11 Mai

Este a 131-a zi a anului. 
Au mai rămas 234 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 53 m și apune la 20 h 31 m. 

Citatul zilei

“Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul.” (Salvador Dali)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 330: Constantinopolul (astăzi Istanbul) a fost inaugurat de împăratul Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii greceşti Byzantion, ca noua capitală a Imperiului roman de Răsărit. 

În anul 1453, a trecut sub stăpânire turcească.

Numele acestei noi capitale a fost inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui Constantin”).

În anul 1453 orasul a trecut sub stăpânire turcească, fiind redenumit de otomani Istanbul. A fost sfarsitul existentei Imperiului Bizantin.

Constantinopol a fost capitala Imperiul Roman de Răsărit, Imperiului Latin și Imperiului Otoman. A fost fondat în anul 330 d.Hr. de către împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești Byzantion („Bizanț”, ce data din secolul al VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului Roman. Numele acestei noi capitale a fost inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui Constantin”).

În secolul al XII-lea Constantinopolul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost ulterior eliberat de forțele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261.

Pe 8 noiembrie 324 și-a numit fiul, Constanțiu, în funcția de caesar. În acea zi, o duminică, a stabilit hotarele noului său oraș, mutându-le cu circa patru kilomteri în afară. Legenda spune că a trasat pe pământ linia viitoarelor ziduri cu sulița, precum un ktistes(fondator de oraș, colonist)(ctitor) grec. Însoțitorii lui Constantin s-au mirat de marea circumferință a zidurilor, iar împăratul le-ar fi spus ”O să continui până ce acela care merge înaintea mea se va opri”. După nici măcar un secol, zidurile lui Teodosiu al II-lea vor dubla suprafața orașului, iar azi doar zidurile lui Teodosiu se mai văd.

 

Construirea și popularea orașului s-au desfășurat foarte repede. Noile ziduri au fost terminate în 328. Împăratul a oferit stimulente populației pentru a se stabili în noul oraș, mai ales dacă erau constructori pricepuți. Provocările tehnice și logistice au fost foarte mari astfel încât realizarea a fost cu adevărat remarcabilă. Pe 11 mai 330 noul oraș a fost inaugurat în mod oficial, cu ceremonii la Hipodrom. Augurul păgân Sopater (ulterior condamnat de Constantin) alesese această zi ca fiind propice. Monedele bătute în acel an anunțau lumii întregi evenimentul; apărea imaginea Constantinopolisului cu un sceptru în formă de cruce, enunțându-se caracterul creștin al orașului. Festivitățile au durat 40 de zile. În ultima zi, o statuie din aur a lui Tyhe(Fortuna) a fost purtată pe străzile orașului. Acest eveniment nu trebuie văzut ca un gest păgân al împăratului, el, ca majoritatea oamenilor nu vedeau în statuie o zeiță păgână ci un simbol sau o personificare a orașului. Statuia a fost dusă în fostul templu al lui Cibelle. De atunci, Constantinopolul și-a sărbătorit ziua pe 11 mai așa cum Roma și-o aniversa pe 21 aprilie.

Noul oraș era modelat după Roma. Era construit pe șapte coline și avea 14 districte administrative (2 erau în afara zidurilor). Exista un Senat, dar membri săi erau inferiori celor de la Roma, fiind numiți clari (remarcabili) și nu clarissimi (cei mai remarcabili) precum cei din Cetatea Eternă. Locuitorii Constantinopolului au primit grâne subvenționate precum cei din Roma. Planul urbanistic nu era complet nou. Constantin a păstrat elemente ale orașului severinian precum drumul principal, agora și amplasamentul hipodromului. A mărit și înfrumusețat băile publice. În perimetrul ocupat acum de moscheea Albastră a construit palatul imperial care avea acces direct în loja regală ce se înălța desupra hipodromului. Intrarea în palat era cunoscută sub numele de poarta Chalke (de bronz).

Pictura de deasupra portalului înfățișa un Constantin victorios ce omora un balaur. Hipodromul început de Spetimiu Sever a avut la finalizare 50.000 de locuri. În centrul medianei a fost așezată Coloana Șarpelui de la Delfi. Aceasta fusese ridicată pentru a comemora victoiria grecilor din 479 î.Hr. asupra perșilor la Platea. Coloana era doar unul dintre multele obiecte pe care le luase Constantin pentru a-și împodobi orașul. Nu degeaba sfântul Ieronim spune că ”aproape toate orașele au fost golite”. Ea există și azi. Trepiedul de aur care o încorona nu mai exista încă din secolul IV î. Hr. La capătul sudic al medianei a fost ridicat un obelisc. La capătul nordic al medianei, Teodosie al II-lea a adus un obelisc egiptean. Hipodromul nu era folosit doar pentru distracția locuitorilor orașului ci și pentru hotărârile oficiale publice.

În fața Vechii Porți a lui Sever a ridicat forumul care îi poartă numele. În centru său era Coloana lui Constantin, înaltă de 25 de metri. Avea 9 tamburi de porfir și un diametru de 2,9 metri. A fost deterioarată grav într-un incendiu și azi poartă numele de Coloana Arsă. În vârful coloanei era statuia lui Helios care avea trăsăturile lui Constantin. Purta o coroană cu șapte raze, în mâna stângă avea o suliță iar în cea dreaptă un glob. La baza coloanei era un altar. Istoricul Socrate susține că în statuie era o bucată din crucea Mântuitorului. Grigore din Tours spune că în capul statuii ar fi unul dintre cele patru cuie sfinte găsite de Elena, mama împăratului. Eusebiu din Cezareea pe de altă nu amintește nimic de coloană, statuie sau altar.

O structră interesantă era Milionul, probabil un tetrapilon, de la care erau măsurate toate distanțele. Era asemănător lui Miliarium Aureum din Forumul de la Roma. De la acest monumet din Roma se măsurau distanțele către celelalte puncte ale Imperiului Roman. De aici vine și expresia ”Toate drumurile duc la Roma”. Constantin a început construcția două mari biserici- Hagia Sophia adică Sfânta Înțelepciune și Hagia Eirene adică Sfânta Pace. Aceste nume exprimau dorința de concordie între păgâni și creștini. Împăratul nu a apucat să le vadă terminate. Noua Romă sau a doua Romă a fost până în 1453 moștenitoarea de drept a coroanei cezarilor. În zilele noastre, în aeroportul din Atena, apelul în greacă pentru zborurile spre Istanbul desemnează acest oraș cu numele de Constantinopol. Pentru greci, el este în continuare Polis-ul, Orașul prin excelență, ceea ce a fost între 330 și 1453.

Sultanul otoman Mehmed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai 1453, după un asediu de două luni. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății. Orașul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922.

Orașul a fost fondat inițial ca o colonie greacă sub numele de Bizanț, în secolul al VII-lea î.Hr. Acesta a luat numele de Konstantinoupolis („orașul lui Constantin”, Constantinopol), după ce împăratul roman Constantin I a schimbat capitala imperiului de la cea istorică, Roma, la Bizanț în anul 330 d.Hr. și a desemnat noua capitală Nova Roma sau „Noua Romă”. Denumirea modernă a orașului dată de turci, Istanbul, provine de la fraza greacă eis tin polin (εις την πόλιν), care înseamnă „în oraș”. Această denumire s-a folosit în limba turcă împreună cu Kostantiniyye, o adaptare mai formală a originalului Constantinopol. S-a numit Constantinopol până în secolul al 20-lea, de-a lungul perioadei existenței legilor otomane, în timp ce cea mai mare parte a limbilor occidentale au continuat să se refere la oraș ca Constantinopol până în secolul al 20-lea. După crearea Turciei în 1923, guvernul turc a început să se opună în mod oficial utilizării denumirii de Constantinopol în alte limbi și a cerut ca să se folosească un nume comuna pentru oraș.

În limba română veche Constantinopolul era denumit Țarigrad, adică „Cetatea Împăratului” sau a „Cezarului”, cu referire la faptul că până în anul 1453 Constantinopolul a fost reședința Imperiului Roman de Răsărit. Numele Țarigrad a pătruns pe filieră slavonă. Constantinopol este o adaptare la fonetica limbii române a cuvântului Konstantinoupolis, care în limba greacă înseamnă „Cetatea lui Constantin”.

• 1720: S-a născut Karl Friedrich Hieronymus Freiherr von Münchhausen, aventurier german (d. 1797)

Baronul de Münchhausen

Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen (n. 11 mai 1720, Bodenwerder – d. 22 februarie 1797, Bodenwerder) a fost un nobil german provenit din principatul Braunschweig-Lüneburg.

Baronul mincinos este trecut pe așa-numita „listă neagră” a familiei nobiliare Münchhausen. În timpul vieții nu era considerat un reprezentant onorabil al familiei, în contrast, de exemplu, cu primul ministru Gerlach Adolph von Münchhausen. Baronul Karl Friedrich Hieronymus devine, la vârsta de 13 ani, paj la curtea prințului din Wolfenbüttel (Fürstentum Braunschweig-Wolfenbüttel). La 18 ani este însoțitorul prințului Anton-Ulrich, al cărui regiment era staționat în Riga. Între anii 1740 și 1750 va fi aici locotenent și maistru de călărie. Este invitat de mai multe ori pe moșia prietenului său baltic Georg Gustav von Dunten, unde participă la câteva vânători. Probabil baronul a început să-și povestească aventurile imaginare în vreo cârciumă.

Pe moșia prietenului său face cunoștința fiicei acestuia, cu care se va căsători la 2 februarie 1744. Între 1740 și 1741 baronul ia parte la războiul cu turcii, care va fi de asemenea un izvor de povestiri fantastice. Din anul 1750 von Münchhausen trăiește cu soția pe moșia lor vreme de 40 de ani ani fericiți, însă fără să aibă urmași. În cercul prietenilor care-l vizitau obișnuia să povestească întâmplările fabuloase care l-au făcut vestit.

După moartea soției sale, se căsătorește în anul 1794 cu Bernhardine von Brünn, care avea 20 de ani - o căsătorie nereușită, care în urma unui divorț scandalos îl va ruina.

• 1886: A fost inaugurată, în faţa Universităţii din Bucureşti, statuia cărturarului iluminist Gheorghe Lazăr, fondatorul primei şcoli în limba română din Bucureşti.

Monumentul de marmură este opera lui Ion Georgescu, fostul profesor al lui Constantin Brâncuşi.

Cărturarul iluminist Gheorghe Lazăr (1779-1823) a făcut studii la Sibiu, Cluj și Viena. Persecutat de autoritățile habsburgice fiindcă milita pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelelte naționalități conlocuitoare în Transivania, Gheorghe Lazăr a trecut în Țara Românească unde avea să devină fondatorul învățământului în limba națională. El a condus celebra școală de la Sfântul Sava și a realizat primele manuale românești de aritmetică și trigonometrie. S-a numărat, de asemenea, printre sprijinitorii revoluției conduse de Tudor Vldimirescu.

Statuia lui Gheorghe Lazăr este execurată cu marmură de către Ion Gherghescu. Îl reprezintă pe marele cărturar cu o carte în mână. A fost ridicată în 1885.

• 1904: S-a născut Salvador Dali, pictor, grafician şi scriitor spaniol, reprezentant strălucit al suprarealismului.

 A realizat ilustraţii de carte, costume şi decoruri pentru balete şi filme. A scris numerose eseuri şi autobiografiile „Viaţa secretă a lui Salvador Dali” şi „Jurnalul unui geniu”.

Geniile au microbul nebuniei 

Geniul scanDALIzãrii  

“Persistenṭa Memoriei”, cea mai faimoasã picturã a lui Dali  

Figueres, oraşul lui Salvador Dali  

A început sa picteze de mic, iar în 1921 a început cursurile Academiei de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, dar a fost exclus la scurt timp dupa ce şi-a incitat colegii la acţiuni de protest.

A plecat la Paris în 1926, unde i-a cunoscut pe Pablo Picaso, Joan Miro, Andre Breton. S-a stabilit apoi la New York, unde a atras atenţia nu numai prin opera sa, ci şi prin modul excentric în care se manifesta în public.

Ultima parte a vieţii şi-a petrecut-o în localitatea natală, Figueras, unde s-a şi stins din viaţă la 23 ianuarie 1989.

Citate Salvador Dali

   * Viaţa e aspiraţie, respiraţie şi expiraţie.

   * În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns.

   * Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb - nu sunt nebun.

   * Inteligenţa fără ambiţie este ca o pasăre fără aripi.

   *Nu vă temeţi de perfecţiune! N-o s-o atingeţi nicicând!

   *Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun.

   * Singura diferenţă dintre Grecia cea nemuritoare şi prezent este Sigmund Freud, care a descoperit cum corpul uman, care pe vremea grecilor era neoplatonic, astăzi este plin de sertare secrete care pot fi deschise numai prin psihanaliză.

    *Televiziunea este o pubelă de lux.

    *Nu te obosi să fii modern. Din păcate acesta este singurul lucru, pe care orice ai face, nu-l poţi evita.

    *Şi pentru că sunt un geniu, nu am dreptul să mor.

   * Diferenţa între mine şi un suprarealist este că eu sunt suprarealist.

   * Sunt unele zile când mi se pare că sunt gata să mor din cauza unei supradoze de fericire.

   * Nu consum droguri. Eu sunt droguri.

   * Am o gândire Daliniana: singurul lucru de care nu se va sãtura lumea niciodatã sunt lucrurile scandaloase.

   * Am aşezat urâṭenia la mine pe genunchi, şi aproape imediat m-am plictisit de ea.

   * Pentru a obṭine respect durabil în societate este important sã ai un talent deosebit. Atunci, poṭi sã-i tragic un şut în prohab societãṭii pe care o iubeşti, încã din tinereṭe. Dupa aceea, fii snob.

   * De fapt, este o singura diferenṭã între un nebun şi mine. Nebunul crede cã este sãnãtos. Eu ştiu cã sunt nebun.

***

“Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul.” Salvador Dali

• 1931: Conferinţa şefilor Statelor Majore ale ţărilor Micii Înţelegeri, desfăşurată la Bucureşti, a definitivat textul Convenţiei militare unice a Micii Înţelegeri.

Mica Înţelegere a fost o organizaţie de securitate regională defensivă, alcătuită din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia prin convenţii bilaterale de alianţe între Cehoslovacia-Iugoslavia (14.VIII.1920), România-Cehoslovacia (23.IV.1921) şi România-Iugoslavia (7.VI.1921).

Avea ca obiectiv menţinerea şi apărarea statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele încheiate în urma Primului Război Mondial (şi-a încetat activitatea în 1938).

• 1968: A început construcția primului autoturism românesc, Dacia.

Uzina a fost construită incepand cu 1966 într-un timp record de un şi jumătate ,şi avea o capacitate de producţie de 55.000 de bucăţi pe an. În cinstea zilei de 23 august 1968 a început si producţia de serie.

Primul model produs de producatorul roman de automobile Dacia S.A. a fost Dacia 1100 . Modelul a fost comercializat intre anii 1968 si 1971 si a fost un model intermediar pana la intrarea in productie a modelului 1300. In realitate, Dacia 1100 era un Renault 8. Acesta era o berlina cu tractiune si motor pe spate. Primul automobil iesit pe poarta fabricii a fost facut cadou Presedintelui Republicii Socialiste Romania de atunci Nicolae Ceausescu.

Conform contractului, Renault furniza toate partile componente ale modelului, urmand ca cei de la Dacia sa le asambleze.

Dacia 1100 S (Sport), era modelul Dacia 1100 cu 2 perechi de faruri, un motor mai puternic de 65 CP, pneuri late, folosite de poliţie şi în raliuri si o viteza maxima de 145 kmh.

Primul automobil ieşit pe poarta fabricii a fost făcut cadou Preşedintelui României, de la acea vreme, cu ocazia inaugurării Uzinei Auto Piteşti. Autoturismul se află acum în colecţia de autovehicule istorice a Automobil Clubului Român, acesta fiind achiziţionat de către ACR în anul 1999 de la Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, prin licitaţie publică. Primul autoturism Dacia are şi o plachetă comemorativă din bronz cu următorul mesaj: „Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii constructori de maşini, vă aduc dumneavoastră tovarăşe Nicolae Ceauşescu prinosul de recunoştinţă pentru iniţierea producţiei de autoturisme în România şi pentru grija permanentă ce o purtaţi dezvoltării industriei noastre socialiste”.

Puţine Dacii 1100 au mai rămas în stare de funcţionare, dar pasionaţii păstrează, în continuare, exemplare demne de admirat. Faţă de Renault 8, Dacia 1100 nu prezenta modificări semnificative. O siglă cromată cu numele “Dacia 1100 – Uzina de Automobile Piteşti” era amplasată între faruri, ulterior, în 1970 aceasta fiind înlocuită, într-o prezentare similară originalului R8, cu o bagheta de inox peste care era amplasată emblema UAP. Paleta de culori nu a fost una foarte vastă, însă culorile sunt de neuitat: Roşu 28, Alb 40, Albastru 68, gri 83 şi verde 57. Interesant este faptul ca modelul Dacia 1100 a fost conceput, de fapt, special pentru raliuri, deşi nu atingea o viteză mai mare de 132 km/h. Blocul motopropulsor avea capacitatea cilindrică de 1108 cm³, ce dezvolta 46 CP, cutie de viteză în 4 trepte şi consumul de 7 litri la suta de kilometri.

Dacia 1100 din colecţia maşinilor istorice a Automobil Clubului Român este acompaniată de Ford Corsair, Renault 10M, Volga GAZ 24, Lada 1500, Dacia 1300. Colecţia cuprinde, de asemenea, ultima Dacie 1310 berlină şi break, care a ieşit pe poarta Uzinei de Automobile Piteşti, precum şi prima Dacia Logan fabricată în România şi prima Dacia Duster comercializată de producător.

Să aveți o zi frumoasă!

Fotografii din Figueres (Catalonia, Spania) și din  Muzeul Dali

Figueres, orașul lui Dali 

Biserica din Figueres 

Incursiune în lumea lui Dali