7 Aprilie

Este a 97-a zi a anului. 
Au mai rămas 268 de zile până la sfârșitul.
Soarele răsare la 06 h 46 m și apune la 19 h 50 m. 

Citatul zilei

„Ceea ce ne trebuie nu este voinţa de a crede, ci voinţa de a afla.” (William Wordsworth)

Ziua Mondială a Sănătăţii

Ziua mondială a sănătăţii este marcată, în fiecare an la 7 aprilie, începând din anul 1950. În 1948, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a găzduit prima întrunire la nivel mondial dedicată sănătăţii, în cadrul căreia s-a hotărât aniversarea la 7 aprilie a Zilei mondiale a sănătăţii. OMS este o instituţie specializată a Naţiunilor Unite, fiind creată la 22 iulie 1946, cu sediul la Geneva şi a cărei Convenţie a intrat în vigoare la 7 aprilie 1948.

În luna aprilie Ministerul Sănătății, prin Programul Național de Evaluare și Promovare a Sănătății finanțează și organizează campania de informare“Împreună cu asistenții medicali și moașele!Prin prevenţie sănătate pentru toţi!”, campanie ocazionată ...

Citește mai mult pe: targovistelive.ro/7-aprilie-ziua-mondiala-a-sanatatii/

În luna aprilie Ministerul Sănătății, prin Programul Național de Evaluare și Promovare a Sănătății finanțează și organizează campania de informare“Împreună cu asistenții medicali și moașele!Prin prevenţie sănătate pentru toţi!”, campanie ocazionată ...

Citește mai mult pe: targovistelive.ro/7-aprilie-ziua-mondiala-a-sanatatii/

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ jumătate din populația lumii nu are acces la servicii esențiale de sănătate. De asemenea, aproximativ 800 de milioane de persoane (12% din populația lumii) plătesc cel puțin 10% din veniturile gospodăriei pentru serviciile de sănătate de care beneficiază iar 100 de milioane de persoane sunt împinse în ”sărăcie extremă” (trăind cu $ 1.90 sau mai puțin pe zi) în urma cheltuielilor cu serviciile de sănătate. „Accesul la servicii esențiale de sănătate de calitate și la protecție financiară în procesul de accesare a acestor servicii îmbunătățesc sănătatea populației, cresc speranța de viață, protejează țările de apariția unor epidemii, reduc sărăcia și riscul de foamete, creează locuri de muncă, susțin creșterea economică și egalitatea de gen. 
Țările care investesc în UHC își asigură o dezvoltare sănătoasă a capitalului uman național. Din acest considerent, în ultimele  decenii UHC a devenit o strategie cheie pentru atingerea progresului în ceea ce privește indicatorii din sănătate și din alte domenii de dezvoltare”, potrivit unui comunicat de presă al DSP Gorj.
Acces la servicii de sănătate
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, acoperirea universală cu servicii de sănătate definește asigurarea accesului tuturor persoanelor la servicii de promovare a sănătății, de prevenire a îmbolnăvirilor, curative, de reabilitare și paliative de o calitate suficientă astfel încât să fie eficiente, menținând în același timp o povară financiară cât mai scăzută în rândul populației în urma accesării acestor servicii.

Ce este UHC

• UHC înseamnă că toți oamenii și comunitățile primesc serviciile de sănătate de care au nevoie fără a suferi dificultăți financiare.
• UHC permite tuturor să acceseze serviciile care abordează cele mai importante cauze ale bolii și ale decesului și asigură că calitatea acestor servicii este suficient de bună pentru a îmbunătăți sănătatea persoanelor care le primesc.

 Progresul țărilor în atingerea UHC este evaluat în raport cu două criterii: 
1) Un indice de acoperire a serviciilor de sănătate (En. UHC service coverage index). Acest indice este calculat pe baza a 16 indicatori de acoperire cu servicii esențiale de sănătate (de ex. nivelul de acoperire a serviciilor de planificare familială, procentul gospodăriilor cu acces la servicii sanitare de bază – apă potabilă și canalizare, prevalența non-fumătorilor în populația adultă, numărul de medici la 100 de locuitori). Acest indice se corelează cu rata de mortalitate sub 5 ani, speranța de viață și indicele de dezvoltare umană, importanța monitorizării lui fiind evidentă; 2) Povara financiară la care sunt supuși indivizii ca urmare a accesării serviciilor de sănătate și care este evaluată prin trei subindicatori, respectiv: I. Proporția (%) din populație care suportă mai mult de 10% sau 25% din totalul veniturilor gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate; II. Proporția (%) din populație care este împinsă sub pragul sărăciei (de 1.90$ sau 3.10$ pe zi) ca urmare a cheltuielilor suportate pentru plata serviciilor de sănătate; III. Creșterea pragului de sărăcie ca urmare a cheltuielilor cu plata serviciilor de sănătate.
România este sub media europeană
La nivel European, conform raportului de monitorizare a UHC, în Regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății, s-a înregistrat în anul 2015 un indice de acoperire a serviciilor de sănătate de 73. Acest indice atingea în același an în România valoarea de 72, puțin sub media Europeană. În ceea ce privește povara financiară consecutivă accesării serviciilor de sănătate, la nivelul Regiunii Europene a OMS, în anul 2010, 7% din populație (aprox. 62.2 mil) cheltuia cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și respectiv 1% (aprox.8.9 mil) cheltuia cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate. În perioada 1998-2012, în România, proporția (%) din populație care a suportat cheltuieli ”catastrofale” pentru plata serviciilor de sănătate a prezentat un trend ușor ascendent.A crescut de la 6 la 12% proporţia din populație a celor care au cheltuit cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și de la 1 la 2% a celor care au cheltuit cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate. „Deși indicatorii de monitorizare a progresului în atingerea UHC la nivel național ne situează la nivelul sau chiar deasupra mediei Europene, recomandăm susținerea eforturilor pentru continuarea progresului precum și îmbunătățirea proceselor de monitorizare a acestui progres.

Ziua Oficiului Român pentru Imigrări

Ziua Oficiului Român pentru Imigrări, instituită începând din anul 2008; la această dată, în 1881, a fost elaborată prima lege în domeniu, apărută în Monitorul Oficial, Legea asupra străinilor, în care se prevedeau sancţiuni pentru străinii care ameninţă siguranţa naţională sau liniştea publică.

În fiecare an, ziua de 7 aprilie este sărbătorită ca zi aniversară de către Oficiul Român pentru Imigrări. Semnificaţia deosebită a acestei zile, în contextul imigraţiei, este conferită de promulgarea primului act normativ care reglementa regimul străinilor din România, şi anume: „Legea asupra străinilor“ publicată în Monitorul Oficial nr. 6 din 07.04.1881.

Oficiul Român pentru Imigrări, înfiinţat în iunie 2007 în baza O.U.G. 55/20.06.2007 prin reorganizarea Autorităţii pentru Străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi. Conform HG 639/20.06.2007 Oficiul Român pentru Imigrări este o structură specializată, organizată în subordinea M.A.I., făcând parte din Departamentul de Ordine şi Siguranţă Publică, care exercită atribuţii privind implementarea politicilor României în domeniul migraţiei, azilului şi al integrării străinilor, precum şi a legislaţiei relevante în aceste domenii.

La 7 aprilie 1881 a aparut in Monitorul Oficial "Legea asupra strainilor", care stipula : "Strainul care isi are domiciul sau resedinta sa in Romania si care, prin puterea sa, in timpul sederii sale in tara, ar compromite siguranta interioara a statului sau ar turbura linistea publica sau ar lua parte la lucrari avand de obiect rasturnarea ordinei politice sau sociale in tara sau in strainatate, va putea fi constrans de guvern de a se indeparta din locul in care se afla sau de a locui intr-un loc anume determinat sau chiar de a parasi tara […] Strainul din nou venit in tara [...] va fi dator, in termen de 10 zile de la sosire sau de la promulgarea legei de fata, sa obtina o carte de libera petrecere de la autoritatea politieneasca sau administrativa locala pentru timpul cat va arata ca voieste sa stea sau sa calatoreasca prin tara".

În România, prima reglementare în materie din istoria statului modern român o constituie Legea asupra străinilor din anul 1881, completată prin Regulamentul din 1900, care stipula ca document pentru străinii intraţi în România "Biletul de liberă trecere". În anul 1903, Adunarea Deputaţilor a adoptat "Legea asupra organizării Poliţiei Generale a Statului". În contextul reorganizării Poliţiei Generale a Statului prin "Regulamentul asupra serviciului de poliţie la punctele de fruntarii, în porturi şi gări" s-a organizat Poliţia de Frontieră, Gări şi Porturi. La nivel teritorial, prin Legea de organizare a poliţiei generale a statului din 21 iulie 1929 au fost create Inspectoratele Regionale de Poliţie care includeau şi Biroul pentru controlul străinilor. În decursul timpului structurile pentru controlul străinilor în România au cunoscut o evoluţie semnificativă. Astfel, în anul 1969, prin Legea 25 se instituia un cadru legislativ mult mai complet privind regimul străinilor în România, iar atribuţiile în domeniu erauexercitate de către Direcţia pentru paşapoarte, evidenţa străinilor şi controlul trecerii frontierei. După anul 1989, această direcţie şi-a schimbat de mai multe ori denumirea, în funcţie de evoluţia şi reorganizările Ministerului de Interne în contextul schimbărilor democratice care au marcat perioada respectivă. Astfel, anul 2002, prin  OU nr. 194 se adoptă o nouă legislaţie privind regimul juridic al străinilor în conformitate cu obligaţiile  asumate de România prin documente internaţionale la care este parte. Şi această lege a suferit modificări şi completări periodice urmărind să transpună în legislaţia românească acquis-ul comunitar în domeniu. În luna aprilie a anului 2004, prin HG nr. 577/2003, modificată prin HG nr. 280/2004, Autoritatea pentru Străini a devenit unitate centrală a MAI, sub directa coordonare a secretarului de stat, şeful Departamentului pentru Ordine şi Siguranţă Publică. Însă, cea mai profundă transformare a structurilor responsabile cu aplicarea regimului străinilor în România a avut loc în anul 2007, prin unificarea Autorităţii pentru Străini cu Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, reorganizare în urma căreia s-a înfiinţat Oficiul Român pentru Imigrări, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

 Ziua internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda

La 7 aprilie se marchează ziua internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda (1994). La data de 23 decembrie 2003, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia (A/RES /58/234) prin care decreta data de 7 aprilie, la care a început, în 1994, genocidul din Rwanda, drept zi internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda, potrivit www.un.org.

Anual, în această zi sau în jurul acestei date, ONU organizează o serie de evenimente comemorative la sediul său din New York, precum şi la reprezentanţele ONU din întreaga lume. În 2018, ceremonia de comemorare de la sediul ONU din New York va avea loc la data de 13 aprilie, între orele 15.00 şi 16.00.

La 23 decembrie 2005, Adunarea Generală a ONU a adoptat un program de informare pe această temă coordonat de Departamentul ONU pentru Informare Publică în vederea mobilizării societăţii civile pentru comemorarea victimelor genocidului din Rwanda şi pentru a preveni astfel de acte. De la înfiinţarea acestui program, au avut loc manifestări comemorative în peste 20 de ţări.

La 6 aprilie 1994, pe aeroportul din capitala ruandeză Kigali s-a prăbuşit un avion ce-i avea la bord pe preşedintele Rwandei, Juvenal Habyarimana, şi pe omologul său din Burundi. Toţi pasagerii avionului au murit. Prăbuşirea avionului a devenit semnalul declanşării de către populaţia majoritară hutu a unui adevărat genocid împotriva populaţiei minoritare tutsi. Acestuia i-au căzut victime până la finele lunii aprilie 1994, peste 200 000 de oameni, în lunile aprilie-iulie 1994, 3/4 din populaţia tutsi a ţării fiind masacrată de conaţionalii hutu, potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2005).

Ofensiva victorioasă a rebelilor tutsi din Frontul Patriotic Rwandez a avut ca urmare ocuparea capitalei Kigali şi instalarea, la 19 iulie 1994, a unei noi conduceri a ţării, care s-a găsit în faţa celei mai mari tragedii cunoscute de un stat african în secolul XX. După preluarea puterii de către etnicii tutsi, circa două milioane de rwandezi, de etnie hutu, s-au refugiat în ţările vecine, în special în R.D. Congo şi Tanzania. Un tribunal internaţional a fost constituit de ONU la Arusha (Tanzania), pentru judecarea oficialităţilor hutu acuzate de organizarea genocidului din 1994.  
(Sursa: https://www.agerpres.ro)

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1141: Urcă pe tron împărăteasa Matilda (n.cca 7 februarie 1102 – d.10 septembrie 1167), cunoscută ca Matilda a Angliei sau Maude,  fiica și moștenitoarea regelui Henric I al Angliei.

Decesul fratelui ei în 1120 a lăsat-o pe Matilda ca singura moștenitoare. Prin căsătorie  a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Romano-German, apoi contesă d’Anjou, ducesă de Normandia și aspirantă la coroana Angliei.

După moartea regelui Henric I în 1135, vărul ei Ștefan a deposedat-o de moștenire și a uzurpat tronul Angliei. Acest eveniment a condus la un război civil în Anglia numit uneori Anarhie.

Nu s-a declarat formal regina a Angliei, luandu-si titlu de Lady of the English ( Doamna englezilor).

• 1348: A fost fondată de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg, Universitatea Caroline din Praga, („Alma Mater Carolina“), prima universitate din spațiul central european. 

De asemenea, este considerata cea mai veche universitate din Germania, datorita originilor sale, Praga fiind capitala Sfântului Imperiu Romano- German  în momentul fondării acestui lacas de cultura de catre  împăratul Carolal IV- lea, al cărui nume îl poartă până în prezent.

Universitatea Carolină din Praga (lat. Universitas Carolina, cehă Univerzita Karlova v Praze) este prima universitate din spațiul central european, întemeiată pe 7 aprilie 1348 de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg, al cărui nume îl poartă până în prezent.

• 1521 : Expediția lui Ferdinand Magellan ajunge la Cebu, o insulă din Filipine  unde se află cel mai vechi oraș din această țară.

Începe epoca de colonizare spaniolă.

Ajungând în Cebu  Magellan, s-a împrietenit Rajah Humabon, regele din Cebu și i-a convins pe localnici sa se supuna regelui Carol I  al Spaniei. Humabon și soția sa au fost   botezati cu numele crestine  Carlos și Juana.  La 14 aprilie, Magellan a ridicat o cruce mare de lemn  si ulterior  aproximativ 700 de insularii au fost botezați.

Cebu este un oraș situat în Centrul Republicii Filipine, unde Ferdinand Magellan a poposit pentru prima dată in 1521. Aici se află Prima Cruce Creștină (impusă de chiar Ferdinand Magellan în 1521) în interiorul Basilicăi Santo Domingo din plin centrul orașului Cebu.

Insula Cebu este cea mai dezvoltată insulă din regiune din punct de vedere economic și tehnologic. Populația este de 3,356,137 (2000) de locuitori care se "înghesuie" pe această insulă și în special în "jeepers-uri" (transportul în comun). Oamenii sunt primitori și foarte onești: este singura insulă din Filipine unde rata atentatelor teroriste este sub media națională. Majoritatea taxiurilor nu au taximetru (taximetristul se înțelege cu clientul iar de obicei prețul pe care îl cere este de vreo 20 de ori mai mare decât cel real).

Plajele și Crocolandia sunt de o frumusețe rară (dar este și costisitor să le vizitezi), undeva la 250 pesos de persoană intrarea pe faleză (~6 Euro).

Majoritatea populației cunoaște limba engleză (uneori și numeroșii cerșetori îți cer bani în limba engleză, dar totuși limba cea mai vorbită este limba cebuană) diferită de cea vorbită în capitală (tagalog). Au un timbru foarte puternic: un mic omuleț (1.55 m) are vocea gravă a unui luptător de sumo.

• 1770: S-a născut William Wordsworth, poet englez din prima perioadă a romantismului.

Însuflețit de ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre întoarcerea la natură, în 1790 călătorește pe jos prin Elveția și regiunile muntoase învecinate ale Franței. În anul următor pleacă la Paris pentru a lua parte la revoluție, simpatiile sale îndreptându-se către grupul "Girondinilor". Între 1798 și 1799 călătorește în Germania. Înapoindu-se în Anglia, își petrece anii următori la țară, mai cu seamă în regiunea lacurilor. În 1843, după moartea lui Robert Southey, i se decernează titlul de "poet laureat".

Wordsworth și-a compus primele lucrări, "An Evening Walk" ("Plimbare de seară", 1793) și "Descriptive Sketches" ("Schițe descriptive", 1793), în spiritul poeziei didactice descriptive ale sentimentaliștilor.

Decepționat de revoluția franceză și de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufletești, se întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este "Lyrical Ballads" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze.

O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită a sentimentelor, înveșmântate în cuvinte simple.

• 1827: John Walker, un chimist englez, a vândut primul pachet de chibrituri ”moderne”, care se aprindeau pe bază de fricţiune, invenţie pe care o dezvoltase cu un an înainte.

Chimistul John Walker (29 May 1781 – 1 May 1859) s-a arătat foarte interesat să găsească o metodă prin care să obţină foc mai uşor.

La vremea aceea existau mai multe amestecuri de substanţe care se aprindeau în urma unei explozii bruşte, însă nu se găsise încă o metodă de a transmite flacăra către un material care arde încet, cum este lemnul.

Într-o zi, în timp ce prepara acele amestecuri chimice, un chibrit care fusese umezit în acele substanţe a luat foc, după ce s-a frecat accidental de vatră. Walker a intuit imediat că descoperise ceva viabil şi a început să facă chibrituri care se aprindeau cu ajutorul fricţiunii.

Costul primului pachet de 50 de chibrituri a fost de un şiling. Acestea se numeau Congreves.

• 1889: A apărut volumul Teatru a dramaturgului român Ion Luca Caragiale, prefaţat de Titu Maiorescu.

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I.L.Caragiale, județul Dîmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

• 1889: S-a născut Gabriela Mistral (pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga),

 poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945, pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane.

Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.

Motivația Juriului Nobel

"... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane".

În anul 1921, aceasta a devenit directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, iar în 1922, a fost invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos.

În Mexic, a scris un ciclu de poeme pentru copii, care a ajuns curând celebru în întreaga Americă Latină.

După 1926, a ocupat diferite funcții care au ținut-o departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).

• 1915: S-a născut Billie Holiday (Lady Day), una dintre cele mai mari nume ale jazzului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald.

În jurul anului 1932 a fost “descoperită” de către John Hammond la un club ce se numea Monette’s. Primul cântec înregistrat apare un an mai târziu – în 1933 - "My Mother's Son-In-Law". În această perioadă are primele succese ca dansatoare. Pe 23 noiembrie cântă la teatrul Apollo – după care primește critici favorabile. Mai târziu va lucra cu alte legende ale jazz-ului - Lester Young, Count Basie, sau Artie Shaw – fiind una din interpretele de culoare ce colaborează cu muzicieni albi. Cu toate acestea – încă era nevoită să intre prin ușa din spate în fața spectatorilor. În jurul anilor '40 devine dependentă de heroină – ea recunoscând că fumează marijuana încă de la 13 ani. Consumul de droguri i-a afectat și vocea – și au făcut ca înregistrările să nu mai fie așa pline de viață – ca la început – ci mai pesimiste.

Impactul ei asupra altor artiști nu poate să nu fie luat în considerație. Chiar și după ce a murit, Billie Holiday a influențat cântărețe ca Janis Joplin sau Nina Simone. În anul 1972 Diana Ross a interpretat-o în filmul Lady Sings the Blue, realizat după autobiografia ei. În 1987 cei de la U2 lansează piesa “Angel of Harlem”, un tribut adus celei care a fost Billie Holliday. Viața ei personală era la fel de tumultoasă cum spunea și în cântece. În 1947 petrece 8 luni în spatele gratiilor pentru că deținea heroină. Cu toate că a fost foarte celebră și a plecat în multe turnee prin Europa și în toată lumea, după moarte averea ei era de 750 de dolari. Pe 17 iulie 1959, din cauza cirozei, se stinge din viață. Billie Holliday avea doar 44 de ani.

Billie Holiday – Summertime

• 1921: S-a înființat la Cluj “Asociația femeilor universitare române”, cu scopul declarat în statut: “de a stabili și întări legatura de prietenie între femeile universitare ale tuturor națiunilor, îndeosebi între femeile universitare române”.

• 1922: Pilotul de curse Sig Haugdahl a condus un Winsconsin Special cu peste 180 m/h pe circuitul oval de la Daytona Beach.  

Viteza stabilita de Haughadl a fost un succes remarcabil, avand in vedere ca a fost mai rapid cu 24 mph fata de precedentul.Pilotul era de origine norvegiana si si-a inceput cariera in 1918.El s-a facut remarcat prin faptul ca si-a construit singur masina de curse, folosind un motor de avion Winscosin, motor cu o caapcitate de 836 inchi cubi.

Cu toate acesta, nu a fost acordat un record mondial, pentru că nu a fost contorizat de către Asociația Americană de Automobile și ca atare nu a putut fi verificat.

Norvegianul a reuşit să îşi înscrie numele în istorie cu un vehicul construit chiar de el însuşi şi denumit Wisconsin Special, pentru că folosea un motor provenit de la un avion Wisconsin. Acest vehicul avea o lăţime de doar jumătate de metru, "înşurubarea" la volan fiind un adevărat chin pentru pilot.

Sig Haugdahl a devenit campion IMCA șase ani la rând, între 1927 și 1932, acesta parcurgând curse dirt track în perioada 1918, începându-și cariera ca și pilot auto american în 1912 (acesta fiind de origine norvegiană). El a construit Winsconsin Special, pentru a detrona pe campionul Tommy Milton. Mașina a fost numită după motorul de avion Winscosin cu care a fost echipată, motor cu o capacitate de 836 inchi cubi, conectat direct la roțile din spate. Mașina a avut o lungime de 4,9 metri, lățimea de 0,5 metri și 250 de căi putere (190 kW).

• 1927: A fost efectuată cu succes prima transmisie televizată la mare distanță, în Statele Unite ale Americii. Secretarul Departamentului comerțului din SUA, Herbert Hoover, a ținut un discurs la Washington.

• 1931: S-a născut  Amza Pellea, actor român de teatru și film. 

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanți actori români.

A absolvit, în 1956, IATC-ul (Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica) in București și  a debutat  în același an  pe scena Teatrului Național din Craiova.

A fost un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc,  fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.

A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manlache Preda) din filmul Osânda,  într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu  după “Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.

 A fost Director al Teatrului Național Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.

A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie; actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor precum Decebal sau Mihai Viteazul.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, a reușit în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje.

A câștigat, în 1977, premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu.

Amza Pellea: Nea Mărin și farmecele  

• 1939: S-a născut Francis Ford Coppola, regizor american de film.

Francis Ford Coppola (n. 7 aprilie 1939) este unul dintre cei mai cunoscuți și influenți regizori și producători de filme american. Fimele sale au fost de numeroase ori premiate, în special seria Nașul.

Regizorul american Francis Ford Coppola, de cinci ori laureat cu Oscar, va primi încă o dată celebra statuetă, de această dată pentru întreaga carieră, au anunţat reprezentanţii Academiei americane de Film. Francis Ford Coppola, în vârstă de 71 de ani, scenaristul şi regizorul filmului ”Apocalypse Now / Apocalipsul acum” din 1979 şi al thriller-ului ”The Conversation / Conversaţia” din 1974, va primi premiul Irving Thalberg Memorial, ce îi va fi înmânat în luna noiembrie, la Los Angeles, cu ocazia unei gale speciale, care precede, cu câteva luni, ceremonia Oscarurilor, programată pentru februarie 2011. ”Premiul Oscar pentru întreaga carieră este acordat unui producător creativ, a cărui operă reflectă o calitate ridicată şi constantă în domeniul producţiei cinematografice”, se precizează în comunicatul emis de Academia americană de Film.

Francis Ford Coppola, născut pe 7 aprilie 1939, este regizor, producător şi scenarist. A câştigat primul premiu Oscar în 1970, pentru scenariul original al filmului ”Patton”, al doilea fiindu-i acordat doi ani mai târziu, pentru scenariul adaptat al filmului ”The Godfather / Naşul”. Celelalte trei premii Oscar le-a câştigat în 1975, pentru ”The Godfather2 / Naşul II”, pentru cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun regizor şi cel mai bun film. Celebrul cineast american a contribuit la lansarea carierei lui George Lucas, creatorul francizei ”Star Wars / Războiul stelelor”, producând două dintre primele lungmetraje ale acestuia, ”THX 1138” şi ”American Graffiti”.

În afara pasiunii sale pentru cinematografie, Francis Ford Coppola este proprietarul unei podgorii, editorul unei reviste şi patronul unui hotel. Este tatăl regizorilor Sofia şi Roman Coppola, fratele actriţei Talia Shire şi unchiul actorilor Nicolas Cage şi Jason Schwartzman. Cele mai recente filme ale sale sunt ”Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe” şi ”Tetro”. Pelicula ”Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe” a fost filmată în România şi are la bază o nuvelă de Mircea Eliade, în timp ce pe genericul filmului ”Tetro” figurează, pe lângă Mihai Mălaimare Jr., directorul de imagine al peliculei şi Adriana Rotaru, care este production manager. Celelalte premii Oscar onorifice din acest an vor fi înmânate regizorului francez Jean-Luc Godard, actorului Eli Wallach şi istoricului de film şi realizatorului de filme documentare Kevin Brownlow.

• 1943: Omul de ştiinţă elveţian Albert Hoffmann a sintetizat halucinogenele.

LSD este unul dintre cele mai puternice droguri: o doză de 20 micrograme este adesea suficientă pentru a provoca un efect devastator asupra oamenilor.

Albert Hofmann (n. 11 ianuarie 1906 - d. 29 aprilie 2008) a fost om de știință elvețian, celebru pentru sintetizarea LSD (acidul lisergic dietilamid).

S-a născut în Baden, Elveția. A studiat chimia la Universitatea din Zürich. În centul interesului său s-a situat chimia plantelor și animalelor, iar mai târziu a coordonat ample cercetări asupra structurii unor substanțe de origine animală, cum ar fi chitina, pentru aceasta din urmă obținând doctoratul. A lucrat la compania Sandoz unde a ajuns director al departamentului de produse naturale.

S-a stins din viață la 102 ani, la una din locuințele sale din Basel, în urma unui atac de cord.

Halucinogenul produs de Hofmann a "corupt" milioane de tineri în anii '60, fiind considerat unul dintre cele mai puternice droguri apărute pe piață. LSD-ul a fost interzis la sfârșitul anilor '60.

Hofmann și-a apărat invenția, afirmând mereu: "Am produs substanța ca un medicament... Nu este vina mea că oamenii au abuzat-o".

Omul de știință elvețian a descoperit LSD-ul în 1938, în timp ce studia folosirea ciupercilor din grâu. El a îngurgitat din greșeala drogul și a trăit stările de halucinație induse de substanță.

Folosirea drogului a fost popularizată de profesorul de la Harvard, Timothy Leary, ce a devenit unul dintre mentorii mișcării hippie din anii '60.

• 1948: A fost creată Organizația Mondială a Sănătății.

OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO – acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult, iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an).

Rolul organizației, stabilit în constituția ei, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan. Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică și psihică pentru a putea deveni productiv și folositor societății. Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în „Charta de la Ottawa” (1986).

Organizația Mondială a Sănătății are sediul central la Geneva, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.

Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult, iar cele sărace mai puțin.

• 1964: IBM prezintă primul model din seria 360.

IBM (acronim din engleză de la International Business Machines), este o corporație americană producătoare de tehnologie avansată. Sediul companiei se află la Armonk, New York; are filiale în numeroase țări de pe glob. Compania s-a făcut cunoscută prin poziția sa de lider în domeniu între anii 1950 și 1980 (prin sisteme de calculatoare precum IBM 1490 și IBM 7000, precum și prin inventarea discului dur) și prin dezvoltarea în 1981 a microcalculatorului IBM PC, strămoșul calculatoarelor personale de astăzi, bazate pe arhitectura Intel x86. De-a lungul anilor 1980 a participat, alături de diverse alte companii, la dezvoltarea de software pentru arhitectura PC, printre care împreună cu compania Microsoft pentru MS-DOS și OS/2. IBM este, de asemenea, unul din liderii fabricării microchipurilor, dintre care cele mai performante pe plan mondial au fost cele de 64-bit care au echipat computerele firmei Apple între 2002 și 2005, cunoscute sub numele de cod Power G5 sau PowerPC 970.

Cu toate acestea, în anul 2005, firma IBM și-a vândut divizia de calculatoare personale constructorului chinez Lenovo, care a anunțat că va continua și comercializarea de calculatoare IBM sub propriul nume. Tranzacția a stat la un moment dat sub semnul întrebării, fiind nevoie de aprobarea guvernului american, care a decis că această tranzacție nu impietează asupra securității Statelor Unite ale Americii. Compania IBM continuă să se axeze pe piața supercalculatoarelor, serverelor și a sistemelor integrate pentru afaceri medii și mari, contribuind și la dezvoltarea sistemului de operare Linux.

Acțiunile IBM sunt notate în indexul bursier american Dow Jones.

IBM a dovedit de-a lungul anilor o inventivitate și putere de creație enormă, pe cele mai diverse domenii științifice și tehnologice. Câteva invenții IBM: tehnologia benzii magnetice (folosită la carduri) și codul universal al produselor (codul de bare).

Să aveți o zi frumoasă!