Revoluției Franceze.

În calendarul republican anul începea în echinocţiul de toamnă, anul avea 12 luni a câte 30 zile. Lunile se împărţeau în 3 decade astfel dispărând săptămânile. Numele lunilor fuseseră alese din fenomene ale naturii şi agricultură. Lunile încep de la începutul anotimpurilor astronomice precum în zodiacul grec - Nivôse- din latinescul nivosus care înseamnă nins din 21, 22 sau 23

Calendarul republican francez a fost un calendar propus pe timpul Revoluției Franceze și adoptat de către Convenția Națională din Franța și care s-a folosit între anii 1792 și 1806. Prin acest calendar se încerca adoptarea sistemului zecimal și eliminarea referințelor religioase. Anul începea la 22 septembrie odată cu echinocțiul de toamnă. Schema calendarului a fost creată de matematicianul Gilbert Romme cu ajutorul astronomilor Joseph-Jerôme de Lalande, Jean-Baptiste-Joseph Delambre și Pierre-Simon Laplace, iar numele lunilor și zilelor poetului Fabre d’Églantine.

În calendarul republican anul începea în echinocţiul de toamnă, anul avea 12 luni a câte 30 zile. Lunile se împărţeau în 3 decade astfel dispărând săptămânile. Numele lunilor fuseseră alese din fenomene ale naturii şi agricultură. Lunile încep de la începutul anotimpurilor astronomice precum în zodiacul grec

În loc să poarte nume de sfânt, ca în calendarele creştine, fiecare zi este asociată unui mineral, plantă,animal (zilele terminate în cifra 5), sau unei unelte (zile terminate în cifra 0)

• 1852: Inaugurarea Teatrului Național din București.

La 31 decembrie 1851 are loc inaugurarea solemnă a Teatrului cel Mare (Teatrul Naţional) din Bucureşti, Muntenia, cu piesa "Zoe, sau Amor românesc". Primul director al teatrului fiind Costache Caragiale.

Cu o existenţă de peste 150 de ani, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” este una dintre cele mai prestigioase instituţii teatrale din România.

 Instituţie cu o veche şi solidă tradiţie culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanţă cu aspiraţiile naţionale, în interiorul procesului de creaţie artistică şi sub adăpostul celor două edificii.

Prima clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti (1852-1944) a fost cea din Calea Victoriei, pe locul unde astăzi se înalţă Hotelul Novotel. La începuturi a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852–1864), iar din 1875, cea de Teatru Naţional.

În 1864, Teatrul cel Mare din Bucureşti, devine instituţie publică de cultură cînd, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărît să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională ”.

În anii 1916 – 1918, în cadrul Primului Război Mondial, Trupa Teatrului Naţional se refugiază la Iaşi, România.

La data de 24 august 1944, clădirea Teatrului Naţional din Calea Victoriei este distrusă în timpul bombardamentului de la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

• 1869: S-a născut Henri Matisse, pictor, sculptor și desenator francez, inițiatorul fovismului (d. 1954)

Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creația lui Matisse. După prima expoziție pa care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. Divizioniștii (neoimpresioniștii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă, care lasă puncte mici, regulate, multicolore și independente de culoare pură. "Lux, calm și voluptate" este o dovadă evidentă a folosirii acestui stil.

Matisse își petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franței, unde sosește și André Derain. Amândoi artiștii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.

Izbucnește un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia - Louis Vauxcelles - numește sala care grupează operele acestor artiști "cușca fiarelor sălbatice" ("la cage aux fauves"), de unde și denumirea sub care va rămâne cunoscută noua direcție în pictură -fauvism. În anul 1908, Matisse deschide o școală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătorește și expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele și decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic "Le chant du rossignol" ("Cântecul privighetoarei") cu formația de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.

Perioada de maturitate

Matisse își petrece o mare parte din timp la Nisa, unde se dedică aproape în totalitate lucrului, dând naștere unui univers artistic inedit. Nu-i place noua avangardă, nu-l interesează suprarealiștii care dau tonul în pictură începând cu anii douăzeci. În anul 1939, se reîntoarce la Paris, în noul său atelier. Războiul îl marchează. 

Nu mai lucrează pe mari suprafețe și experiența acumulată o folosește în lucrări cu format de șevalet. O asfel de lucrare este "Bluza românească", în acorduri de alb și roșu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.

Sub ocupație, Matisse este considerat de autoritățile naziste un pictor "degenerat". Numai în zona liberă din sudul Franței are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, așadar, la Nisa.

Ultimii ani

În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor inițiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnica hârtiei decupate (collages) și inițiază seria "Jazz". După eliberare, se organizează o mare expoziție retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugărițelor dominicane din Vence, în apropiere de Nisa.

În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea anilor se face însă simțită. Ia totuși naștere o serie de colaje în guașă - pictorul le numește "decupaje de hârtie" (papiers découpés) - printre care "La tristesse du roi" ("Tristețea regelui"), în care îmbinarea culorilor trezește o asociație cu ritmul muzicii și dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un atac de inimă și moare înconjurat de prieteni, la Nisa.

• 1879: Inventatorul Thomas Edison a facut prima demonstratie publica a modului in care functioneaza lampa electrica, aceasta aducandu-I porecla de “vrajitorul din Menlo Park”, dupa numele localitatii unde isi avea laboratorul.

Dupa sute de incercari si mai bine de un an de munca sustinuta, Edison a proiectat un filament din fibra de carbon, capabil sa arda constant timp de peste 40 de ore. Desi nu a fost prima sursa de lumina electrica incandescenta, a fost prima care putea fi folosita, datorita faptului ca folosea curent de intensitate mica si in plus, dura multa vreme fara sa se epuizeze. Edison a dezvoltat becul cu filament care putea functiona fara a se arde timp de cateva ore, facand astfel din bec un obiect practic, util in treburile zilnice. In 1880, lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de inventie pentru sursa sa de iluminare incandescenta, inventie care a avut un impact puternic asupra industriilor electronice si de calculatoare. In prezent, se incearca interzicerea becurilor cu incandescenta in Uniunea Europeana si inlocuirea lor cu becuri economice, care consuma cu aproximativ 75% mai putin curent electric. 

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA), important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca „Magicianul din Menlo Park”, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul.

• 1880: S-a născut George Marshall, laureat al Premiului Nobel pentru pace pe anul 1953 pentru Planul Marshall (d. 1959)

George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall (n. 31 decembrie 1880 - d. 1959) a fost un general, diplomat și politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA.

În 1939 președintele F.D. Roosevelt îl numește șef al Marelui Stat Major cu gradul de general. În perioada celui de-al doilea război mondial se remarcă în special ca membru al comisiei care a supervizat studiile asupra bombei atomice. În 1945 își încetează cariera militară, intrând în serviciul diplomatic. Deține funcții importante în administrația de la Washington: secretar de stat (1947-1949), ministru al Apărării în timpul războiului din Coreea (1950-1951). Nemulțumit de evoluția evenimentelor, în septembrie 1951 își prezintă demisia și se retrage din viața publică. Peste doi ani (1953) primește Premiul Nobel pentru Pace. În 1959, i s-a acordat Premiul Carol cel Mare.

A încetat din viață în 1959 la Washington.

• 1936: A fost descoperit cortizonul de către biochimistul american John Cowdery Kendall (Premiul Nobel pentru Chimie, 1962).

Cortizonul (sau cortisolul) este un hormon natural, indispensabil vieţii, deoarece contribuie la formarea glucozei din proteine, ajută organismul să suporte mai uşor stresul şi micşorează nivelul inflamaţiilor. Este folosit în tratamentul insuficienţei suprarenale, a reumatismului şi a unor infecţii.

Cortizonul constituie un medicament de bază în tratarea sau ameliorarea reumatismului sau a bolilor inflamatorii, însă folosirea sa nu ar fi fost posibilă fără contribuţia celor trei laureaţi ai Premiului Nobel care au realizat izolarea lui şi i-au descoperit funcţiile terapeutice.

Numele lui Kendall va fi mereu asociat cu izolarea tiroxinei, principiul activ al glandei tiroide, dar este cunoscut şi pentru cristalizarea glutationului, a cărui natură chimică a stabilit-o şi pentru munca de cercetare a sistemelor de oxidare la animale. Totuşi, cele mai mari realizări ale sale au fost cercetările şi descoperirile în ceea ce priveşte cortexul galndei suprarenale. Cercetările chimice au fost realizate simultan, dar indepenent de cercetătorii Edward Kendall şi Tadeus Reichstein. Kendall şi-a desfăşurat munca la Fundaţia Mayo din Minnesota, Statele Unite, iar Reichstein la Zurich în Elveţia. După mulţi ani, hormonii cortexului suprarenal au fost izolaţi, identificaţi şi preparaţi în cantităţi mici prin metode sintetice. Mai tîrziu au fost produşi în cantităţi suficient de mari pentru permiterea studierii efectelor lor fiziologice.

• 1938: Celebrul test cu fiolă, efectuat pentru depistarea șoferilor aflați în stare de ebrietate, a fost introdus, pentru prima dată, în Indianapolis (SUA).

• 1956: Oficial, TVR transmite, prima emisiune de televiziune din România.

 La 31 decembrie 1956 a fost inaugurată prima televiziune de stat, numită Televiziunea Română, creată după modelul celei franceze și după BBC.

La 31 decembrie 1956, într-un studio improvizat din Floreasca, str. Moliere nr.2, s-a transmis prima emisiune de televiziune din România – un film pe peliculă, care avea să semneze actul de naştere al Televiziunii publice române.

Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, Nr. 2. Montajul regiei de emisie, a antenei și a emițătorului de 20 KW de pe Casa Scânteii se încheie pe 14 decembrie 1956. Timp de câţiva ani, emisiunile erau doar în direct.

După debutul cu emisiunea din noaptea de Revelion – un film pe peliculă-, Studioul din Floreasca va continua să difuzeze filme artistice, de două-trei ori pe săptămână. Numărul orelor de emisie va creşte treptat, iar din 29 aprilie 1968 se trece la programe zilnice.

Toate programele - piese de teatru, varietăţi, spectacole-maraton de Revelion – se difuzau în direct, neexistând mijloace de înregistrare şi de montaj.

Baza tehnică era modestă, dispozitivele şi aparatele erau construite cu forţe proprii. Din 1958, a fost posibila redarea filmelor de 16 mm, iar din 1 septembrie 1958 s-a trecut la producţia proprie de filme. Primul subiect de actualitate filmat de operatorii studioului din Floreasca a fost festivitatea de deschidere a anului şcolar.

În 1968 începe să funcţioneze un telecentru nou, cu 6 studiouri. Evoluţia a continuat, în 2011 TVR reuşind să lanseze aplicaţii mobile pentru conţinut video şi a dat startul unui proiect de platformă online (bibliotecă video).

• 1904: A avut loc prima celebrare a Revelionului în Times Square, azi Longacre Square, din New York.

În anul 1904, ziarul The New York Times îşi mută sediul într-o clădire din Longacre Square. Patronul de atunci al publicaţiei, un imigrant german pe nume Alfred Ochs, doreşte să marcheze momentul printr-o petrecere memorabilă. În acest sens reuşeşte să convingă primăria sa redenumească piaţa unde se afla noul sediu al ziarului din Longacre Square în Times Square. Pentru trecerea dintre ani organizează o petrecere în piaţă pentru a cărei reuşită nu se dă în lături de la nici un fel de cheltuieli.

De-a lungul întregii zile de Ajun, în Times Square se desfăşoară un festival care culminează cu un foc de artificii la baza noului sediu al The New York Times şi cu întâmpinarea Noului An la miezul nopţii. Festivalul reuşeşte să atragă un număr record de 200.000 de participanţi care întâmpină împreună venirea anului 1905.

Succesul primului Revelion determină patronul ziarului să continue sărbătoarea şi-n anii următori. Doar că în cursul anului 1907 primăria oraşului New York interzice artificiile în oraş. Alfred Ochs  are atunci ideea de a înlocui artificiile cu coborârea exact la miezul nopţii a unei uriaşe mingi luminoase din vârful unui catarg metalic. Prima minge a fost contruită din lemn şi fier, avea o greutate de 317 kg şi un diametru de 1.5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri de 25 waţi fiecare.

În anul 1914, The New York Times se mută din sediul din Times Square dar la aceea dată sărbătorirea venirii Noului An în Times Square marcată prin coborârea unei uriaşe mingi luminate devenise deja o tradiţie. Doar în anii 1942 şi 1943 tradiţia nu a fost respectată din cauza celui de-al doilea Război Mondial când la miezul nopţii, în loc de coborârea mingii luminoase, s-a ţinut un minut de reculegere în memoria soldaţilor americani morţi în război.

În prezent, sărbătoarea din Times Square atrage în fiecare an peste un milion de participanţi fiind celebră în toată lumea. Cu ocazia ultimului Revelion celebra minge luminoasă a cântărit 5.386 de kg şi a avut un diametru de 3.66 m. Aceasta este construită prin îmbinarea a 2.688 triunghiuri din cristal pe un schelet din aluminiu, fiind luminată de 32.256 de beculeţe LED, câte 8.064 roşii, albastre, verzi şi albe. Prin combinarea tuturor beculeţelor se pot obţine peste 16 milioane de culori diferite. Înălţimea de la care este coborâtă acum este de 122 de metri.

Sursa: http://www.reportervirtual.ro/2011/01/istoria-sarbatoririi-revelionului-in-times-square-din-new-york.html

• 2004: Este inaugurat  oficial la Taipei, in Taiwan, cel mai mare  zgarie-nori din lume  la acea data, inalt de 508 metri.

Blocul este numit Taipei 101 pentru că are 101 de etaje. Acesta are o înălțime de 508 m.

Constructia are 101 etaje, inaltimea este, cum am spus, de 502,9 metri la varf, masoara 449,2 metri la cornisa si 439,2 metri pana la ultimul nivel util. E cunoscuta sub numele de Taipei 101 si a ajuns celebra ca fiind prima constructie care a depasit o jumatate de kilometru in inaltime, noteaza Infoniac.

Ascensoarele sunt multe. Unele opresc aproape la fiecare etaj, altele la etaje putine. O calatorie de la parter pana la ultimul nivel dureaza 43 secunde, viteaza de parcurs a ascensorului fiind de 60 km pe ora.

Conform proiectului, cladirea este prevazuta sa reziste la cutremure de cel mai inalt grad inregsitrate vreodata in zona. Deasemeni, constructia este prevazuta sa reziste la un vant cuprins intre 60 si 216 km pe ora, dat fiind ca in zona se produc taifunuri.

Imensa constructie a facut botezul focului in ziua de 31 martie 2001, cand la un cutremur de 6,7 grade pe scara Richter, structura de rezistenta s-a comportat exemplar, nesuferind niciun fel de stricaciuni. Totusi, caderea a doua macarale de intretinere, montate pe fatada, a provocat cinci morti.

Pentru amortizarea armonica a miscarilor, a fost suspendata intre etajele 91 si 87 o bila de otel, in greutate de 660 tone. Bila asigura stabilitatea constructiei in timpul cutremurului sau a taifunului si absoarbe 30-40 % din oscilatiile la care este supusa cladirea.

Fatada din sticla si aluminiu este conceputa prin montaj astfel incat sa poata suporta o deplasare seismica laterala pana la 95 mm, fara sa sufere stricaciuni.

Specialistii considera ca acest bloc turn este cea mai stabila cladire inalta din lume. Fundatia se sprijina pe 380 piloti introdusi la o adancime de 80 m si avand un diametru de 1,5 m.

O particularitate o formeaza iluminatul exterior care da stralucire cladirii, mai ales pe timpul noptii. S-a asigurat o nuanta deosebita pentru fiecare zi a saptamanii.

Superba realizare arhitecturala a fost insa o prioritate mondiala numai pana la 4 ianuarie 2010, cand s-a inaugurat la Dubai un alt broc turn care o intrece mult in inaltime: are 828 metri. Noul bloc este cunoscut sub numele Burj Khalifa si numara 160 etaje.

A fost depasit in anul 2010 de cladirea Burj Khalifa din Dubai, care a ajuns la 829,8 m în înălțime.

 Curând e Anul Nou.
Nu uitați să aruncați gunoiul din casă, din cap și din viață!

Să aveți un an bun!

Anul Nou - istorie, simboluri

31 decembrie, hotar între ce a fost și ce urmează

                             O scurtă poveste despre Revelion. 

                            De ce sărbătorim pe 31 decembrie

S-ar putea scrie o carte despre Revelion și schimbările prin care a trecut. La fel ca multe alte lucruri din antichitate, istoria Anului Nou și a felului în care am ales o dată pentru acesta este plină de fapte contradictorii și tradiții orale.

Sunt multe lucruri despre Revelion pe care nu toată lumea le cunoaște. Chiar și astăzi,  în multe părți ale lumii, ziua de 1 ianuarie nu este acceptată ca început al unui ciclu de 12 luni.

Unele popoare au o altă idee despre Revelion decât cea a majorității. Procesul de a face din 1 ianuarie data Anului Nou în multe regiuni, inclusiv în Europa și America de Nord, începe din anul 45 î.e.n.

Pe atunci, Iulius Cezar conducea Imperiul Roman.

Să răsfoim puțin calendarele Romei Antice

Majoritatea calendarelor pe care le cunoaștem astăzi se bazează pe durata de timp în care Pământul face o rotire în jurul Soarelui. Astfel, ne facem o idee despre durata anului și despre Revelion.

Totuși, calendarul pe care îl foloseau romanii cu începere din secolul VII î.e.n. se baza pe calcularea ciclurilor lunare. Aceasta cauza multe confuzii, deoarece Luna face o rotire completă în jurul Pământului în numai 27 de zile, 7 ore și 43 de minute.

Acesta însemna că solstițiile și echinocțiile își schimbau data în fiecare an. Această confuzie a afectat multe lucruri, cum ar fi însămânțarea și strângerea recoltelor.

Pe lângă aceasta, era influențată semnificativ perioada de timp pe care oficialii guvernamentali, numiți consuli, o dețineau pentru un an.

Iulius Cezar își dedică o lună de vară

În cele din urmă, în 45 î.e.n., Iulius Cezar a cerut sfatul unui astronom, care i-a spus că un calendar solar ar rezolva majoritatea neclarităților cu care societatea se confrunta în fiecare an. Cezar a instituționalizat curând planul astronomului și a făcut un calendar pe 12 luni.

Pentru a-și pune amprenta pe noul calendar, a numit luna iulie după el. Luna următoare a purtat numele succesorului său, Cezar Augustus.

1 ianuarie a devenit începutul noului an, mai ales pentru că aceasta era data la care politicienii romani își începeau îndatoririle oficiale. Aceasta este baza calendarului de azi, la care ne referim ori de câte ori vine vorba despre Revelion.

Deși calendarul iulian era mai bun decât cel precedent, nu este cel pe care noi îl cunoaștem astăzi. O mică eroare de calcul a anului solar a cauzat un surplus de 10 minute în fiecare an.

Aceste minute s-au strâns și s-au tot strâns. Până în anul 1450, existau deja zece zile în plus, cu care nimeni nu știa ce să facă.

Intră în scenă Papa Grigore

Papa Grigore al XIII-lea conduce comisia de reformă a calendarului roman

Problema s-a întors din nou la Roma ca să-și găsească o soluție. De data aceasta, la Papa Grigore al XIII-lea. El a consultat un astronom care a lucrat matematic la durata exactă a unui an solar.

Astfel, în 1582, calendarul gregorian și-a făcut debutul. Acesta corecta eroarea de 10 minute și instituia încă o zi, 29 februarie. Aceasta se adăuga la fiecare 4 ani.

Acum, potrivit Bisericii Catolice, 1 ianuarie marca începutul noului an. Acest lucru nu le-a convenit protestanților.

Ei au spus sus și tare că Grigore era Antihristul de care vorbește Noul Testament, fiindcă el schimbase însuși timpul. Surprinzător este că multe țări „civilizate” nu au trecut la noua dată de 1 ianuarie până relativ recent.

Majoritatea teritoriilor britanice nu au făcut schimbarea până în 1752, și Rusia a așteptat până după Revoluția de la 1917. România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian.

În țara noastră, trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie.

Date schimbătoare pentru Anul Nou

Calendarul carolingian de la Abația St. Emmeram. Săptămâna este divizată în 7 zile și fiecare zi este împărțită în 96 de puncta (sfert de oră), 240 minuta (zecime de oră) și 960 momenta (a patruzecea parte dintr-o oră)

O mulțime de „factori cerești” și calendare au afectat istoria Anului Nou în jurul lumii. Cei mai mulți oameni știu că Anul Nou Chinezesc și Anul Nou Evreiesc (Rosh Hashanah) au date schimbătoare.

Dar începutul Anului Nou variază pe glob la diferite culturi. Etiopia își începe anul pe 11 septembrie. Unele părți din India îl sărbătoresc pe baza unor date din calendarul hindus.

Mica zonă numita Gwaun Valley în Țara Galilor folosește calendarul iulian și sărbătorește pe 13 ianuarie începutul noului an. Ziua de 1 ianuarie este începutul noului an în majoritatea locurilor datorită unor alegeri politice din Roma, care au avut loc cu mii de ani în urmă.

Dar știința a observat că factori precum timpul, de care e nevoie pentru ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui, și distanța până la Soare sunt instabile.

Poate că va fi nevoie de o nouă schimbare în calendar care să mute începutul anului la o dată diferită. Dar asta numai timpul o va spune.

Cu alte cuvinte, iată de ce, pe 31 decembrie, vă spunem La Mulți Ani

 
 
 Datini și obiceiuri
 

Ziua de 31 decembrie are, in traditia populara, o semnificatie deosebita, fiind data mortii si a readucerii la viata a ordinii cosmice. Romanii, dintotdeauna, au pretuit-o si sarbatorit-o asa cum se cuvine, cu cantece si voie buna si cu mesele intinse si pline de bucate alese.

Termenul de "Revelion", cum se numeste petrecerea de innoire simbolica a timpului, este relativ recent si provine din limba franceza, unde inseamna "veghe".

Colindatorii, care pornesc inca din zorii zilei, sunt primii care anunta bucuria trecerii intr-o noua etapa si care ureaza belsug si sanatate oamenilor prin ale caror case trec. Cantecele cu care este anuntat noul an sunt pline de vitalitate si forta, avand versuri dintre cele mai diverse, sunt dinamice si expresive, unele sunt pline de umor, altele sunt inspirate din chiar realitatea imediata.

E bine ca deasupra usii camerei in care va fi masa plina cu bucate de Revelion sa fie pus vasc, planta sacra, in multe traditii, simbolul iernii si al sarbatorilor de iarna. Traditia spune ca vascul este aducator de noroc, spor in casa si sanatate ocupantilor casei, atrage ingerii si pune bolile pe fuga.
Legenda vâscului

În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte. Este o plantă încărcată de magie, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei. Semn de bun augur al dragostei, apărător şi protector al casei şi al familiei, vâscul, căruia i se mai spune şi ''creanga de aur'', este recunoscut acum drept simbol al Sărbătorilor de iarnă.

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi druizii celţi, cât şi de indienii nord-americani. Atârnat deasupra uşii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire. Vâscul îşi menţine prospeţimea verde şi în timpul iernii, rezistând la ger şi întuneric. Vechii germani credeau că această plantă provine direct din cer.

Potrivit unei tradiţii mult răspândite (în special în ţările anglo-saxone) cei care se sărută de Crăciun sub o ramură de vâsc vor avea bucurie şi fericire.

Celţii au fost cei care au iniţiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esenţă divină. În viziunea lor, cel mai preţios vâsc era cel crescut pe stejar - îl numeau ''lacrima stejarului'' şi însoţeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase. Druizii, preoţii celţi înveşmântaţi în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur, şi-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande şi se jertfeau doi tauri albi, înălţându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele, potrivit volumului ''Cartea de Crăciun'' de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

O altă legendă spune că Balder, fiul zeiţei norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc. Lacrimile albe ale zeiţei l-au readus la viaţă, iar ea a binecuvântat planta. În alte legende medievale se spune că vâscul era atât de mult venerat, încât dacă doi duşmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat duşmănia şi se împăcau spre cinstirea vâscului, a cărui putere magică o recunoşteau astfel.

În ajunul Crăciunului, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească. Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivităţile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradiţiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei îşi avea originile în mai multe credinţe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coroniţa de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor şi nu se căsătorea.
Obiceiul mai spunea că de fiecare dată când un bărbat săruta o fată, trebuia să rupă şi una dintre bobiţele albe ale vâscului. După ce toate bobiţele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coroniţa de vâsc.
Chiar dacă semnificaţia strămoşilor a fost uitată, obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe ţări. Dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc înseamnă că vor avea o relaţie lungă şi fericită. În Franţa, acest obicei se practică în ziua de Anul Nou. 

O atentie deosebita se acorda si pregatirii meniului de la cumpana dintre ani, cand gospodinele trebuie sa stie foarte bine ce trebuie pus pe masa, ca sa se respecte traditia.

Ce trebuie sa nu-ti lipseasca de pe masa de Revelion

De pe masa nu trebuie sa lipseasca pestele, despre care se spune ca aduce prosperitate si ca asigura o trecere lina si usoara prin anul care sta sa vina.

Fructele nu trebuie sa lipseasca de pe masa de Revelion. Traditia spune ca un mar mancat in ajun de an nou te va ajuta sa ai parte de sanatate pe tot parcursul anului care incepe.

Strugurii au, de asemenea, semnificatia lor pe masa de Revelion. Este absolut obligatoriu ca la masa de Revelion sa mananci 12 boabe de struguri deoarece asta inseamna prosperitate in cele 12 luni ale anului nou.

Traditia populara romaneasca nu recomanda carnea de pasare la masa de Revelion deoarece nu-i aducatoare de noroc. Se crede ca, asa cum pasarile scurma pamantul, il imprastie, tot asa se va imprastia si binele si prosperitatea din casa celui care serveste carne de pasare.

Batranii spun ca in noaptea de trecere, de la 31 decembrie spre 1 ianuarie, e bine ca in toate casele sa arda o lumanare sau sa fie candela aprinsa pana se lumineaza de ziua, pentru ca astfel sa-l indupleci pe Dumnezeu sa-ti daruiasca un an usor si luminos.

Anul nou trebuie primit cu usile deschise si multa lumina in casa si in suflet, cu zgomot, ras si voie buna exact cum ai primi un musafir drag.

Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ 'veghe', aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) - cu petarde și artificii; la rude, prieteni și cunoștințe se fac urări de noroc și sănătate, se urează 'La mulți ani!' Anul Nou reprezintă, în întreaga lume, înnoirea simbolică a timpului, la cumpăna dintre ani.

Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, istoricii plasând astfel de sărbători în vechiul Babilon.

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Înainte, Echinocțiul de iarnă și apoi Crăciunul aveau rolul începutului de An Nou.

În liturghia catolică, 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun, astfel această zi este dedicată Fecioarei Maria. În același timp, în a opta zi de la Naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) Circumcizia și denumirea pruncului Isus — la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cesarea

În noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, oriunde s-ar afla — într-o mare metropolă sau în vârful munților — omul sărbătorește cumpăna dintre anul vechi și cel Nou printr-un ceremonial cu specific local, care diferă, de la țară la țară. Unele popoare marchează trecerea dintre ani în alte perioade ale anului.

Superstitii de Anul Nou

Trecerea în noul an este încărcată de o mulţime de superstiţii, după care oamenii s-au ghidat de fiecare dată. Iată ce nu trebuie să faci de 1 ianuarie, potrivit site-ului crestinortodox.ro.

Noaptea de Anul Nou, precum şi ziua de 1 ianuarie reprezintă o perioadă încărcată de superstiţii, cu atât mai mult cu cât este marcată trecerea în anul următor. Drept urmare, primul lucru de care trebuie să ţinem cont, conform crestinortodox, este obiectul pe care îl avem în mână la trecerea dintre ani. Cu alte cuvinte, lucrul pe care vom pune mâna imediat după 12 noaptea va reprezenta cel mai important plan al vieţii în anul ce va urma.

O altă supersiţie este cea legată de dorinţa pusă la miezul nopţii. Aceasta nu trebuie rostită cu voce tare, întrucât nu se va mai îndeplini niciodată, ci rostită în gând şi neîmpărtăşită cu nimeni. Un alt lucru pe care oamenii nu au voie să îl facă în ajunul Anului Nou este să agaţe calendarul noului an înainte de 12 noaptea şi nici să întoarcă fila de calendar înainte de trecerea în anul următor, ambele atrăgând ghinionul asupra locuinţei.

Tot de ghinion vom avea parte în perioada următoare şi dacă intrăm în 2016 cu datorii sau fără bani în buzunar şi se spune că cel mai bine atragem norocul de partea noastră dacă avem bani noi, nefolosiţi, precum şi câte o bancnotă în fiecare portofel. În unele părţi ale ţării oamenii înceară pe cât posibil să nu strănute întrucât, spun aceştia, strănutul reprezintă un semn rău.

În acelaşi timp, se crede că este de prost augur să nu primeşti în casă prima persoană care îţi bate la uşă, în timp ce în unele zone se spune că dacă o femeie va intra prima în locuinţa ta vei avea parte de un an nu tocmai bun.

19 superstiții legate de Revelion

Ce este bine să faci de Revelion…

1. este bine sa ai bani în buzunar în noaptea dintre ani pentru a avea o situație financiară mai bună în anul următor;

2.este bine sa avem vâsc pe masă în noaptea de Revelion (vâscul este considerat aducător de noroc);

3. este bine să lăsam o lumânare (sau o lampă) aprinsă până dimineața pentru a avea un an luminos și bun;

4. este bine să avem vâsc deasupra ușii de la intrare ( se spune că aduce noroc, spor în casă, sănătate, atrage îngerii și pune bolile pe fugă)

5. în noaptea de Revelion este bine sa purtam ceva roșu (se spune ca aduce noroc);

6. la miezul nopții ușile se deschid larg că să iasă anul vechi și să intre cu bine – și cu toate cele bune – anul cel nou;

7. la ora 00.00 țineți aproape ce doriți mai mult pentru anul viitor: bani pentru bunăstare, persoana iubită pentru noroc în dragoste, paharul cu șampanie pentru veselie;

8. sărutul de sub vâsc de la miezul nopții simbolizează nu doar sentimentele pe care le avem fata de cineva, ci și modul în care vor evolua relațiile cu persoanele apropiate în anul care vine;

9. noaptea de Revelion trebuie petrecută cu zgomot, pentru alungarea spiritelor rele;

10. puneți-vă o dorință în noaptea de Revelion: se spune că ar avea cele mai multe șanse să se împlinească;

11. pe 1 ianuarie purtați haine noi pentru a avea noroc întregul an.

… și ce nu e bine să faci la cumpăna dintre ani

12. nu este bine să dai bani pe 31 decembrie și 1 ianuarie (fiindcă riști sa nu ai spor la bani întregul an);

13. nu este bine să agățăm noul calendar înainte ca anul să se incheie (aduce ghinion);

14. nu este bine ca Anul Nou sa ne găsească cu datorii neachitate (se spune că “așa o vom ține tot anul”);

15. nu trebuie să aruncam nimic în prima zi a anului, nici măcar gunoiul;

16. în prima zi a anului nu se mătura și nici nu se spală (pentru a nu atrage sărăcirea casei);

17. în prima zi a anului nu se folosește foarfeca ( se spune că “îți tai norocul”);

18. cine va dormi în ziua de Sfântul Vasile (prima zi a anului), va fi leneș tot anul;

19. ca să ai liniște în suflet și în casă, în această zi nu plânge și nu te certa cu nimeni.

În prima zi din an, ce coincide în calendarul ortodox cu sărbătoare Sfântului Vasile, nu trebuie aruncat nimic din casă, nici măcar gunoiul, pentru a nu arunca odată cu el şi norocul.
În prima zi a noului an, de Sfântul Vasile, se crede că cerurile se deschid, că rugăciunile sunt ascultate şi că animalele vorbesc cu glas omenesc. Tot atunci se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că aceia care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

Totodată, ar trebui să aveţi mare grijă cu obiectele din locuinţă şi să nu spargeţi nimic în prima zi a noului an. Începutul este întotdeauna o perioadă de bucurie, astfel că nu ar trebui să plângeţi pe 1 ianuarie, spune tradiţia.

Nu se înjură şi nu se folosesc cuvinte urâte în ajun şi nici în prima zi a noului an, pentru a nu avea parte de scandaluri şi certuri în perioada următoare, întrucât se spune că ceea ce facem de ajun şi de Anul Nou (1 ianuarie) vom face tot restul anului.

Istoria Anului Nou

Stabilirea unui calendar a fost un obiectiv important pentru toate civilizațiile pentru că în funcție de acesta se planificau agricultura, vânătoarea și sărbătorile.

Principalele cicluri astronomice sunt ziua (cât durează ca Pământul să facă o rotație în jurul axei proprii), luna (cât durează ca Luna să facă o rotație în jurul Pământului) și anul (cât durează ca Pământul să facă o rotație în jurul Soarelui). Faptul că durata acestor evenimente nu este întotdeauna constantă a dus la existența unei complexități de calendare, fiecare organizat după diverse principii.

Se cunosc multe popoare antice care aveau propriile calendare. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile. Pentru multe secole, grecii și egiptenii au împărțit lunile de 30 de zile în 3 părți a câte 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic și calendarul iudaic. În primul, anul are 365 de zile, cât Pământul face o rotație în jurul Soarelui, al doilea se construiește în funcție de mișcarea Lunii în jurul Pământului fără să țină cont de mișcarea Pământului în jurul Soarelui, iar al treilea combină în construirea calendarului mișcarea de rotație a Pământului în jurul Soarelui cu mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului.

În Egiptul Antic, Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieșea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârșitul lui septembrie și fără de care recoltele nu ar mai fi existat.

Romanii sărbătoreau Anul Nou în Martie, dar calendarele romane au fost schimbate de împărați, adesea nesincronizându-se cu mișcările Soarelui. Pentru a reglementa situația, senatul Roman, în jurul anului 153 î.Hr., a declarat data de 1 ianuarie ca fiind prima zi din calendar. Anul avea 365,25 de zile dar, cu toate acestea, au apărut din nou nesincronizări. Senatul roman a schimbat din nou începutul anului la 25 martie. În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerând că perioada anului de 365,25 de zile este prea lungă. A stabilit că anul are 365,14 zile. Diferența de 11 minute creștea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani.

Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII se folosește azi și este declarat internațional pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea țărilor. Folosirea altor calendare se restrânge la utilizarea lor doar în religii și culturi particulare. Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea.

Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din lume, indiferent de calendarul folosit. Se pare că noul an a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum circa 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstițiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile. Fiecare din acestea era sărbătorită în anume fel, dar istoricii precizează că celebrările de atunci păleau comparativ cu cele de astăzi. Unele obiceiuri s-au păstrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii își impuneau, cel mai adesea, să înapoieze proprietarului uneltele împrumutate în anul trecut. Cele mai răspândite angajamente sunt, astăzi, pierderea kilogramelor în plus sau lăsatul de fumat.

Celebrarea Anului Nou a dăinuit de-a lungul secolelor, dar Biserica Catolică a interzis acest obicei pe motiv că avea elemente păgâne. Pe măsură ce Creștinismul s-a răspândit, obiceiurile bisericești s-au împletit cu elementele păgâne existente în momentul convertirii. La fel s-a întâmplat și cu Anul Nou, care a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în 487, când se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscută în jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.

Anul Nou se sărbătorește, astăzi, în funcție de regiune și mai ales de religie. Poporul evreu sărbătorește Rosh Hashanah — o ocazie solemna și sfântă în septembrie sau octombrie. Biserica ortodoxă rusă sărbătorește Anul Nou la14 ianuarie, în China acesta cade între 21 ianuarie și 19 februarie, iar în Iran este sărbătorit în luna martie etc.

Anul Nou în Marea Britanie și Irlanda

Numele anului nou scoțian este 'Hogmanay'. În casele scoțienilor sunt arse crenguțe de ienupăr, ca să alunge germenii oricăror boli. Mâncarea scoțiană tradițională de Anul Nou constă în prăjituri din aluat fraged, făină de ovăz, brânză, whisky și vin, și brioșe negre. Prima persoană care se trezește dimineața obișnuiește sa ducă 'Het Pint', un soi de bere slabă, celor care încă nu s-au sculat. 

Ei aprind focuri ca să se descotorosească de vechiul an și uneori aruncă în foc o figurină de paie reprezentând vechiul an. Unele familii mai păstrează obiceiul de a alunga răul întrupat într-un câine sau o pisică. De asemenea, unii scoțieni cred că dacă vei picura o picătură din sângele tău pe pământ în noaptea de Anul Nou, vei fi sănătos. Scoțienii obișnuiesc ca în prima zi din Anul Nou să deschidă Biblia, la întâmplare, apoi să arate un pasaj, în același mod. Se crede că ceea ce semnifică pasajul respectiv te va urmări tot anul.

În noaptea de Anul Nou, scoțienii alcătuiesc o horă și cântă împreună tradiționalul 'Auld Lang Syne'. După ce au întâmpinat Anul Nou, toți oamenii din gospodărie așteaptă să vadă cine va fi prima persoană care le va trece pragul după miezul nopții, căci aceasta arată dacă vor avea noroc sau ghinion în anul ce vine. Prima persoană ar trebui să fie un bărbat tânăr, viguros, cu păr de culoare închisă. De asemenea, el nu trebuie să vină cu mâna goală, ci cu mici daruri simbolice ca pâine, cărbune, sare, acestea fiind simboluri ale vieții. În unele sate sunt aprinse și rostogolite pe străzi suluri de smoală, pentru ca anul vechi să fie ars.

Festivalul irlandez (celtic) de Anul Nou este cunoscut sub numele de Samhain care înseamnă sfârșitul verii și se sărbătorește la 31 octombrie. Festivalul a supraviețuit sub denumirea de Halloween. În ultimii ani, sărbătoarea de Halloween a căpătat mulți adepți și la noi în țară. Deghizarea în costume macabre și tradiția dovlecilor sculptați în formă de felinar, precum și dulciurile împărțite copiilor au transformat-o pe aceasta într-un eveniment drag atât celor mici cât și celor mai în vârstă.

Se pare că sărbătoarea de Halloween era strâns legată de preocupările oamenilor acelor vremuri. Calendarul lor era unul simplu și includea doua anotimpuri: vara (sau sezonul recoltelor) și iarna (care începea la 1 noiembrie), viața și moartea, Beltane și Samhain. Și cum 1 noiembrie reprezenta începutul sezonului morții, a devenit și noaptea în care era sărbătorit zeul întunericului și al umbrelor, Anwinn. Se credea că dacă nu se iau măsuri, spiritele pot face rău. Preoții celți mergeau în păduri în ajunul Anului Nou să culeagă buchete de vâsc pe care le dădeau oamenilor să-i apere de rele. De asemenea, se aprindeau focuri să alunge spiritele rele. Se mai spunea că este mai sigur să se stea acasă, pentru că bântuiau ielele în noaptea Anului Nou.

În această perioadă, celții organizau adunări generale. Acestea erau ținute în aer liber și acolo se reînnoiau legile și se înregistrau evenimente despre nașteri, morți și căsătorii.

Astfel se petreceau lucrurile și în anul 43 î. Hr. când Imperiul Roman cucerea mare parte din Britania și tradiția romană se intersecta cu aceea celtică. Sărbătoarea de Samhain era celebrată în același timp cu Pomona, sărbătoarea latină a recoltelor. Cu timpul, acestea s-au contopit și astfel a apărut obiceiul fructelor și al dulciurilor dăruite copiilor și celor nevoiași.

Ulterior a apărut legenda ''lanternei lui Jack'', transformată în obiceiul dovleacului scobit care a dăinuit peste ani. Așa cum spune legenda, un bărbat pe nume Jack, bețiv notoriu, l-a păcălit pe Satana să urce într-un copac. Apoi Jack a săpat în trunchiul copacului o cruce, astfel Satana rămânând prins în copac. Jack a făcut o înțelegere cu Satana: dacă nu-l mai ispitește niciodată, îi promite că îl lasă să coboare din copac. După moarte, Jack nu a fost primit în Rai din cauza felului său de a trata lucrurile, dar nu a fost primit nici în Iad deoarece l-a păcălit pe Satana. În schimb, Satana i-a dat un singur tăciune care să-i lumineze drumul prin întunericul rece. El a pus tăciunele într-o rapiță pentru a-l putea ține aprins mai mult timp. Inițial irlandezii foloseau rapița drept 'lanterna lui Jack'. Dar când emigranții au venit în America în secolul al XIX-lea au descoperit că dovlecii se găseau mult mai ușor decât rapița. Astfel, acum, 'lanterna lui Jack' se face dintr-un dovleac scobit, luminat de un tăciune sau de o lumânare.

În 1921, în statul Minnesota era celebrată prima sărbătoare de Halloween pe teritoriul american. În New York a început în 1923, iar în Los Angeles în 1925. După aceasta, nu a mai durat mult pâna când a devenit o sărbătoare națională.

În Irlanda, fetele se culcă cu o ramură de ilex, de vâsc sau de iederă sub pernă ca să-și viseze viitorul soț. Vâscul a devenit un simbol al păcii și bucuriei. Se spune că direcția vântului în ziua de Anul Nou indică tendința politicii în noul an. Dacă bate dinspre vest este semn bun, dacă bate dinspre est, englezii sunt avantajați.

De Anul Nou familia se reunește la o cină îmbelșugată care înseamnă că vor avea hrană destulă în anul ce vine. Un alt obicei practicat în noaptea de Anul Nou era luarea unei felii mari din pâinea de Crăciun și baterea ei în cuie pe partea exterioară a ușii sau ferestrei ca să alunge nenorocul și să atragă fericirea.

Anul Nou peste Ocean

Dacă Sărbătoarea nașterii Domnului este întâmpinată acasă, cu familia, la o masă îmbelșugată, Anul Nou este așteptat pe străzile orașelor, în SUA, Canada și unele state din America de Sud.

Toată lumea sărbătorește intrarea în Noul An la petreceri tradiționale, uneori la baluri mascate când toată lume vine costumată tematic și cu măști (conform tradiției oaspeții trebuie să își dea jos măștile la miezul nopții), sau alături de mulțimea care se adună în locuri specifice, de exemplu în Times Square din New York, sau pe strada State (State Street) în Chicago. La miezul nopții, sună clopotele și sirenele, cerul este inundat de artificii și toată lumea striga într-un glas 'Happy New Year!', se îmbrățișează și se sărută. Anul Nou trebuie sărbătorit cum se cuvine așa că îi este închinat un toast și se cântă Auld Lang Syne.

La cumpăna dintre ani, președintele SUA transmite în mod tradițional Mesajul de Anul Nou, obicei preluat de majoritatea statelor lumii și având o istorie bogată. Primul mesaj al președintelui de Anul Nou a fost transmis de George Washington la nu la 31 decembrie ci la 8 ianuarie 1790, la New York. În 1801, Thomas Jefferson renunțat la această practică, pe motiv că era una cu tentă monarhică. De fapt, primul președinte al SUA s-a inspirat din mesajul transmis de monarhii englezi la încheierea sesiunii Parlamentului. Woodrow Wilson a reluat obiceiul în 1913 și, de atunci, doar câteva cazuri excepționale au făcut imposibilă transmiterea de către președinte a 'President's Annual Message to Congress'. În aceste cazuri, discursul a fost scris de președinte și trimis Congresului.

În 1935, Franklin D. Roosevelt a schimbat denumirea mesajului în 'State of the Union Address'. Tot atunci, s-a schimbat data transmiterii mesajului, din decembrie în ianuarie sau februarie. Obiceiul s-a păstrat și azi, mesajul fiind transmis în ultima zi de marți din Ianuarie, fără să existe o reglementare scrisă în acest sens. Mesajul Președintelui SUA i-a inspirat pe președinții multor state să își felicite compatrioții, la cumpăna dintre ani.

A doua zi, americanii se duc în vizite pe la prieteni, rude și servesc împreună masa, se uită la televizor, bucurându-se de transmisiunile de la parade, cum ar fi Tournament of Roses găzduită în Pasadena California. Parada este extraordinară, întinzându-se peste 5 mile, cu sute de participanți, orchestre și mai ales o celebritate care este maestru oficial de ceremonie și regina paradei. Paradele diferă de la o regiune la alta, având diferite tematici.

Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) și mapuche (Chile) este sărbătorit la mijlocul verii, la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slăvire a divinităților.

Cultura tiwanakota, (Machaq Mara', în limba aimara) în același timp cu solstițiul de iarnă din emisfera sudică, mulțumește divinităților Pachamama (Mama Pământ) și Tata Inti (Tatăl Soare) pentru roadele apropiatei recolte. Țăranii din regiune închid drumul care conduce la templul din Tiwanaku și îl deschid cu câteva ore înainte de răsăritul soarelui, ceea ce reduce numărul turiștilor la Puerta del Sol (Poarta soarelui), unde se primesc primele raze ale soarelui în mod simbolic. Mai mulți 'amautas' (preoți) și 'yatiris' (ghicitori), însoțiți de grupuri muzicale, mulțumesc pentru recolta din anul care a trecut. În localitatea Apana, situată la circa 25 kilometri de La Paz, în apropierea vârfului înzăpezit Illimani, de 6.459 metri înălțime, autoritățile locale însoțesc o sută de turiști la o ceremonie similară. Cu o oră înainte de răsăritul soarelui, opt 'amautas' împlinesc ritualul în fața unei mese cu ofrande (dulciuri, coca, figuri de oameni și de animale), care sunt arse. Se dansează pe ritmuri tradiționale regionale și sunt aprinse focuri.

În regiunea Araucania, membrii comunității mapuche se scaldă în apele reci pentru a-și purifica trupul și sufletul, ritual ce durează câteva zile până la 24 iunie, Ziua națională a popoarelor indigene.

Alte tradiții internaționale de întâmpinare a Anului Nou

În noaptea Anului Nou, romanii aveau obiceiul de a-și dărui unii altora crenguțe de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu două fețe, patronul lunii ianuarie. Zeu al porților și ușilor, Ianus Bifrons era cât se poate de potrivit pentru această ocazie, una dintre fețe privind spre viitor, Anul Nou, iar cealaltă spre trecut.

Ianus, unul dintre cei mai respectați zei ai panteonului roman, fără corespondent în mitologia greacă, era invocat la începutul fiecărei zile, fiind numit uneori și Portarul Cerului, iar efigia sa dublă era uneori folosită ca reprezentare a tranziției de la primitivism la civilizație.

În Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor și se pot auzi chiar și focuri de armă. Pentru cei din provincia Cape, primele două zile ale anului sunt petrecute într-o atmosferă de carnaval, unde oamenii se îmbracă în costume colorate și dansează pe străzi, în sunetul tobelor.

În SUA, se crede că fasolea cu boabe negre aduce noroc.

La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou (Noivi God) este Piața Roșie, unde cerul se inundă la 12 noaptea de artificii și de dopuri de sticle de șampanie.

Cei adunați acolo sunt puși la curent cu mișcările acelor ceasornicului Saviour. Între timp, petrec cu Ded Moroz (variantă a lui Moș Crăciun sau mai degrabă Moș Gerilă) care călătorește însoțit de 'Snegurocika' — fetița de zăpadă. Ded Moroz poartă o mantie lungă, nu neapărat roșie, ale cărei margini sunt brodate cu motive populare rusești

Sărbătoarea Anului Nou în Panama te face să-ți astupi urechile. La miezul nopții, toți panamanezii fac un zgomot uriaș. Locuitorii se întrec în strigăte, iar fiecare bate unde și în ce nimerește. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continuă, iar trecătorii sunt udați.

Anul Nou în Europa

În Elveția, se sărbătorește vechiul An Nou pe 13 ianuarie, după calendarul iulian. Oamenii merg pe străzi costumați în spirite bune și rele.

În Olanda, oamenii ard brazii de Crăciun pe străzi și lansează artificii când se schimbă anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an.

În Polonia, Anul Nou este cunoscut ca 'Noaptea Sfântului Vasile' ('Sylvester'). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune că acesta a întemnițat un dragon pe nume Leviathan, care se presupunea că va putea scăpa numai în prima zi a anului 1000, va mânca tot Pământul și toți oamenii și va incendia cerurile. În prima zi a anului, faptul că lumea nu s-a sfârșit, a fost considerat un motiv de bucurie și de atunci se numește Noaptea Sfântului Vasile.

Portughezii și spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine când bate ceasul ora 12, în Noaptea de Anul Nou. Aceasta se face pentru a asigura 12 luni fericite în noul an.

Manifestările de Anul Nou în țările scandinave au loc în ianuarie și sunt legate de vechile festivități de iarnă ale vikingilor. Aceștia obișnuiau să invoce timpul și lumina pentru a încuraja întoarcerea.

 

  

 Traditii de Revelion

  Se spune ca acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale în anul care vine. De aceea, e important să iti stii prioritatile. Dacă tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita/ iubitul de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, dacă vei avea paharul in mana, va fi un an vesel.

    Dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca.

    E bine sa iti platesti din timp toate datoriile, pentru ca anul nou sa nu te gaseasca cu datorii, pentru ca se spune ca asa vei fi tot anul: plin de datorii.

    E bine sa ai pe masa de Anul Nou crengute de vasc. Aduc noroc.

    Prima persoana care va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Aceasta va influeta tot anul.

    Aduce ghinion daca agati calendarul pe perete inainte ca noul an sa inceapa.

    Traditia artificiilor si petardelor este veche. Bunicii stiau ca trebuie sa faca mult zgomot la miezul noptii pentru a alunga spiritele rele (atunci zgomotul era facut cu biciul și clopoteii)

    De Revelion, poarta o piesa vestimentara rosie (de preferinta lenjerie). Se spune ca aceasta culoare aduce noroc.

    In ajunul Anului Nou nu se matura deoarece alunga prosperitatea

    In ziua Revelionului nu se duce gunoiul

    Rufele nu se spala pana la Boboteaza, cand se sfintesc apele

    Nu plange si nu te certa pentru ca asa va fi tot timpul anului

    La miezul noptii, se deschid usile pentru a primi in casa noul an

    Indragostitii trebuie sa se sarute sub vasc

    Tot o traditie romaneasca, de care se tine cont indiferent de zona este aceea ca, daca in prima zi a anului este ger si senin, atunci acel an va fi unul bun si bogat.

Cele mai ciudate 25 de tradiţii de Anul Nou 

Să fie un An Nou bun, cu sănătate și spor pentru toată lumea! La mulți ani!