25 Aprilie

 Este a 115-a zi a anului.
 Au mai rămas 250 de zile până la sfârșitul anului.
 Soarele răsare la 06 h 16 m și apune la 20 h 12 m. 

Citatul zilei

”Nu renunţa la ceea ce îţi doreşti să faci. Acolo unde există dragoste şi inspiraţie, nu cred că poţi greşi.” ( Ella Fitzgerald)

Ziua Justiţiei Militare

An de an, la 25 aprilie, este sărbătorită Ziua Justiţiei Militare. Este data la care, în anul 1919, prin Decretul-lege nr. 1625, semnat de regele Ferdinand, a luat fiinţă Serviciul Contencios al Ministerului de Război, act ce a marcat înfiinţarea unei structuri specializate în asigurarea asistenţei juridice pentru armată.

Justiţia Militară a fost înfiinţată pentru soluţionarea numeroaselor solicitări din sfera contenciosului administrativ, pentru apărarea intereselor legale ale armatei, cât şi pentru elaborarea cadrului legislativ necesar sistemului militar şi a regulamentelor în domeniu.

Încă din anul 1912, se înfiinţase, prin Decretul-lege nr. 1682 din 21 martie, Serviciul Control, Contabilitate, Contencios şi Pensii, în cadrul căruia Secţia Contencios avea ca principale atribuţii apărarea intereselor Ministerului de Război în procesele civile, îndeplinirea actelor de procedură ale ministerului, corpurilor şi serviciilor armatei, acordarea de consultaţii juridice şi întocmirea proiectelor de legi pentru activitatea ministerului, se arată în ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010).

Prin Decretul-lege nr. 1579 din 18 aprilie 1919, s-a constituit ''Serviciul Contencios'', un departament separat, inclus în rândul ''serviciilor generale pentru nevoile întregii armate'', pe baza căruia regele a semnat, la 25 aprilie 1919, Decretul-lege nr. 1625, referitor la organizarea şi funcţionarea acestuia. Acest decret-lege a fost ratificat prin Legea nr. 1151 din 26 martie 1924.

În 1929, ca urmare a reorganizării ministerelor, Serviciul Contencios al Ministerului Armatei a trecut în rândul organelor tehnice şi administrative ale acestuia. În 1939, prin Legea pentru organizarea şi funcţionarea M.Ap.N., Serviciul Contencios s-a transformat în Direcţia Contenciosului, aflată în subordinea directă a Secretariatului General al M.Ap.N. În februarie 1949, s-a desfiinţat Secretariatul General al M.Ap.N. şi, odată cu el, Direcţia Contencios, cu excepţia a trei birouri privind Avizele, procesele şi Popririle, care au trecut la Direcţia Justiţiei Militare, sub denumirea de ''Secţia Contencios''. Direcţia Justiţiei Militare urma a avea în compunere Secţia Justiţiei şi Secţia Contencios, aceasta din urmă având competenţe reduse faţă de atribuţiile pe care le îndeplinise înainte de februarie 1949. În aprilie 1949, Secţia Contencios a devenit, prin ordin al Marelui Stat Major, Secţia Juridică, păstrând aceeaşi subordonare.

Prin Ordinul de Front nr. 42 din 15 septembrie 1951, s-a înfiinţat Oficiul Juridic al Ministerului Forţelor Armate, prin contopirea Secţiei Legislative de pe lângă Direcţia Secretariat cu Secţia Juridică din Direcţia Justiţie Militară. Începând cu 1 martie 1954, Oficiul Juridic a fost luat în evidenţa Direcţiei Secretariat a M.Ap.N., păstrându-se aceeaşi subordonare faţă de Ministerul Apărării Naţionale. La 1 martie 1955, acest compartiment a cunoscut o nouă reorganizare, prin repartizarea de consilieri juridici pentru a asigura asistenţă juridică principalelor Direcţii din M.Ap.N.

În prezent, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, funcţionează Direcţia generală juridică, organizată pe două servicii (Serviciul drept internaţional şi relaţii juridice şi Serviciul procese) şi două secţii (Secţia legislaţie şi avize şi Secţia avize juridice)

Italia - Ziua Eliberării (Festa della Liberazione)

Aniversarea de eliberare a Italiei, denumită și Ziua Eliberării (Festa della Liberazione) este celebrată în Italia la data de 25 aprilie a fiecărui an și este o zi importantă în istoria Italiei: sfârșitul ocupației naziste și a perioadei fasciste.

Italia de Nord (CLNAI), prezidat de Luigi Longo, Emilio Sereni, Sandro Pertini și Leo Valiani, a proclamat oficial insurgența.

Prin intermediul radio s-a anunțat preluarea tuturor puterilor de către CLNAI și pedeapsa cu moartea pentru toți liderii fasciști, principalul vizat fiind Benito Mussolini, care a fost prins și executat trei zile mai târziu.

Până la 1 mai, în mai puțin de o săptămână, au fost eliberate principalele orașe din jumătatea de nord a Italiei: Bologna (21 aprilie), Genova (26 aprilie), Veneția (28 aprilie). Eliberare a pus astfel capăt la douăzeci de ani de dictatură fascistă și cinci ani de război.

Simbolic reprezintă începutul unui drum istoric, care va duce la referendumul din 02 iunie 1946 pentru alegerea între monarhie și republică, și nașterea Republicii Italiene, până la proiectul final al Constituției.

Din 1946 este considerată o sărbătoare națională: în multe orașe italiene sunt organizate evenimente, parade și comemorări în memoria evenimentului. Primul guvern provizoriu a instituit sărbătoarea prin decretul legislativ 185, din 22 aprilie 1946 ("Prevederi la ocazii festive"), la articolul 1 fiind specificat: "O sărbătoare de eliberare totală a teritoriului italian, 25 aprilie 1946 a fost declarată sărbătoare națională."

Ziua Mondială de Combatere a Malariei

Ziua mondială de combatere a malariei se marchează în fiecare an la 25 aprilie și a fost adoptată de Organizația Mondială a Sănătății la cea de a 60-a sesiune a sa, din mai 2007.

Genericul Zilei Mondiale de combatere a malariei în anul 2016 este «Stopăm malaria pentru totdeauna».

Prin acțiunile organizate în această zi, se dorește conștientizarea pericolului pe care această maladie îl reprezintă, dar și conjugarea eforturilor în lupta împotriva acestui flagel.

Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese uriașe în lupta împotriva malariei, boala are încă un impact devastator asupra oamenilor în întreaga lume, în special în Africa, unde ucide, anual, aproape o jumătate de milion de copii sub cinci ani. Instrumente eficiente pentru prevenirea și tratarea malariei există deja, dar sunt necesare fonduri mai mari pentru a le pune la dispoziția oamenilor care au nevoie de ele.

Ziua mondială de combatere a malariei este o șansă de a evidenția progresele care au fost deja realizate pentru prevenirea și controlul malarei, dar și un prilej pentru a obține noi investiții și o mobilizare a acțiunilor de accelerare a luptei împotriva acestei boli mortale.

Principiile de bază care stau la baza Zilei mondiale de combatere a malariei sunt: diagnosticarea precoce și tratamentul prompt, eficient; utilizarea rațională a tratamentului împotriva malariei; utilizarea terapiei combinate în prevenirea sau întârzierea dezvoltării rezistenței.

Malaria este o boală care poate fi prevenită și chiar vindecată. În 2013, au fost înregistrate aproximativ 198 milioane de cazuri, dintre care aproximativ 584 000 au fost mortale. Cele mai multe decese au fost înregistrate mai ales în rândul copiilor din Africa, unde un copil moare la fiecare minut de malarie. Ratele de mortalitate cauzate de malarie au scăzut cu 47% la nivel global începând cu anul 2000, și cu 54% în regiunea africană, potrivit OMS. Și în rândul copiilor din Africa rata mortalității provocată de malarie a fost redusă cu 58% din anul 2000.

Malaria sau Paludismul este o boală extrem de veche, dar în același timp, actuală. Se pare ca ea s-a manifestat prima dată la om, acum 50 000 de ani. Există patru specii de paraziți care transmit malaria la om. Paludismul se manifestă la început prin febră, care apare la câteva săptămâni după contractarea bolii, apoi evoluează apoi în cicluri, cu alternanță de febră, însoțită de tremurături și transpirații reci.

Malaria a rămas infecția parazitară cea mai răspândită în lume. În fiecare an 500 de milioane de persoane contractează boala și câteva milioane mor. Astăzi, marea majoritate a cazurilor de malarie se înregistrează în Africa sub-sahariană, dar boala afectează și Asia, America Latină, Orientul Apropiat și Europa.

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu

Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu l-a insotit pe Sfantul Apostol Pavel si pe Barnaba, varul sau, in prima calatorie misionara, iar dupa ce merge cu Barnaba in Cipru, il insoteste din nou pe Sfantul Apostol Pavel la Roma.

Acolo se intalneste cu Sfantul Apostol Petru si dupa predica lui va scrie Evanghelia care ii poarta numele.

Dupa traditie, Sfantul Marcu a infiintat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop, totodată fiind și primul ei papă.

Se crede ca a murit martir in timpul sarbatorilor de Paste, fiind scos din catacomba in care savarsea Sfinta Liturghie, legat cu funii si tarat prin oras.

Sfantul Evanghelist Marcu, pomenit de Biserica noastra la 25 aprilie, este intemeietorul si ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei.

Este venerat în mod deosebit de Biserica din Alexandria (coptă) ca fondator al ei. Simbolul său de evanghelist este un leu,semnul distinctiv al Sfantului Marcu, care se afla pe blazonul Patriarhiei pentru a arata originea apostolica a crestinismului din aceasta zona a Africii.

Aceasta este una din cele cinci patriarhate antice ale Bisericii, membra a „Pentarhiei”. Ocupa locul al doilea in diptice, dupa Patriarhia Ecumenica.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1719: Era publicat primul roman în limba engleză  Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe.

Autorul a scris cartea despre Robinson Crusoe cand avea aproape 60 de ani si era cunoscut mai mult ca negustor si fabricant de ciorapi, ziarist si pamfletar, amestecat mereu in luptele politice si religioase, motiv pentru care a fost arestat in mai multe rinduri. Cartea a fost tradusa in mai toate limbile pamantului, a devenit bestseller si i-a adus autorului celebritatea, insa nu si bunastarea, Daniel Defoe murind in mizerie, in 1731. 

Robinson Crusoe este o autobiografie de fictiune a presupusului autor, al carui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supravietuirea si viata acestuia dupa naufragierea sa pe o insula tropicala din largul coastei Venezuelei de astazi, timp in care intalneste locuitori nativi ai Americii, captivi si marinari rasculati, inainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazeaza pe prezentarea amanuntita, aproape documentara a vietii personajului, prezentand naratiunea pe baza unor “documente false”, care confera naratiunii un aspect real. Romanul si continutul acestuia au fost foarte probabil influentate de viata reala a lui Alexander Selkirk, un marinar scotian care a trait absolut singur pe o insula chileana din Oceanul Pacific, denumita Más a Tierra, al carui nume a fost schimbat in 1966 in Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe).

• 1792: „La Marseillaise” (imnul național al Franței) este compus de Claude Joseph Rouget de Lisle.

Titlul initial a fost “Cantecul de razboi al armatei de pe Rin”. Pe 30 iulie, in acelasi an, melodia a fost cantata de soldatii republicani din Marsilia la intrarea lor in Paris, de acolo venindu-i numele Marseillaise. Cantecul a afost ales imn national al Frantei la trei ani dupa ce a fost compus. In aceeasi zi de 25 aprilie.

La Marseillaise a fost compusă (text inițial și muzică) de Rouget de Lisle, la Strasbourg, în noaptea de 25 / 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. Titlul inițial a fost Chant de guerre pour l'armée du Rhin („Cântecul de război al armatei de pe Rin”).

La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo provenind numele La Marseillaise.

La 14 iulie 1795, în mod oficial, La Marseillaise a devenit imnul național al Franței.

În timpul Primului Imperiu și al Restaurației, La Marseillaise a fost interzisă, fiind introdusă din nou ca imn național la scurt timp după Revoluția din iulie 1830. În timpul celui de-al Doilea Imperiu Francez La Marseillaise nu a mai fost imn național, dar a recăpătat acest statut în timpul celei de-a Treia Republici, mai exact la 14 februarie 1879.

În anul 1944, Ministrul Educației francez a recomandat cântarea imnului în școli, lucru care astăzi nu mai este practicat. Constituțiile celei de-a Patra Republici (1946) și a celei de-a Cincea Republici (1958) au păstrat La Marseillaise ca imn național (articolul 2 al Constituției Franceze din 1958).

La 24 ianuarie 2003, în cadrul unei legi a „siguranței interne”, un amendament a introdus delictul de „ultraj la drapelul tricolor și la imnul național, La Marseillaise”.

Claude Joseph Rouget de Lisle, compozitorul La Marseillaise, o cântă pentru prima oară în casa lui Dietrich, primarul din Strasbourg

Roberto Alagna "La Marseillaise" Berlioz

• 1859: A început construirea Canalului Suez. Construcția s–a încheiat la 17 noiembrie 1869.

Constructia s–a incheiat peste 10 ani. Canalul permite trecerea in ambele directii, de la nord la sud, a navelor intre Europa si Asia, fara sa mai fie necesara inconjurarea Africii. Inainte de deschiderea canalului in 1869, bunurile erau uneori transportate pe pamant intre Marea Mediterana si Marea Rosie.

Construcţia Canalului Suez, care are o lungime de 163 de kilometri, s-a realizat sub conducerea antreprenorului francez Ferdinand de Lesseps, cel care a iniţiat şi lucrările la Canalului Panama.

Canalul Suez este amplasat în Egipt, între oraşele Port Said şi Suez, şi leagă Marea Mediterană de Marea Roşie.

Graţie lui, navele nu au mai fost nevoite să înconjoare Africa pentru a ajunge în apropierea Europei şi nici nu a mai fost nevoie de transportarea mărfii pe pământ între Marea Roşie şi Mediterană.

Lucrările de construcţie de la Canalul Suez au fost finalizate spre finele anului 1869. În prezent, există şi o cale ferată pe malul de vest al canalului care parcurge aceeaşi distanţă paralel cu acesta.

Zona canalului este considerată port liber.

Canalul Suez aflat la vest de Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime, și lat de 300 m în cel mai îngust punct. Este situat în Egipt, între orașele Port Said (Būr Sa'īd) la Marea Mediterană și Suez (al-Suways) la Marea Roșie.

Canalul permite trecerea în ambele direcții a navelor între Europa și Asia, fără să mai fie necesară înconjurarea Africii pe la vest. Înainte de deschiderea canalului în 1869, bunurile erau uneori transportate între Marea Mediterană și Marea Roșie pe pământ.

Canalul e format din două părți, la nord și la sud de Marele Lac Amar, legând Marea Mediterană de Golful Suez la Marea Roșie.

A fost construit sub conducerea lui Ferdinand de Lesseps și inaugurat la 17 noiembrie 1869.

• 1874: S–a născut inginerul şi fizicianul  Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pamânt. 

A fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1909 (m. 20 iulie 1937).

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ (adica radio), laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

• 1901: New York a devenit primul stat american în care posesorii de automobile au fost obigați să-și monteze plăcuțe de înmatriculare pe mașini.

Prima tara care a introdus placutele de inmatriculare pentru masini, in 1898, a fost Olanda. Placutele de inmatriculare au avut forme si dimensiuni diferite in functie de tara pana in 1957, cand constructorii de automobile au propus ca acestea sa aiba dimensiuni standardizate.

• 1917: S-a născut Ella Fitzgerald, cântăreață americană de jazz First Lady of American Jazz. (d. 1996)

In timpul copilariei visa sa devina dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, incepe sa cante si ia parte la mai multe competitii. La doar 16 ani, castiga finala la “Wednesday Amateur Show” a teatrului “Apollo” din Harlem (New York). Este remarcata de Bardu Ali din orchestra lui Chick Webb, care o angajeaza in formatia lui in 1935 si Ella incepe sa cante cu regularitate la spectacolele din teatrul “Savoy” din Harlem. In acelasi an inregistreaza primul disc cu titlurile “Are You Here To Stay” si “Love And Kisses”, precum si celebrul “If You Cant’t Sing It, You’ll Have to Swing It”. Ella Fitzgerald a primit 13 premii Grammy.

Ella Fitzgerald - Summertime (1968)

• 1920: S-a născut  Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume.

Deşi se pregătea pentru o carieră liniştită de medic internist la Fălticeni, Sofia Ionescu a devenit prima femeie neurochirurg din lume. În anul V de facultate, în 1944, Sofia Ionescu a făcut prima operaţie pe creier unui copil care fusese victima unui bombardament. 

Sofia Ionescu Ogrezeanu s-a născut la 25 aprilie 1920, în Fălticeni, judeţul Suceava. Fiica lui Constantin Ogrezeanu, casier la BNR Fălticeni, şi a Mariei, o refugiată din Bucovina, Sofia a urmat şcoala primară şi în oraşul natal, după care a făcut primele şase clase la Liceul de Fete Fălticeni şi ultimele două la şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureşti. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1945, ca studentă a lui Dimitrie Bagdasar. În timpul facultăţii, execută un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu îl face în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, lângă Fălticeni. 

De la 15 octombrie 1943 efectuează un stagiu de internat în Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din Bucureşti, intrând în prima echipǎ neurchirurgicalǎ, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu, viitorul ei soţ. 

A făcut prima operaţie pe creier unui copil rănit în timpul bombardamentelor În anul V de facultate, în 1944, a făcut prima sa operaţie pe creier unui copil care fusese victima unui bombardament, intervenţia sa fiind recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. „În copilărie şi chiar mai târziu, când cântam la pian, îmi era teamă să nu mă vadă cineva că tremur. Atunci, la prima operaţie, m-am simţit copilul de altădată în faţa pianului. Dar din dorinţa de a nu-mi vedea nimeni teama, m-am lăsat copleşită de o linişte binefăcătoare. Apoi, toată viaţa, la operaţiile cele mai dificile, am simţit că sufletul îmi este stăpânit de pace. Este o stare minunată, de comunicare cu Dumnezeu”, afirma Sofia Ionescu într-un interviu, potrivit Enciclopediei personalităţilor feminine din România, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012. Şi-a susţinut doctoratul în medicină şi chirurgie în 1945, iar anul următor a participat la concursul de secundariat. A făcut echipă cu Constantin Arseni şi Ion Ionescu, soţul ei, la Spitalul Nr. 9 din Capitală, unde a activat până în 1990, când, slăbindu-i vederea, a acceptat pensionarea. Sofia Ionescu Ogrezeanu, în operaţie alături de medicul Constantin Arseni.

 Pacienţi celebri, distincţii numeroase 

„În fiecare dimineaţă, Sofia Ionescu făcea operaţii pe creier, iar după-amiaza, pe coloană, unele operaţii fiind realizate în premieră, cu tehnici inedite, inventate ad-hoc, dar care au salvat sute de vieţi. Fiecare soluţie găsită a însemnat pe urmă o comunicare ştiinţifică prezentată în străinătate şi, implicit, o recunoaştere internaţională”, se arată în Enciclopedia personalităţilor feminine din România. 

A avut pacienţi celebri, soţul Mariei-Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, una dintre soţiile şeicului Zaed-Bin sultan al Nohaian din Abu-Dhabi, artişti, prinţi, poeţi, dar şi mulţi reprezentanţi ai elitei comuniste, menţionază sursa citată. Profesor universitar, membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, a fost declarată medic erou de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care i-a trecut numele într-un album alături de alţi 65 de renumiţi medici. A primit „Semnul de Distincţie” al Crucii Roşii, insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară”, medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii”, Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepţie, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. Sofia Ionescu a încetat din viaţă în 2008 şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

• 1926: În această zi primul Maserati îşi face debutul. 

Era vorba de Maserati Tipo 26, un model cu care creatorul său Alfieri Maserati a participat în cursa de la Targa Florio desfăşurată în aceea zi. Iniţial Alfieri crease acest model pentru Diatto, dar producătorul din Milano şi-a încetat operaţiunile în 1925 şi italianul şi-a dus creaţia la micul atelier pe care împreună cu fraţii săi îl înfiinţase în 1914 în Bologna, luând astfel naştere Maserati.

Maşina s-a dovedit un succes, Maserati obţinând la prima cursă cu prima maşină locul întâi la grupa de motoare de 1.5 litri. Din acest propulsor cu 8 cilindri în linie, Tipo 26 dezvolta 120 - 128 CP şi avea un consum estimat la 30 litri la 100 km parcurşi, cu un rezervor de 80 de litri. Propulsorul era cuplat la o cutie cu 3 vitezeCaroseria era construită din aluminiu, având un ampatament de 2,65 metri. Modelul avea roţi cu dimensiunea de 18 inch şi frâne cu tambur la toate cele patru roţile.

Modelul a fost unul destinat exclusiv curselor şi succesul său a atras repede alţi "gentlemen drivers" precum Emilio Materassi, Diego de Sterlich, Luigi Fagioli, Baron Filippo Sartorio sau Maria Antonietta Avanzo . Tipo 26 a fost practic baza pe care Alfieri a început să construiască şi următoarele modele Maserati.

• 1940: S-a născut Alfredo James Pacino, considerat unul dintre cei mai mari actori din intreaga istorie a filmului.

A fost singurul copil al lui Salvatore si Rose Pacino, care au divortat cand acesta avea doar 2 ani.Plictisit si nemotivat la scoala, si-a gasit implinirea in piesele de teatru jucate in scoala, care au constituit primul pas in cariera. La varsta de 17 ani renunta la prestigiosul liceu "High School of the Performing Arts", dupa ce pica la mai toate materiile, mai putin engleza. Reuseste sa stranga totusi bani si se inscrie la "Herbert Berghof Studio" fiind mai apoi admis in "Actors Studio" unde este antrenat de legendarul Lee Strasberg.

Aparand in numeroase piese, a dat lovitura in "The Indian Wants the Bronx”, castigand un premiu Obie pentru stagiunea 1966-67. Dobandind notorietate in teatru, a mai castigat un premiu Tony pentru “Does the Tiger Wear a Necktie?(Tigrul poarta cravata?)".

Isi face prima aparitie televizata intr-un episod din "N.Y.P.D." in 1968, iar debutul sau pe marile ecrane vine la mai putinde un an in filmul "Me, Natalie". Rolul sau din "The Panic in Needle Park" atrage insa atentia directorului Francis Ford Coppola care ii da lui Al un rol in blockbusterul "The Godfather" (desi majoritatea echipei de productie l-ar fi vrut pe Jack Nicholson sau Robert Redford). Alegerea directorului se dovedeste inspirata intrucat Al Pacino primeste prima sa nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar.

Isi continua cariera la cel mai inalt nivel si reuseste sa castige inca patru nominlizarai la Oscar pentru rolurilie din "Serpico" in 1973, "The Godfather II" in 1974, "Dog Day Afternoon" in 1975 si "...And Justice for All" in 1979.

In anii 80 cariera sa urmeaza un declin al carierei dupa rolurile esuate din "Cruising" si "Author! Author!". Prestatia din "Scarface" reatrage atentia criticilor asupra sa, insa interpretarea din "Revolution" in 1985 il trimite pe Al inapoi pe scena de teatru.

Revenirea in lumea cinematografiei si rolul din "Dick Tracy" ii aduc o noua nominalizare la Oscar, ca mai apoi sa castige premiul de cel mai bun actor pentru filmul "Scent of a Woman".

Anii ce urmeaza il gasesc pe Al devenind din ce in ce mai popular in lumea actorilor jucand in filme ca: "Carlito's Way" in 1993 ,"Donnie Brasco" in 1997, "The Insider" in 1999 (care a avut 7 nominalizari la Oscar), Insomnia in 2002 , "The Merchant of Venice" in 2004 si "88 Minutes" in 2007.

In viata personala Pacino este unul dintre cei mai convinsi si notorii burlaci de la Hollywood, nefiind niciodata casatorit. El are o fiica, Julie Marie, cu o profesoara de actorie, Jan Tarrant si doi gemeni cu Beverly D’Angelo, cea mai lunga relatie a sa. Istoricul sau romantic include o relatie indelungata cu partenera sa din Nasul, Diane Keaton.Al Pacino poate fi considerat un original in profesia sa.

Al Pacino a avut o viata grea inca din copilarie atunci cand la o varsta frageda parintii lui au divortat.Mama sa se numea Rose Gerard care se tragea dintr-un nativ italian si o newyork-eza de origine italiana.Tatal sau se numea Salvatore Pacino s-a nascut in orasul italian Corleone,din provincia Palermo,Sicilia.

In anul 1961 Al Pacino a fost arestat din motiv ca a fost prins detinsnd asupra lui o arma de calibru 38 in Rhode Island.Dupa divortul parintilor acesta s-a mutat cu mama sa in acasa bunicilor din partea ei.

Inclinatia sa pentru actorie o avea de mic copil atunci can imita actorii timpului de la televizor.Imita anumite voci,anumite situatii,anumite stari emotionale.

Al nu era un elev atras in mod special de scoala ci atras de piesele de teatru jucate cu colegii de clasa la orele respective dedicate pregatirii teatrale.Intr-un final renunta la scoala si ajunge sa-si indeplineasca visul in proportie mica,obtinand roluri mici in anumite piese de teatru si filme.Rolurile mici pe care le obtinea ,nu ii aduceau bani multi si acesta era nevoit sa traiasca in saracie.

Tango dance Scent of a women

• 1974: În  Portugalia a avut loc „Revoluția garoafelor”, care a înlăturat regimul de dictatură fascistă instaurat de Antonio Oliviera de Salazar   în 1933 și a deschis calea spre restaurarea democrației („Ziua libertății”).

O insurectie militara (Revolutia Garoafelor Rosii), initiata de fortele armate obosite de razboaiele coloniale, ii inlatura pe succesorii lui Salazar (presedintele Américo Tomas si prim-ministrul Marcelo Caetano) si deschide calea restaurarii democratiei. Se prabuseste astfel, fara varsare de sange, ultimul si cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale.

Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare si suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, in anul urmator dobandindu-si independenta Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, São Tomé si Príncipe, Mozambic si Angola.

In 1976, generalul Antonio Ramalho Eanes devine primul presedinte ales prin vot universal.

In martie 1986, socialistul Mario Soares devine primul presedinte civil al tarii.

• 1987: Madonna a devenit singura femeie care a reusit sa aiba patru piese pe primul loc in topurile britanice, performanta fiind atinsa dupa ce si “La Isla Bonita” a ajuns in fruntea clasamentelor din Marea Britanie.

• 2008: Cladirea Empire State Building era luminata in culorile-simbol pentru Mariah Carey, roz si alb, in semn de apreciere pentru realizarile ei de pana atunci. Mariah Carey a fost prima artista din istorie onorata in acest mod.

Să aveți o zi frumoasă!