3 Martie

Este a 62-a zi a anului. 

Au mai rămas 303 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 06 h 50 m și apune la 18 h 06 m.

Citatul zilei

„Când o uşă se închide, alta se deschide; dar adesea ne uităm cu atâta jind la cea închisă, încât nu o vedem pe cea care tocmai s-a deschis”. (Alexander Graham Bell)

Ziua Mondială a Scriitorilor

Motto: „Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” – Eugène Ionesco

De Ziua Mondială a Scriitorilor este sărbătorită arta scrisului şi toţi cei care scriu creativ, se străduiesc să înţeleagă viaţă şi cred în libertatea cuvântului. Evenimentul este organizat de Centrele PEN din fiecare ţară, afiliate la Organizaţia Internaţională a Scriitorilor.

Sărbătorită încă din 1986, Ziua Mondială a Scriitorilor a fost stabilită de Congresul Internațional al PEN Club. Fondată în 1921 la Londra, PEN Club Internațional reprezintă asociația scriitorilor de pretutindeni și are drept scop promovarea prieteniei și a sprijinului intelectual între scriitorii din toate colțurile lumii.

Cu toate că numele organizației este dat de inițialele cuvintelor „Poets, Essayists si Novelists” (Poeti, eseiști și noveliști), aceasta include scriitori ai tuturor formelor de literatură, de la jurnaliști până la istorici. Ideea de a crea această organizaâie a aparținut scriitorului englez C. A. Dawson Scott, iar primul președinte a fost John Galsworthy.

În prezent, PEN Club Internațional are filiale în peste 130 de țări și reprezintă cea mai mare organizație literară, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale și luptă pentru libertatea de expresie. Cel mai mare și important centru PEN Club se afla în SUA.

În Charta PEN Club erau menţionate câteva principii ale organizaţiei:

– Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frământărilor politice internaționale.

– În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.

– Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.

– PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gândirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.

PEN Clubul Roman a fost înființat în anul 1923, printre inițiatori aflându-se Liviu Rebreanu. Evenimentele care au urmat, dar și instaurarea regimului comunist i-au întrerupt activitatea până în anul 1964, când a existat din nou, la nivel formal. Renașterea clubului s-a realizat în 1990, când Ana Blandiana a devenit conducătorul clubului din România și a încercat să refacă legătura cu marii scriitori aflați în exil.

Şi logo-ul Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor este o creaţie colectivă. A fost compus din caractere distincte, toate scrise de mână şi care provin din 43 de alfabete.

Puterea cuvintelor câtorva scriitori:

„Dacă vrei să te faci romancier, deschide miezul şi scoate din călimară Universul” (Tudor Arghezi).

„Arta scrisului înseamna arta de a descoperi ceea ce crezi" (Gustave Flaubert).

„Sunt două feluri de scriitori: cei care te fac să gândeşti şi cei care te fac să îţi pui întrebări” (Brian Aldiss).

„Ca să fii scriitor trebuie „să ai ceva de spus şi să o spui cât de clar poţi. Acesta este singurul secret” (Matthew Arnold).

„Nu e mare lucru să ştii, cel mai greu este să îţi imaginezi” (Anatole France).

„E mai bine să scrii despre lucrurile pe care le simţi şi nu despre lucrurile pe care le ştii” (L. P. Hartley).

„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” (Eugène Ionesco).

”Cuvintele sunt cel mai puternic medicament (sau drog) al umanităţii” (Rudyard Kipling).

„Sunt trei reguli ale scrisului. Din păcate, nimeni nu poate spune care sunt acelea” (Somerset Maugham).

Ziua mondială a vieţii sălbatice

Pe 20 decembrie 2013, la cea de-a 68-a sesiune a Adunării generale a Organizației Națiunilor Unite, s-a decis ca pe data de 3 martie, ziua în care s-a adoptat Convenția cu privire la comerțul internațional cu specii ale faunei şi florei pe cale de dispariţie (CITES), să se sărbătorească Ziua Mondială a Faunei și Florei Sălbatice. În rezoluția sa, Adunarea generală a reafirmat valoarea naturii sălbatice şi a contribuțiilor sale, pornind de la nivel ecologic, genetic, social, economic, ştiinţific, educaţional, cultural, recreativ sau estetic și până la dezvoltarea durabilă. Prin urmare, ziua de 3 martie a fost aleasă să reprezinte Ziua Mondială a Faunei și Florei Sălbatice, pentru a sărbători şi a creşte gradul de conştientizare pentru natura sălbatică, dar şi pentru a recunoaște rolul important pe care îl are CITES: asigurarea că schimburile comerciale internaționale nu ameninţă supravieţuirea speciilor.

Convenția este în vigoare de la 1 iulie 1975, fiind un sistem strict de autorizare și control, care reglementează comerțul internațional aproximativ a 35.000 de specii de animale și plante sălbatice. Această convenție a fost concepută cu scopul de protejare maximă a speciilor periclitate din fauna și flora sălbatică. La această convenție internațională interguvernamentală, România a aderat în 1994, de atunci fiind implicată în reglementarea comerțului internațional al animalelor și plantelor sălbatice. Până în 2014 a crescut la 180 numărul acelor state care se angajează la controlul comerțului internațional al speciilor protejate.

Prin urmare, ziua de 3 martie a fost aleasă să reprezinte Ziua Mondială a Faunei și Florei Sălbatice, pentru a sărbători şi a creşte gradul de conştientizare pentru natura sălbatică, dar şi pentru a recunoaște rolul important pe care îl are CITES: asigurarea că schimburile comerciale internaționale nu ameninţă supravieţuirea speciilor.

Azi sărbătorim Ziua Internațională a Vieții Sălbatice (World Wildlife Day), tema în 2018 fiind protejarea felinelor mari. Ca prădători din vârful lanțului trofic, felinele mari sunt mai mult decât o prezență simpatică. Tigrul, leul, jaguarul, leopardul zăpezilor sau râsul din Carpați, toate aceste feline sunt specii cu o importanță uriașă pentru ecosisteme. Prin conservarea acestora putem salva o rețea complexă de viețuitoare aflate în zona inferioară a lanțului trofic. În plus, acțiunile de protejare și conservare a felinelor pot securiza resurse esențiale inclusiv pentru oameni. Spre exemplu, doar habitatul leopardului zăpezilor acoperă zone din care izvorăsc cursuri de apă ce alimentează peste 3 milarde de oameni.
Speciile de feline sălbatice sunt însă grav amenințate. Distrugerea habitatului, conflictele om-animale sălbatice și braconajul au redus masiv populațiile acestor creaturi magnifice.

În Asia, cablurile de bicicletă ucid mai multe feline decât armele
Sârme sau cabluri ca cele folosite la biciclete sunt utilizate pentru confecționarea de capcane letale, din ce în ce mai des descoperite în habitatul felinelor. Deși lațurile nu sunt neapărat puse pentru feline, multe cad pradă acestei metode ilegale de vânătoare. Așa s-a ajuns ca astăzi, pe continentul asiatic, lațurile capcană să ucidă mai multe feline decât armele de vânătoare. Animalele mor în agonie, ori, în cazul în care reușesc să scape, nu mai pot vâna din cauza rănilor și mor de foame.

Tigri crescuți în ferme și comerț ilegal cu oase de leu
Se estimează că doar 3.900 de tigri mai trăiesc astăzi în sălbăticie, din ținuturile înghețate ale Rusiei până în jungla tropicală din Indonezia. Alți circa 8000 de tigri trăiesc în captivitate, în ferme, grădini zoologice sau circuri.
În fermele din China, Thailanda, Laos sau Vietnam, tigrii sunt considerați o atracție turistică, dar sunt crescuți pentru ca mai târziu să fie transformați în produse. Orice porțiune a corpului lor – de la mustăți și până la coadă – poate fi tranzacționată pentru așa numitele „medicamente” sau pur și simplu pentru afișarea statusului social. Aceste ferme amenință grav populațiile de feline din sălbăticie prin faptul că alimentează cererea de pe piață. Investigații recente arată că, acolo unde traficanții de oase de tigru nu fac față cererii, acestea sunt înlocuite cu oase de leu datorită densității asemănătoare. Această piață în creștere creează o nouă amenințare pentru lei. Specia a cunoscut un declin accelerat, de 40%, de-a lungul ultimelor trei generații, din cauza pierderii habitatului și conflictelor cu oamenii.
La noi, tigrii au fost folosiți în circuri, dar de vara trecută, în urma unei campanii WWF, România a devenit 25-a țară din Europa care interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri.
Jaguarul și leopardul zăpezilor pierd lupta cu extinderea activităților umane
Jaguarul, cea mai mare felină a continentului american, ocupă astăzi mai puțin de jumătate din habitatul de altădată. Distrugerea habitatului pentru extinderea fermelor de vite sau a plantațiilor în scop industrial precum soia, trestia de zahăr sau uleiul de palmier reprezintă o amenințare majoră pentru supraviețuirea speciei. Populația lor e în declin, jaguarii fiind uciși deoarece atacă vitele fermierilor, dar și din cauza fricii sau pentru a satisface cererea din ce în ce mai mare pentru produse realizate din blana jaguarilor sau oasele acestora. Braconajul, încurajat de comerțul cu blană sau gheare, este o mare amenințare la adresa populației de leopard al zăpezilor.
Râsul din Carpați își pierde habitatul
Felina emblematică a Carpaților – râsul – este afectată la rândul ei de restrângerea habitatului, din cauza extinderii zonelor locuibile, dar și de fragmentarea acestuia prin lucrări de infrastructură, precum șoselele sau pârtiile de ski. Totodată, lipsa unor soluții eficiente care să descurajeze conflictele om-carnivore mari duce la încurajarea braconajului. În prezent, Munții Carpați adăpostesc o populație de râși estimată la 2.700 de exemplare

Cu ocazia Zilei Internaționale a Vieții Sălbatice WWF România și Digi Animal World lansează un concurs prin care fiecare își poate testa cunoștințele despre feline: http://www.digi-animalworld.tv/concurs-zimbrii. Cei care răspund corect pot câștiga o excursie în Măgura Zimbrilor, să meargă pe urmele zimbrilor sălbatici din Munții Țarcu.

Ziua mondială a vieţii sălbatice 2018 oferă şansa creşterii gradului de conştientizare a situaţiei acestor feline mari şi de a sprijini acţiunile globale şi naţionale care sunt în desfăşurare, pentru salvarea acestor specii reprezentative ale regnului animal de pe Terra.
 

Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice este sărbătorită în întreaga lume valoarea naturii sălbatice şi a contribuțiilor sale, pornind de la nivel ecologic, genetic, social, economic, ştiinţific, educaţional, cultural, recreativ sau estetic și până la dezvoltarea durabilă.

Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului

Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului se marchează, anual, la 3 martie și urmărește creșterea gradul de conștientizare cu privire la importanța auzului și prevenirea diagnosticării târzii a deficiențelor de auz.

Cu prilejul acestei zile, la sediul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) se organizează o serie de activități, care includ lansarea unor rapoarte privind noile estimări (OMS) ale numărului de persoane expuse riscului de pierdere al auzului din cauza practicilor de ascultare nesigure, precum și publicarea de broșuri, afișe și infografice cu tema zilei. OMS a identificat necesitatea ca statele membre ale organizației să elaboreze o serie de planuri și programe de integrare, prevenire și gestionare privind pierderea auzului, în sistemul de asistență medicală primară.

Organizația Mondială a Sănătății estimează, că există 360 milioane de persoane din lume suferă de deficienţă auditivă(5,3% din populația lumii).

Potrivit specialiştilor, pierderea auzului nu ţine cont de vârstă și poate surveni oricând. Conform statisticilor, aproape jumătate dintre europeni suferă de probleme auditive, numărul hipoacuzicilor crescând simţitor în ultimii 30 de ani. Aproape jumatate din populaţia Uniunii Europene este expusă zilnic unui zgomot care depăşeşte 55 de decibeli (limita considerată sigură), iar 20%  sunt expuşi la un zgomot mai mare de 65 de decibeli.

1,1 miliarde de adolescenți și adulți tineri prezintă riscul de a suferi pierderea auzului ca urmare a utilizării nesigure a dispozitivelor audio personale și expunerea la niveluri nocive ale sunetului în diverse locuri, frecventate de aceștia. 43 de milioane de oameni cu vârstele între 12 și 35 de ani trăiesc cu acest handicap, potrivit estimărilor OMS. Expunerea la zgomot puternic determină pierderea auzului și poate afecta persoanele de orice vârstă, instalându-se de obicei progresiv pe parcursul mai multor ani. În timp, zgomotul prezent la serviciu, în timpul liber sau zgomotul din timpul activităților casnice, poate cauza pierderea auzului.

Data de 3 martie a fost aleasă datorită formei numerelor 3.3, reprezentative pentru cele două urechi. În 2007, Centrul de Cercetare și Reabilitate pentru Surzi din China și Federația Chineză a Persoanelor cu Handicap au găzduit, la Beijing, prima conferință internațională privind prevenirea și reabilitarea auzului. La finele conferinței, a fost elaborată o declarație denumită "Declarația de la Beijing", care a inclus recomandarea organizării unei zile internaționale pentru ureche și auz în cadrul căreia să fie promovate acțiuni la nivel mondial cu privire la îngrijirea auzului. În 2012, 2013 și 2014, OMS a aprobat această zi printr-o campanie media care a implicat site-ul OMS, Facebook și Twitter.

Ziua naţională a Bulgariei. Eliberarea de sub jugul otoman (1878)

Bulgaria şi-a obţinut independenţa formală faţă de Imperiul Otoman, devenind principat autonom. Independenţa deplină a fost declarată în 1908.

Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istorică a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi dovezi ale prelucrării metalelor din lume. 

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1671: Inaugurarea “Academiei de Muzică şi Dans” din Paris (Academia de Operă); 

 

înfiinţată de poetul Pierre Perrin, prin voia regelui Ludovic al XIV-lea, noul teatru îşi deschide porţile, cu opera pastorală în cinci acte „Pomone”, de Robert Cambert, pe un libret de Pierre Perrin, considerată a fi “prima creaţie franceză de operă”

• 1847: S-a născut  Alexander Graham Bell, 

om de știință, inventator și industriaș american, care a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite.

În transmițătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. Diafragma și magnetul vibrau, și un efect numit inducție electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subțire de fier, pentru a reproduce vibrațiile sonore inițiale. Transmițătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica.

Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un "aparat de vorbit la distanță" care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorului german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14. Februar 1876 cererea de patent in America. Dupa patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata. Un fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in stare de funcționare. 

Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai târziu dupa acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit dupa patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".

Apariţia telefonului în România

În primele zile ale anului 1878, la puţin timp după ce Bell îşi brevetase invenţia, telefonul a apărut şi în România. Revista Femeia română anunţa: „Telefonul se poate vedea şi în Bucureşti, la domnul Engel, primul constructor român de aparate mecanice - lângă grădina Cişmigiu, pe intrarea Schlader. Recomandăm cititorilor noştri de a nu pierde din vedere această frumoasă ocaziune de a vedea telefonul“. În iulie 1878, dirigintele oficiului poştal din Giurgiu, C. Floru, publica o lucrare intitulată „Telefonie electrică“, în care spunea, între altele, că „a văzut şi a vorbit cu telefonul instalat la fabrica de aparate telefonice a d-lui Leopold Teirrich, din Bucureşti“. Prima menţiune oficială despre existenţa telefonului la Bucureşti o găsim în Monitorul Oficial din 3 martie 1886, când se anunţa „instalarea unei centrale telefonice cu cinci posturi“.

• 1878: Este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, Turcia, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878.

La 19 februarie 1878 (3 martie 1878 stil nou) este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano (azi Yeşilkoy, oraş din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul), care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman. Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii. Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României. Rușii au replicat că granița fusese îndreptată împotriva Turciei, iar că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856. Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878. 

• 1923: A apărut primul număr al revistei Time.

Time, al cărui nume se scrie de fapt cu majuscule TIME, este o revistă săptămânală americană, similară în subiectele abordate și stil cu Newsweek și U.S. News & World Report. Time este publicată simultan în Canada, având o secțiune de reclamă total diferită de cea din Statele Unite ale Americii.

Revista a fost publicată prima oară la data de 3 martie 1923și este deținută de gigantul media Time Warner, prin subsidiara Time Inc. Tirajul revistei în anul 2007 a fost de 3.374.505 de exemplare tipărite săptămânal față de 4.038.508 exemplare în anul 2005.

Există o ediție europeană, cunoscută anterior sub numele de Time Atlantic, care este publicată la Londra. Time Europe acoperă subiecte referitoare la Orientul Mijlociu, Africa și, începând cu 2003, America Latină. Există, de aemenea, o ediție dedicată Asiei, Time Asia, cu sediul în Hong Kong. Varianta Oceaniei, publicată la Sydney, acoperă Australia, Noua Zeelandă și toate Insulele Pacificului.

În anumite campanii de reclamă, revista a sugerat că literele TIME sunt un acronim (mai exact, un backronym) pentru "The International Magazine of Events," în română, Revista internațională a evenimentelor.

Richard Stengel este editor șef al revistei Time; Priscilla Painton, Adi Ignatius și Michael Elliott sunt actualii editori șefi adjuncți.

Să aveți o zi frumoasă!