Translate

vineri, 9 februarie 2018

9 Februarie




Este a 40-a zi a anului. 
Mai sunt 325 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 24 m și apune la 17 h 36 m.




Citatul zilei


„Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.” (Feodor  Dostoievski, n. 11 noiembrie 1821 – d. 9 februarie 1881) 




9 februarie – Ziua Internațională a Pizza



Istoria pizzei începe încă din vremea Greciei Antice, când păinii i se dădea o formă rotundă și era coaptă pe pietre fierbinți. În Orientul Mijlociu și Grecia, pâinea începe să aibă forma unei pizza.
Ziua Internationala Pizza este pe 9 februarie a fiecărui an.

Originile pizzei sunt incerte. Unele surse susțin că ar proveni din Italia, altele din Grecia.
În antichitate, pentru prima dată grecii au fost cu ideea de a coace pâine în forme rotunde și plate și de a adăuga diferite alte alimente deasupra. Preferata lor era o combinație de uleiuri de măsline și anumite condimente. Ca toppinguri alegeau cartofi și frunze, diferite feluri de carne și chiar fructe. Mozzarella adevărată era importată de greci din India, astfel că era destul de puțin accesibilă.
Totuși, prima pizza adevărată a fost făcută de brutarul Raffeale Esposito în Napoli, Italia.
După cum spune legenda, Esposito a vrut să produca un fel de pâine care să fie diferită de celelalte care se vindeau în Napoli. Mai întâi a încercat să adauge numai brânză, apoi sos, dedesubt și i-a dat forma unei plăcinte rotunde. Creația sa a fost plăcuta imediat, și Esposito a fost chemat să facă niște pizza pentru vizita Regelui Umberto și a Reginei Margherita în 1889.
A făcut o pizza în trei culori: cu brânză albă, sos roșu și condimente, ca să reflecte steagul italian și loialitatea sa față de țară. A fost o realizare grozavă, și a numit-o pizza margherita după numele reginei.
În 1830, s-au pus bazele unei pizzerii în Napoli, făcând posibil accesul la aceasta deosebită creație pentru restul Italiei. Pizza s-a răspândit și în alte orașe italiene. În plus, a început să se adauge usturoi în compoziție, roșii proaspete și cea mai bună brânză napoletana, faimoasă pentru textura și gustul ei. Aluatul era simplu, făcut din faină, sare, drojdie. Tot în perioada aceasta au început să coacă pizza în cuptor de cărămizi.
Pizza a ajuns în America, Anglia, Franța și Spania foarte repede; cu toate acestea, până după cel de-al doilea război mondial, nu era foarte cunoscută.
Istoria pizzei și secretele ei ascunse, după ce au ocupat teritoriul italian, mulți soldați americani și europeni care au gustat pizza, au adus-o în țările lor de origine.
În America, imigranții italieni vindeau pizza în magazinele lor și prima pizzerie a fost deschisă de Gennuardo Lombardi în 1905.
În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătorește Ziua Internaționala a Pizzei.

Cea mai bună veste ar fi că pizza e de fapt o mâncare sănătoasă! Ea conține vitamina A în sosul de roșii, proteine și calciu în mozarella, precum și carbohidrați în aluat și ulei. Pentru vegetarieni, există și varianta fără carne. Pentru cei intoleranți la lactoză, pizza cu roșii e cea mai bună. Cei care trebuie să evite acizii din sosul de tomate, pot alege pizza albă. La modul cel mai simplu, pizza poate fi făcuta din cele mai sănătoase ingrediente până la cele mai grase.



Ziua Mondială a Stomatologului



Ziua Mondială a Stomatologului este sărbătoarea profesională a dentiştilor şi medicilor stomatologi, celebrată în întreaga lume pe 9 februarie, în ziua comemorării Sfintei Apollonia, care este patroana celor suferinzi de durere de dinți și a stomatologilor. Era fiica unui funcționar de stat major în Alexandria, care credea în Hristos, pe vremea când mulți compatrioți ai ei erau pagâni. La vârsta de 49 de ani, în perioada persecuției creștinilor, a fost martirizată. Călăul i-a extras dinții și i-a zdrobit maxilarele. Atunci ea a rezistat torturilor inumane, a fost fermă în credința ei și nu a renunțat la creștinism. În acel moment, ea a devenit patroana celor care suferă de durere de dinţi şi alte boli stomatologice, iar mai târziu şi a însăşi stomatologilor.

 În 1984 Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Societatea Internaţională a Stomatologilor a stabilit ziua de 9 februarie drept Ziua Mondială a Stomatologului.




Evenimente de-a lungul timpului…




  • 1802: S-a născut Emanoil Gojdu


Emanuil Gojdu a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară dinMoscopole. Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania. Casa in care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea lângă Biserica cu Lună.

Tînărul Emanuil Gojdu şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, împreună cu ceilalţi cinci fraţi ai săi. A început să înveţe carte la şcoala primară ortodoxă românească din Oradea, continuînd Gimnaziul Superior Premontori tot acolo. Emanuil Gojdu a urmat şcoala secundară în Oradea la liceul premonstratens şi în Pojon.

Emanuil Gojdu după absolvirea gimnaziulul îşi continuă studiile la Academia de Drept din Oradea între anii 1820-1821 şi la Academia de drept din Pojon (Bratislava) 1821-1822, unde a fost atras de faima apreciatului profesor Paul Slemnici, şi a continuat la Universitatea din Pesta. Aici, în 1824 a obţinut diploma de avocat. Și-a trăit toată viața lui în Budapesta, pînă la moartea survenită în 3 februarie 1870.

În Moscopole, într-o biserică, lîngă uşa împărătească, exista un jilţ cu braţelele rezemate pe doi lei fioroşi, cu gurile căscate, cu limbile scoase, cu coamele înfiorate. Pe speteaza jilţului era gravat cu litere aurite, numele “G o j d u “. Este cea mai veche mărturie a existenţei acestei familii în Moscopole.

Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acțiunile întreprinse cât și prin declarațiile politice că nu a uitat de originile sale românești și nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. Casa lui a fost cunoscută tot timpul ca fiind o casă românească, unde toți românii erau bine primiți și spijiniți. La locuința sa, obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege "pentru egala îndreptățire a naționalităților". "Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii".

Marele mecena Emanuil Gojdu este de origine macedoromână. În prima parte a secolului al XVIII-lea, cei din familia Gojdu erau negustori înstăriţi, stabiliţi în Moscopole, un centru economic şi cultural înfloritor din sudul Albaniei de astăzi.


  • 1849:  La Roma, răsculații conduși de revoluționarul italian Giuseppe Mazzini proclamă Republica.


Republica Romană a intrat în vigoare după ce guvernul Statelor Papale a fost înlocuit de un guvern provizoriu republican.
A fost condusă de Carlo Armellini, Giuseppe Mazzini și Aurelio Saffi, care au format un triumvirat după modelul Romei antice.
În Constituția republicii toate religiile puteau fi practicate în mod liber și Papei i- a fost garantat dreptul de a guverna Biserica Catolică. Constituția Republicii Romane a fost prima din lume care a abolit pedeapsa capitală.
 

  • 1893: Apariția în mod accidental a faimosului striptease



Legenda spune că faimosul striptease a apărut accidental la Moulin Rouge, cea mai zgomotoasă „moară de vânt” din lume,  cabaretul fondat de Joseph Oller și Charles Zidler, în Montmartre, din cartierul roșu al Parisului numit Pigalle.

 Pe 9 februarie 1893, Mona, o dansatoare cu picioare frumoase, a renunţat la haine în timp ce dansa, pe motiv că îi este cald. Totul se întâmpla în timpul unui bal al studenţilor. Mona a fost amendată cu 100 de franci pentru gestul său, o sumă enormă pentru vremea aceea, iar studenţii s-au declarat scandalizaţi de gestul tinerei. Patronul localului a achitat amenda, simțind imediat plusul de imagine pe care dansul nou-apărut l-a adus cabaretului.


  • 1895: Americanul William G. Morgan a inventat voleiul, joc care inițial a fost numit Mintonette.


Americanul William G. Morgan (1890-1942), născut în statul New York, a rămas în istorie pentru inventarea jocului de volei (volleyball), pe care inițial l-a numit ''Mintonette'', la 9 februarie 1895.

William G. Morgan a urmat studiile universitare de educație fizică la Colegiul Springfield, din cadrul YMCA (Young Men's Christian Association), unde l-a întâlnit pe James Naismith, care, în 1891, avea să inventeze jocul de baschet. După absolvire, în vara anului 1896, Morgan s-a mutat la YMCA, Holyoke, Massachussets, unde a ajuns director la catedra de Educație Fizică. Aici, a avut oportunitatea să creeze, să dezvolte și să coordoneze un vast program de exerciții și lecții de sport pentru bărbații tineri. Numărul lecțiilor a crescut simțitor în urma aprecierilor primite și, astfel, a ajuns să-și de seama că avea nevoie de un anumit tip de joc competitiv recreațional pentru o diversificare a programului. Jocul de baschet, care începuse să se dezvolte, părea să se potrivească tinerilor, dar considera necesară o alternativă mai puțin violentă și intensă pentru membri mai în vârstă.

A decis să combine elemente de baschet, baseball, tenis, handbal și s-a inspirat dintr-un joc italian foarte vechi și așa-numitul ''Faustball'' german. Scopul său era acela de a crea un joc accesibil clasei de oameni de afaceri pe care o pregătea și din care făceau parte, în general, oameni cu vârsta peste 40 de ani. William G. Morgan a împrumutat plasa de la tenis, pe care a ridicat-o mai sus, cam în zona capului. Așa a luat ființă jocul de ''mintonette''. În timpul unei demonstrații, un spectator a observat că jucătorii păreau ''a trage salve de tun'' (în engleză ''to volley'') și, de atunci, sportul s-a numit ''volley''. 


Studenții au adoptat imediat noul joc și l-au popularizat în rândul rudelor și prietenilor. Sportul a devenit unul dintre cele mai practicate în întreaga lume, ulterior fiind inventate și alte forme ale acestui sport: voleiul pe plajă și voleiul în noroi, practicat în Finlanda.
În 1900, an în care au început să fie fabricate mingi speciale de volei, voleiul a ajuns în Canada, în 1905, în Cuba, în 1909, în Puerto Rico, în 1912, în Uruguay, în 1916, în Filipine (aici se numea ''bomberino''), în 1917, în Brazilia etc. În 1949, a fost organizat primul campionat mondial de volei, la Praga. În 1951, voleiul ajunsese să fie practicat de 50 de milioane de persoane din 60 de țări. În 1957, voleiul a devenit sport olimpic.
În România, voleiul a fost menționat în jurul anului 1920, spunându-i-se ''mingea bombă''. În 1922, la București, opt echipe școlare și-au disputat întâietatea, iar în 1926 au apărut echipe de cluburi și în provincie.

Jocul de volei presupune o temeinică pregătire atletică, forță, viteză, spirit de anticipare, reflex și inteligență tactică. Terenul de joc este un dreptunghi de 18 metri pe 9 metri, împărțit în două pătrate egale printr-o linie de mijloc. Liniile de marcare ale terenului sunt late de 5 centimetri și fac parte din terenul de joc. Se poate juca pe pământ, pe iarbă, pe bitum, zgură sau în săli de sport și chiar și pe terenuri mai puțin sigure (noroi sau nisipul de pe plajă). Fileul care separă cele două terenuri de joc are înălțimea (la marginea sa superioară), de 2,43 metri pentru bărbați, respectiv 2,24 metri pentru femei. Mingea este confecționată din benzi de piele având o cameră de cauciuc în interior, o circumferință de 65-68 centimetri și o greutate de aproximativ 250 grame.

Echipa este formată din 6 jucători titulari (care sunt pe teren) și încă 6 jucători de rezervă, care pot fi introduși oricând în timpul jocului (dar nu mai mult de 6 schimbări într-un set). Jucătorii unei echipe stau pe teren astfel încât să acopere întreaga suprafață de 81 metri pătrați. Principalele elemente tehnice care sunt folosite în jocul de volei sunt serviciul (care poate fi efectuat de sus sau de jos, din față și din lateral, în funcție de poziția jucătorului față de fileu), preluarea (sau manșeta, efectuată cu două mâini de sus sau de jos, din serviciu sau din atac), ridicarea pentru lovitura de atac sau pasarea mingii, lovitura de atac, blocajul (individual, în 2 și 3 jucători), dublarea pasei loviturii de atac sau blocajului.

Statisticile arată că, în zilele noastre, aproximativ 46 de milioane de americani joacă volei, iar în întreaga lume acest sport este practicat de 800 de milioane de persoane, cel puțin o dată pe săptămână.



La 6 iunie 1987, la Holyoke, a fost deschis muzeul Volley Hall of Fame, la inițiativa primăriei orașului. Muzeul a fost amenajat în incinta Bibliotecii Centrale a orașului și a fost inaugurat printr-o ceremonie, care a inclus deschiderea Cărții de Onoare, unde este menționat numele inventatorului acestui sport, William G. Morgan.


  • 1900:  Este întemeiată Cupa Davis.



Dwight Davis, un student de 20 de ani de la Universitatea Harvard, crează schema de desfășurare a turneului național de tenis și cumpără din bani proprii premiul pentru cîștigător - o cupă argintie. Astăzi, Cupa Davis este cea mai importantă competiție internațională anuală la tenis masculin.În prezent, Spania este cea care deține Cupa Davis.

În New York, la sfârşitul reuniunii de tenis între Marea Britanie si Statele Unite, jucătorul american de tenis Dwight Filley Davis a donat trofeul care îi poartă numele.

Cupa este confecționată din argint și va fi câştigată în anul următor tot de către Dwight Filley Davis în Newport. I se va spune “Salatiera de argint”.


Această competiție este considerată cel mai important turneu de tenis pentru echipe de bărbaţi din lume.

Iniţial, concurau în turneu: SUA şi Marea Britanie. Înainte de Primul Război Mondial,vor intra în competiție Canada, Franţa, Belgia, Austria, Germania și Australia.


În ultima sută de ani, numărul ţărilor participante a crescut foarte mult,  iar în 2002, 142 de ţări au fost prezente în preliminariile Cupei Davis.


  • 1934: A fost instituită Înţelegerea Balcanică, alianţă din care făceau parte România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia. 
Potrivit Pactului încheiat la Atena, statele semnatare îşi garantau mutual securitatea frontierelor balcanice.

Statele semnatare îşi garantau reciproc graniţele şi se obligau să nu “întreprindă nici o acțiune politică față de alt stat balcanic nesemnatar al pactului fără avizul mutual prealabil al celorlalți semnatari și de a nu lua nici o obligație față de oricare alt stat balcanic fără cunoștința prealabilă a celorlalte părți”. La Tratat puteau adera, ulterior, şi alte state din zonă. Pactul conţinea şi o anexă, secretă.

Documentul a fost semnat, din partea României, de Nicolae Titulescu, cel care deţinea funcţia de ministru de Externe. 
Trebuie remarcat faptul că Pactul Înţelegerii Balcanice a fost creaţia lui Nicolae Titulescu, şeful diplomaţiei române vizitând mai multe capitale balcanice încă din 1933 în vederea realizării acestei înţelegeri. „Am suferit destul. Balcanii au fost prea multă vreme câmpiile însângerate ale unei omeniri nebune, pentru ca conducătorii responsabili să nu-şi fi pus întrebarea: ce să facem pentru ca istoria să nu fie o repetare neîntreruptă a unui trecut odios? La această întrebare nu este decât un singur răspuns: asocierea“, spunea Titulescu, cel care înţelegea pericolul care venea din ascensiunea lui Hitler la putere. “Noi suntem dornici de pace. Dar ştim că pacea reală îşi are izvorul în încredere şi încrederea îşi are izvorul său în stabilitate”, declara Titulescu la Atena, cu ocazia semnării Pactului.
În anul 1935, diplomatul român a fost preşedinte în exerciţiu al Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice.



Iniţial, se preconiza semnarea pactului în cinci, însă Bulgaria a refuzat oferta. Documentul a fost semnat în timpul Guvernului român Gheorghe Tătărescu, ministru de Externe fiind Nicolae Titulescu.

  • 1953: Apariția colecției “Livre de poche”, care a cunoscut un succes remarcabil.


Primul roman din colecție a fost „Koenigsmark”, de Pierre Benoit, ce purta numărul 1, dar în aceeași zi au apărut și „Les Clef du royaume”, de Cronin, și „Zbor de noapte”, de Saint-Exupeery.



Ideea de a edita autori de primă mână la un preț modic a fost luată de francezi de la americani (existența colecției românești Biblioteca pentru toți nu era cunoscută pe malurile Senei).



Numele colecției fusese folosit deja, la începutul secolului, de Tallandier, de la Hachette, pentru o serie de romane populare. Astăzi colecția număra 3.500 de titluri și publică în jur de 360 de volume pe an.




  • 1969: Primul zbor de încercare al unui Boeing 747.


Cel mai mare avion din lume, Boeing 747, poreclit „jumbo jet”, a făcut primul test de zbor în Statele Unite.

Avionul are două etaje, etajul superior fiind mai scurt decât cel inferior, creând impresia unei cocoașe. Este cel mai popular avion de capacitate foarte mare, fiind produse 1.387 de bucăți, cu încă 120 de comenzi. În mod normal, transportă până la 524 de pasageri la o viteză de 0.85 Mach (1.049 km/oră) pe o distanță de maxim 13.446 km.

Să aveți o zi frumoasă!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!

Ziua adevărului – 7 iulie

Imaginează-ți o lume în care nimeni nu minte, spune ceva înșelător sau face ceva necinstit. Ziua spunerii adevărului își propune să obțin...