17 Mai

Este a 137-a zi a anului. 
Au mai rămas 228 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 47 m și apune la 20 h 38 m.

Citatul zilei

”Te laşi de carte o săptămână, ea se lasă de tine o lună. Te laşi de carte o lună-două, ea te lasă pentru un an, te laşi un an-doi te-ai lăsat de ea pentru totdeauna.” (Dimitrie Gusti)

Ziua Muzeului Naţional al Satului 

„Dimitrie Gusti” din Bucureşti

La 17 mai 1936 a fost deschis pentru public Muzeul, concomitent cu întregul parc Herăstrău (rod al unor ample lucrări peisagistice şi de hidroamelioraţii desfăşurate între anii 1932 şi 1937, care au dus la apariţia unei salbe de lacuri şi a multor spaţii recreative).

Muzeul Satului, înfiinţat din iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi Victor Ion Popa, Henri H. Stahl, Mihai Pop şi Gheorghe Focşa, este unul dintre cele mai mari muzee etnografice în aer liber din lume.

Aniversarea este prilej cu care vor fi organizate o expoziţie etnografică, demonstraţii ale meşterilor populari, spectacole muzicale, coregrafice, de teatru şi poezie, lansări de carte.

Creat in 1936 prin stradania prof. Dimitrie Gusti (1880-1955), intemeietorul scolii romanesti de sociologie, Muzeul Satului este unul dintre primele muzee etnografice din lume si al doilea muzeu etnografic in aer liber din lume, dupa cel din Stockholm. Muzeul a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936, fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului. Planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa, iar fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală. Amplasat intr-o admirabila zona verde,pe o suprafata de 30 de hectare, pe malul lacului Herastrau, muzeul reuneste aproximativ 300 de constructii (case, anexe, ateliere, biserici). Din Moldova au fost aduse 10 gospodarii, printre care: casa din Straja (datand din 1760) si casa din Fundu Moldovei cu foisor si prispa larga. Dintre gospodariile dobrogene atrag atentia casa din Ostrov cu prispa sustinuta de stalpi frumos ornamentati, gospodaria lipoveneasca (1898) si cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populara din Muntenia este ilustrata, printre altele, de frumoasa gospodarie din Chiojdu, construita din bolovani si avand un foisor cu stalpi ciopliti si balustrada din scandura traforata. Din Oltenia au fost aduse doua locuinte arhaice (bordeiele din Draghiceni si Castranova), dar pe langa alte gospodarii din aceasta parte a tarii se impune casa din Curtisoara (inc. sec. XIX-lea), tipica pentru asezarile zonei de deal. Transilvania ne ofera o mare diversitate de constructii: casa din Salciua (Tara Motilor) cu un acoperis enorm din paie, modesta casa din nuiele lipite cu lut din Dumitra, casa din Dragus, cu un exterior extrem de bogat in ornamente (stergare, ceramica smaltuita, paretare etc). Dintre instalatiile tehnice aflate in muzeu mentionam moara de vant din Dobrogea, atelierul de olarie din Horezu, pive si valtori actionate de apa etc.

 Fotografii Muzeul Satului București

  Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor 

şi Societăţii Informaţionale

Această zi numită Ziua Mondială a Telecomunicaţiilor se sărbătoreşte din 1969. Din anul 2006, după Summitul Mondial pentru Societatea Informaţională (WSIS), Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a schimbat denumirea în Ziua Mondială a Societăţii Informaţionale, aprobând astfel importanţa acestui subiect în agenda politică mondială.

În anul 2015, Ziua internațională a Telecomunicațiilor și a Societății Informaționale este marcată sub genericul „Telecomunicațiile și TIC: forțele motrice ale inovației”.

Această zi este consacrată semnării, în anul 1865, a primei Convenții Internaționale a Telegrafului și creării Asociației Internaționale a Telecomunicațiilor. Anul acesta, Asociația Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) marchează 150 de ani de la fondare. Timp de un secol și jumătate, ITU a fost în centrul progresului în domeniul comunicațiilor – de la renumitul telegraf până la lumea modernă de sateliți, telefoane mobile și internet. 150 ani este doar un scurt interval din istoria omenirii. Cu toate acestea, cei 150 ani au fost extraordinar de importanți în ceea ce privește progresul înregistrat. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri a fost creșterea incredibilă atât a vitezei cât și a varietății comunicațiilor. La început a fost inventat telegraful și telefonul, apoi a apărut radio și televiziunea, urmată de comunicații prin satelit și internet – care reprezintă o nouă eră de conectivitate în secolul XXI.  Odată cu acest progres, păstrarea în funcțiune a infrastructurii Internetului și protejarea împotriva atacurilor infractorilor virtuali a devenit o importanta majoră.

Scopul Zilei Mondiale a Telecomunicațiilor și Societății Informaționale (WTISD — World Telecommunication and Information Society Day) este de a ajuta la ridicarea gradului de conștientizare a posibilităților pe care utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicațiilor /TIC/ le poate aduce societăților și economiilor, precum și dezvoltărilor din domeniul digital.

Ziua Mondială de Luptă Împotriva Hipertensiunii

Începând din anul 2005, data de 17 mai este dedicată Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Hipertensiunii Arteriale (HTA). Aceasta este iniţiativa Ligii Mondiale de HTA (Word Hypertension League) şi de atunci, a devenit un eveniment anual.

Scopul acestei zile este de a sensibiliza populaţia din întrega lume despre riscurile hipertensiunii arteriale şi de a încuraja prevenirea acestei maladii, precum şi promovarea metodelor de diagnostic precoce, iar obiectivul general al campaniei îl reprezintă conştientizarea populaţiei asupra caracterului preventibil al HTA.

Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii este promovată anual de Liga Mondială a Hipertensiunii (World Hypertension League—WHL), în parteneriat cu Societatea Internațională de Hipertensiune (International Society of Hypertension — ISH) și cu alte organizații.

Pentru perioada 2013-2018, a fost stabilită tema "Cunoaște-ți valorile tensionale", pentru a promova măsurarea corectă și constantă a tensiunii arteriale, ca modalitate de prevenire și menținere sub control a hipertensiunii.

Tema a fost stabilită în contextul în care statisticile globale indicau faptul că doar 50% din persoanele cu hipertensiune erau conștiente de faptul că aveau de fapt tensiunea arterială crescută și că doar câteva comunități înregistrau o rată de conștientizare mai mare de 75%. În unele dintre acestea, gradul de conștientizare este foarte scăzut, coborând sub 10%, după cum menționează ISH pe site-ul său, ish-world.com.

Hipertensiunea este principalul factor de risc al apariției bolilor cardiovasculare. Netratată sau tratată necorespunzător, această boală poate determina apariția accidentului vascular cerebral, a infarctului de miocard sau a insuficienței renale, afecțiuni care se soldează cu o mortalitate crescută și/sau invaliditate severă.

Hipertensiunea arterială este cea mai răspândită boală cronică şi a devenit o problemă majoră de sănătate, prevalenţa ei fiind în continuă creştere. Dacă în anul 2000, numărul adulţilor cu HTA în lume era de 972 milioane, se estimează că, în anul 2025, va ajunge la 1,56 miliarde.

Hipertensiunea arterială este cel mai răspândit factor de risc cardiovascular de pe glob. Până la vârsta de 50 de ani, 1 din 5 persoane are hipertensiune arterială, între 50 – 65 de ani, 1 din 3 persoane, iar după 65 de ani, 2 din 3 persoane suferă de acestă maladie.

Primul studiu epidemiologic naţional, având ca scop evaluarea prevalenţei HTA şi a factorilor de risc cardio-vasculari, la populaţia adultă din România s-a derulat în anul 2005. Conform acestuia, frecvenţa subiecţilor cu HTA a fost de 40%, din care 51% bărbaţi şi 49% femei.

În România, 39,1% din pacienţi suferă de hipertensiune arterială. Această maladie reprezintă o problemă de sănătate publică atât în mediul urban (procentul bolnavilor fiinde de 37,9%) cât şi în cel rural, unde 42,7% dintre persoane suferă de HTA.

În prezent, se estimează că în România există 5-7 milionane de hipertensivi, ceea ce reprezintă 40% din populaţie. Dintre aceştia, mai mult de jumătate sunt pacienţi nou diagnosticaţi, care nu ştiau că suferă de acestă maladie, iar dintre cei care se ştiu bolnavi, doar 61% urmează un tratament. Foarte mulţi hipertensivi au fost diagnosticaţi înainte de a împlini vârsta de 40 de ani.

 În România, rata mortalităţii cauzată de afecţiuni cardio-vasculare este de 61% din numărul total al deceselor, faţă de 37% în Uniunea Europeană şi 53% în statele care au aderat recent la U.E. Rata mortalităţii înregistrată în România, prin bolile de inimă este cea mai mare din Europa. „Din 100 de oameni care mor, 62 sunt bolnavi de inimă, iar hipertensiunea arterială are rolul cel mai important în producerea mortalităţii”, a declarat preşedintele grupului de lucru pentru studiul HTA al Societăţii Române de Cardiologie, prof. Dr. Eduard Apetrei.

Vârsta peste 40 de ani şi ereditatea (istoric familial de HTA) alături de un stil de viaţă la risc – sedentarismul, dieta bogată în sare şi grăsimi, consumul de alcool şi fumatul, modul de viaţă stresant – sunt responsabile de apariţia hipertensiunii arteriale. Dacă vârsta şi istoricul familial de HTA nu pot influenţate, ceilalţi factori de risc pot fi controlaţi.

Studiile efectuate în România au arătat că peste 30% din populaţie are valori crescute ale colesterolului în sânge, atât în mediul urban cât şi în rural. În privinţa obezităţii, rezultatele studiului arată că peste un sfert, atât din populaţia urbană cât şi din cea rurală , suferă de această afecţiune.

Cunoscută sub numele de „ucigaşul tăcut”, hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc pentru : ateroscleroză, toate tipurile de accidente vasculare cerebrale (AVC), angină pectorală, infarct de miocard (IM), insuficieţă cardiacă, insuficienţă renală, pierderea vederii, diabet zaharat. Mai mult decât atât, în România, AVC reprezintă prima cauză de mortalitate, iar 1/5 dintre supravieţuitori dezvoltă în următorii 5 ani demenţă.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică care se manifestă prin creşterea de durată a valorilor tensiunii arteriale sistolice (maxima) şi/sau diastolice (minima) peste 140 mmHg şi respectiv 90 mmHg, iar la diabetici valori crescute peste 135/85 mmHg. Orice modificare a valorilor normale ale tensiunii arteriale reprezintă un semnal pentru ca respectiva persoană să meargă la medicul de familie şi să-şi verifice TA în repaus şi sus pe braţ, nu la deget sau încheietura mâinii. Creşterea valorilor TA are două mari efecte negative asupra organismului uman : îmbătrânirea vaselor şi suprasoliciatrea inimii.

HTA, de multe ori nu se însoţeşte de o suferinţă care să atragă atenţia bolnavului, de aceea se numeşte ”ucigasul tăcut”, în fiecare an căzând victime 7 milioane de persoane. În stadiile mai avansate, pot apărea o serie de simptome cum ar fi : oboseală, irascibilitate, insomnie, cefalee (durere de cap), ameţeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere, palpitaţii, jenă precordială, epistaxis (hemoragie nazală), semne de isuficienţă cardiacă (dispnee - lipsă de aer, edeme). În cazurile grave pot apărea cefelee intensă, pareze, tulburări de vorbire, pierderea bruscă a vederii, AVC, comă. Din nefericire, nu sunt rare cazurile când hipertensiunea arterială se descoperă o dată cu apariţia unui eveniment cardiovascular sever (AVC, IM etc)

De aceea este necesar ca fiecare dintre noi să-şi controleze regulat tensiunea arterială, începând încă din copilărie, cel puţin o dată pe an, iar pentru persoanele care nu prezintă valori optime sau au alţi factori de risc pentru bolile cardiace, se impun controale mai frecvente.

Ziua Internațională Împotriva Homofobiei și Transfobiei

Ziua Internationala Impotriva Homofobiei, Bifobiei si Transfobiei este un eveniment anual, celebrat pe data de 17 mai, al carui scop este stimularea activismului pentru drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) si sensibilizarea opiniei publice in legatura cu incalcarea drepturilor persoanelor LGBT.

Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei se sarbatoreste pe 17 mai( data la care homosexualitatea a fost scoasa de pe lista bolilor de catre OMS – 17 mai, 1990) si doreste sa coordoneze o serie de evenimente internationale menite sa atraga respectful pentru comunitatea homosexualilor si lesbienelor. Spre deosebire de ziua LGBT Pride, care pune accentul mandria de a avea o anumita orientare sexuala si refuzul de a-ti fi rusine cu aceasta, Ziua internationala impotriva homofobiei atrage atentia ca: “ in realitate, homofobia este cea care ar trebui sa provoace rusine si, de aceea, trebuie inlaturata si combatuta in mod deschis.”

Scopul acesteia este promovarii tolerantei fata de persoanele cu o alta orientare sexuala decat cea heterosexuala. Ziua impotriva homofobiei este sarbatorita si recunoscuta in peste 50 de tari din toata lumea printre care Uniunea Europeana, Belgia, Marea Britanie, Franta, Luxemburg, Olanda Mexic, Costa Rica, etc.

In 2010, presedintele brazilian a semnat un act ce instituie ziua de 17 mai ca Ziua nationala impotriva homofobiei.

Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei a fost recunoscuta oficial de Parlamentul European, Spania, Belgia, Marea Britanie, Mexic, Costa Rica, Olanda, Franta, Luxemburg si Brazilia. Este de asemenea recunoscuta de numeroase administratii locale din lume, cum ar fi provincial Quebec sau orasul Buenos Aires. In tari precum Argentina, Bolivia, Australia, Croatia, etc. exista presiuni din partea societatii civile asupra autoritatilor de a recunoaste aceasta zi.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1395: A avut loc bătălia de la Rovine una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești.

Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Ţării Româneşti şi a avut loc pe 17 mai 1395.

Acţiunile lui Mircea cel Bătrân în spaţiul balcanic, cât şi relaţiile acestuia cu regele Ungariei şi cu emirii anatolieni - care primejduiau poziţia otomană încă nesigură pe teritoriul european - l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395. Pentru a-şi spori posibilităţile de acţiune, la 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân şi regele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Braşov un tratat de cooperare militară antiotomană.

Cronicile nu oferă prea multe informaţii istorice cu privire la desfăşurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil scrie că, după ce a dus populaţia în munţi, Mircea a hărţuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii şi-au aşezat tabăra. După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul Argeş, cu pierderi mari de ambele părţi. Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulţimea cadavrelor, Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit.

• 1749: S-a născut Edward Jenner, medic britanic, specialist care a descoperit vaccinul împotriva variolei şi a pus bazele imunologiei moderne.

Lui i se datorează o descoperire care avea să salveze o mulţime de vieti. Medicul a observat că pacienţii care dezvoltau un tip de variolă, a taurinelor, erau protejaţi împotriva bolii. El a efectuat un experiment care a constat în vaccinarea unui copil de 8 ani cu puroiul unei persoane bolnave de variolă, dovedind că acesta este protejat.

Jenner a dat numele de „vaccin” soluţiei descoperite, numele provenind din latinescul „vacca”, tradus „vacă”.

Importanţa descoperirii lui Jenner a fost recunoscută rapid şi în circa zece ani, procedeul a început să fie utilizat pe scară largă.

Ulterior, în omagiul medicului, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie utilizat pentru toate procedurile de protejare împotriva bolilor cu transmitere.

• 1792: Înființarea bursei de pe Wall Street, cel mai important sediu al bursei mondiale.

La acel moment, 24 din cei mai puternici comercianti ai New York-ului s-au intalnit in secret pentru a discuta modalitatile prin care ar putea sa puna in ordine piata titlurilor tranzactionate. Legenda spune ca reuniunile lor aveau loc sub un platan. Doua luni mai tarziu, comerciantii au semnat un document (Button Wood Agreement) prin care cei 24 erau de acord sa nu tranzactioneze titluri de valoare decat intre ei, sa fixeze preturi pentru titluri si sa nu participe in alte licitatii de titluri. Ei au fondat astfel ceea ce a devenit ulterior Bursa de Valori New York (New York Stock Exchange). Prima bursa de valori din America a fost fondata, insa, in 1790 in Philadelphia. La New York, grupul a inchiriat o camera pe Wall Street, la numarul 40, si in fiecare dimineata presedintele bursei, Anthony Stockhol, citea actiunile care urmau sa fie tranzactionate. Bursa era o organizatie exclusivista, membrii care doreau sa adere erau votati de membrii existenti. In 1817, un loc costa 25$, in 1827 crescuse pana la 100$, iar in 1848 pretul ajunsese la 400$.

• 1901: S-a născut Romul Ladea, sculptor român, profesor universitar la Cluj.

Atelierele și muzeele pariziene au reprezentat mediul și etapa următoare a formării lui. În 1924 s-a înscris la Academia Julien și a lucrat un timp în atelierul lui Brâncuși.

Concomitent, și-a completat formația însușindu-și (prin intermediul marilor muzee, asiduu frecventate), lecția de artă a unui Donatello și Michelangelo, a unui Rodin și Bourdelle.

A făcut, totodată, rodnice popasuri de studii la Budapesta, Viena, München, Berlin, Dresda, fapt care i-a deschis noi orizonturi de cultură și de înțelegere artistică.

Reîntors în țară, a fost numit, în 1927, profesor la Școala de arte frumoase din Cluj, contribuind în mod activ la formarea altor sculptori.

În 1933, împreună cu Școala de arte frumoase, s-a mutat la Timișoara, unde, în 1940, a înființat și condus Școala de arte decorative.

La înființarea Institutului Andreescu, a fost numit profesor la catedra de sculptură, activitate întreruptă în perioada 1951-1962.

Opera lui Ladea a intrat de timpuriu în circuitul marilor valori naționale. Lucrările sale de artă împodobesc numeroase orașe ale țării. Opera sa este una profund realistă, care exprimă o atitudine de înfruntare a destinului, dar și dragostea, mila, bunătatea, blândețea și grația. Fiind de facto fondatorul școlii românești de sculptură modernă, Ladea a exercitat o influență importantă asupra artei românești.

Alături de participarea consecventă la expoziții de grup și colective, lucrările sale au prezentate publicului în retrospectivele organizate, în 1958, la București, și în 1965, la Muzeul de Artă din Cluj.

Înalta prețuire a muncii și a creației sale s-a concretizat în acordarea titlurilor de Artist emerit (1957) și Maestru emerit al artei (1964).

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, sculptorului Romulus Ladea i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

De la prima expoziție personală, Ladea a gândit și a sculptat, din punct de vedere artistic, românește. El s-a străduit să materializeze în lemn și în piatră semnele majore ale unei spiritualități specifice, sculptând chipuri de eroi, fapte și idei reprezentative pentru istoria noastră.

Sensul conștient, activ al apartenenței sale la un fond tradițional ce se cerea continuat și îmbogățit a fost afirmat nu o dată de artist: În realitate, a existat o singură cale pe care am pornit în vremea uceniciei mele artistice și pe care am urmat-o neabătut toată viața mea. Calea aceasta a fost studierea atentă, cu pasiune și cu venerație totodată, a artei noastre populare, dorința permanentă de a înțelege și de a pătrunde până în sensurile ei cele mai adânci atitudinea spirituală atât de caracteristică a omului nostru față de artă și viață.

Romul Ladea este adeseori considerat, de către mulți critici de artă, a fi fost format la „școlile” unor mari sculptori ai secolului XX, așa cum ar fi Constantin Brâncuși și Auguste Rodin, fiind unul dintre continuatorii sculpturii figurative moderne.

• 1902: Arheologul grec Valerios Stais descoperă Mecanismul de la Antikythera, un calculator mecanic antic, conceput pentru calculul pozițiilor astronomice.

Mecanismul de la Antikythera

Acest mecanism este considerat un fel de computer mecanic anticconceput pentru calculul pozițiilor astronomice. Acest mecanism a fost recuperat dintr-o epavă aflata in adanuc marii, lângă insula Antikythera.

Importanța și complexitatea mecanismului au fost înțelese abia câteva decenii mai târziu.

Perioada sa de construcție este în prezent estimată a fi între 150 și 100 î.Hr.

Gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

Artefacte tehnologice cu manoperă și complexitate similară nu au mai fost create până în secolul 14 e.n., atunci când ceasurile mecanice astronomice au fost construite în Europa.

• 1923: La București a avut loc inaugurarea Monumentului Ostașului Necunoscut în Parcul Carol.

Mormântul Ostașului Necunoscut este opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

La data inaugurării, 17 mai 1923, au fost prezenţi familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.

În timpul construcţiei „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”, regimul comunist a dispus demontarea Mormântului Ostașului Necunoscut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și strămutarea acestuia la Mausoleul de la Mărășești.

La 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I, din Bucuresti.

• 1936: A fost deschis publicului Muzeul Satului din Bucureşti, la iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti.

Concomitent, a fost inaugurat şi Parcul Herăstrău.

Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX; construcţii reprezentative  provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Ideea unui muzeu în aer liber în România se înfiripă încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867 Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, propune prezentarea, în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. Ceva mai târziu, savantul Alexandru Ţzigara Samurcaş avea sa preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1906, a unor "gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români", proiectul concretizându-se în 1909, prin expunerea în acest muzeu a unei case ţărăneşti din judeţul Gorj.

În anii `30 ai secolului XX, în Europa, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bygdøy din Lillehamer (Norvegia ). În ţara noastră, la vremea respectivă, îşi avea deschise porţile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul "Hoia", de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia, cu specific regional şi Muzeul Satului Românesc (astăzi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) din Bucureşti, din 1936, cu caracter naţional.

Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici ) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate (Fundu Moldovei - jud. Suceava, Nereju - jud. Vrancea, Drăguş - jud. Braşov, Dragomireşti - jud. Maramureş, Clopotiva - jud. Hunedoara, Runcu - jud. Gorj , Ruşeţu - jud. Buzău etc.).

Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. În acest scurt interval de timp, echipele de specialişti şi studenţi (aceiaşi care participaseră la campanile de teren), conduse de profesorii D. Gusti şi H. H. Stahl, au achiziţionat din satele cercetate construcţii ţărăneşti (case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramica, ţesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine.

În conformitate cu criteriul autenticităţii, al respectării tradiţiilor locale de construcţie, în vigoare şi astăzi, la remontarea construcţiilor în muzeu au lucrat, sub supravegherea atentă a specialiştilor, în primul rând a lui Henry H. Stahl şi Victor Ion Popa, meşteri aduşi din satele de provenienţă a monumentelor .

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936.

Fundația Culturală Regală „Principele Carol” a susținut moral și material proiectul. Pe parcursul lucrărilor, regele vizitează de patru ori șantierul, fiind dornic ca deschiderea Muzeului să aibă loc la data stabilită când se sărbătorea și împlinirea a 70 de ani de la întemeierea dinastiei de Hohenzollern în România. Construcțiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativității, au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record.

Muzeul Satului a fost conceput ca un muzeu social și nu ca unul etnografic. Dimitrie Gusti a declarat:„El [muzeul] este în stare să oglindească mai bine decât orice altceva bogăția și varietatea de viață țărănească, ideile de atâtea ori adânci, de stil arhitectonic țărănesc, marea știință a adaptării la mediu și a prelucrării mediului, originalitatea în împodobire și siguranța instinctivă sau chibzuită a folosirii spațiului mai larg pentru oameni, vite și lucruri; arta și tehnica românească de la brazdă își dau mâna.”

În discursul inaugural, Dimitrie Gusti precizează că nu i-au fost sursă de inspirație muzeele în aer liber din țările nordice. Muzeele din Skansen, Bigdo, Lillehammer erau, după părerea sa, prea romantice și etnografice, preocupate mai mult de piesele muzeale și mai puțin de problemele omului contemporan, de mediul și faptele acestuia. Noul muzeu trebuia „să placă nu numai ochiului, ci și să înfățișeze lucruri adevarate”, el fiind, în viziunea sa „un muzeu sociologic al satului românesc de azi”, „un sat-muzeu”, sinteză a tuturor satelor din întreaga Românie. Totodată, după cum preciza Henry H. Stahl, muzeul urma să-și exercite și funcția de principal mijloc „... de acțiune al pedagogiei sociale”.

Imagini din Muzeul Satului

• 1961: S-a născut Enya (Eithne Ni Bhraonain), solistă vocală irlandeză

Enya, pe numele real Eithne Ní Bhraonáin (n. 17 mai 1961) este o cântăreață, compozitoare și instrumentistă irlandeză.

Enya este o transliterare aproximativă a pronunției numelui Eithne în irlandeză, limba ei nativă.

Și-a început cariera muzicală în 1980, când s-a alăturat trupei Clannad formată din frații și surorile sale, dar i-a abandonat mai târziu, urmând apoi să-și caute realizarea într-o carieră solo.

Albumul ei de debut, Watermark, care a fost lansat în 1988, a introdus-o pe plan internațional pentru prima dată și Enya a devenit cunoscută pentru sunetul ei unic, ce era caracterizat de stratificări ale vocii, melodii folk, fundaluri sintetizate și reverberații eterice.

A continuat să aibă parte de succes între anii 1990 și 2000; albumul ei din 2000 - A Day Without Rain a obținut înregistrări excelente la vânzări (16 milioane de exemplare) și a fost numită „World's Best-Selling Female Artist” a anului 2001. Este artista cu cele mai mari vânzări din Irlanda și oficial a 2-a ca export de albume muzicale după trupa U2. Numărul de albume vândute se situează la 85 milioane de exemplare.

În 2001, la cererea personală a regizorului Peter Jackson, scrie două cântece pentru prima parte a trilogiei Stăpânul Inelelor. Enya, fiind un fan al lui Tolkien, a acceptat, și a contribuit la soundtrack cu Aníron și May it be. May it be a fost nominalizat pentru un Oscar și Globul de aur și Enya l-a cântat live la Academy Awards.

Activitățile ei i-au dobândit, pe lângă alte lucruri, 4 premii Grammy și o nominalizare Oscar (pentru contribuția ei la primul film din trilogia Stăpânul Inelelor). Pănă acum se știe că a cântat în 10 limbi diferite, dintre care una inventată de Enya și textiera ei, Roma Ryan. Enya este a 9-a artistă ca număr cu cele mai mari vânzări de albume în America, combinând 30 milioane de exemplare ale albumelor în SUA.

ENYA - Best Of Enya (HD) (2016) (18 Enya Hits) (Amazing Nature Video)

• 1995: Pentru prima data, un roman, Constantin Lacatusu, a reusit sa ajunga pe cel mai inalt varf al lumii, Everest.

Alpinistul a urcat pe „Acoperisul lumii”, la 8.848 metri, dupa alte doua incercari.

Cu un an inainte, acesta a avut o tentativa de escaladare a Everestului pe un traseu in premiera mondiala, dar nu a depasit 8.100 de metri. La „Jubileul de Aur Everest 2003″, a primit o medalie din partea Printului nepalez Paras Bikram Shah Dev ca semn al recunoasterii meritelor sale.

S-a nascut in 21 februarie 1961, la Piatra-Neamt, si este casatorit cu vedeta TVR, Irina Pacurariu. A inceput sa practice alpinismul in facultate, in 1981 facand primul traseu de escalada.

In 1990, prin Federatia Romana de Alpinism a avut prima sa iesire din tara, in Caucaz, pe Virful Elbrus. Au urmat apoi alte expeditii, prima mare reusita venind in 1992 cand a fost primul roman „optmiar”, reusind sa ajunga pe Varful Broad Peak (8.047 m) din Himalaya. In anii care au venit a cucerit varf dupa varf, fiind de departe cel mai mare alpinist al Romaniei.

Să aveți o zi frumoasă!