2 Mai

Este a 122-a zi a anului. 
Au mai rămas 243 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 05 m și apune la 20 h 21 m.

Citatul zilei

”Viaţa nu este un vis, dar ar putea deveni, şi există toate şansele ca acest lucru să ţi se întâmple chiar ţie...” (Novalis)

România: Ziua Naţională a Tineretului

A fost  instituită prin Legea 425/25.X.2004. Cu prilejul acestei zile sunt organizate activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Ziua Internațională a Tineretului, de pe 2 mai, a fost sărbătorită pentru prima dată în 1984. În România, a fost recunoscută ca zi națională a tineretului în 2004. Din 2008, a fost decretată zi liberă.

Cu prilejul acestei zile sunt organizate activitati sociale, culturale, artistice si sportive care vizeaza domeniile de interes ale tineretului.

Ziua tineretului se sărbătoreşte peste tot în lume, dar la date diferite,  astfel că există şi o zi internaţională a tineretului, care este pe 12 august.

                                                         Ziua mondială a tonului

Ziua mondiala a tonului este marcată la 2 mai pentru a evidenţia importanţa stocurilor de peşte, având în vedere că multe ţări depind foarte mult de resursele de ton pentru siguranţa alimentară şi nutriţie, dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă, mijloacele de trai, sau recreere.

Această zi a fost desemnată de ONU prin Rezoluţia adoptată de Adunarea Generală la 7 decembrie 2016, potrivit www.un.org. Rezoluţia invită toate statele membre ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale dar şi societatea civilă să acţioneze pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii tonului şi a ameninţărilor cu care se confruntă această specie. De asemenea, subliniază importanţa stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.

Tonul reprezintă o sursă importantă de hrană. El este foarte important din punct de vedere economic atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare. Tonul şi tipurile de peşte asemănătoare lui includ aproximativ 40 de specii care se găsesc în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Oceanul Pacific, precum şi în Marea Mediterană.

Producţia mondială de ton s-a aflat în continuă creştere, de la mai puţin de 0,6 milioane de tone în 1950, ajungând la aproape 6,6 milioane de tone în 2010, aşa cum arată www.undocs.org.

În prezent mii de nave de pescuit ton, din peste 80 de state, operează în toate oceanele, iar capacitatea de pescuit este în creştere în Oceanul Indian şi Oceanul Pacific.

Unele dintre speciile de ton capturate sunt îngrăşate în fermele de coastă înainte de a fi vândute consumatorilor. Principalele stocuri de ton sunt, în prezent, fie supraexploatate, fie subexploatate, astfel că pentru un viitor durabil al tonului este necesară o riguroasă gestionare a pescuitului la scară regională. Aceasta presupune o cooperare pentru o mai bună monitorizare a pescuitului, sisteme inovatoare de monitorizare, dezvoltarea capacităţii de cercetare în domeniul pescuitului.

Prin producţia de ton se obţin două produse principale: conserve de ton tradiţional şi sashimi /sushi. Aceste produse demonstrează diferenţe relevante în ceea ce priveşte speciile utilizate, cerinţele de calitate şi sistemele de producţie. Pe piaţa conservelor, speciile dominante sunt ton skipjack şi ton galben, în timp ce pe piaţa sushi/sashimi se preferă tonul roşu, mai gras. Cea mai mare piaţă de ton sashimi din lume este Japonia.(AGERPRES)

 

Evenimente de-a lungul timpului...

• 74: A avut loc sinuciderea colectivă a iudeilor din cetatea Masada; intrarea armatelor romane în cetatea morților.

Cetatea a fost edificată în sec. I î.Hr. și a fost extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.Hr.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus, în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.

Cei circa 970 apărători iudei din Masada au preferat să moară după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.Hr.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie.

Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta, ultimii rămași s-au omorât ei între ei. Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți și au putut povesti mai târziu cele întâmplate.

Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până astăzi un simbol al dorinței de libertate al evreilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de romani.

Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838. Reconstrucția ei a început în 1966, astăzi, Masada fiind un loc de mare atracție pentru turism. În anul 2001, Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului mondial cultul al organizației UNESCO.

• 1497: Navigatorul genovez Giovanni Caboto pornește în călătoria sa spre continentul american.

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) , cunoscut ca John Cabot, a fost un navigator și explorator venețian, considerat al doilea european care a atins țărmul Americii de Nord (în 1497), după vikingul Leif Ericssob,(circa 1003). In istoria oficiala a Canadei și Marii Britanii se susține că ar fi acostat în insula TerraNova , însă nu se poate ști precis. De altfel, despre Cabot și expedițiile sale nu exista foarte multe informații.

John Cabot este considerat al doilea european care a atins ţărmul Americii de Nord (în 1497), după Leif Ericson (cca1003). Guvernele Canadei şi Marii Britanii presupun că ar fi acostat în insula Terranova.

• 1635: La Paris, se deschide Jardin Royal des plantes médicinales, gradina regala de plante medicinale. 

Gradina a fost plantata sub instructiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard si Guy de La Brosse. Cinci ani mai tarziu, ea a fost pusa la dispozitia publicului.

Royal Garden de plante medicinale este o grădină botanică situată în Paris. Creată de Guy de La Brosse în 1635, încă mai există și astăzi,  sub numele de Jardin des Plantes . Inainte de 1793, Grădina Regală a plantelor medicinale a fost , de asemenea , cunoscută sub numele de "Gradina Regelui".

• 1729: S-a născut împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei; (d.17 noiembrie 1796).

Ecaterina a II-a , de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. la Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).

In timpul domniei sale,la 21 iulie 1783, țarina a anunțat, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controlează acum și Marea Neagră.

În 1787, sultanul somează Rusia să restituie Crimeea. Este refuzat și asta înseamnă război. Anglia și Prusia se declară de partea Porții Otomane; Franța își proclamă neutralitatea. În 1788, Suedia declară război Rusiei.

La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace între Rusia și Suedia. Rusia nu va ceda o palmă din teritoriile sale, însă va recunoaște noua formă de guvernământ din Suedia.

În ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia. Tratatul lasă Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru, recunoaște oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești și confirmă acordurile de la Kuciuk-Kainargi.

În ianuarie 1793, Rusia și Prusia semnează o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Poloniei. Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși.

Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen. Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia. Polonia inceta sa mai existe.

• 1772: S-a născut Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg), 

unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, a cultivat idealismul magic și extazul mistic.

În perioada studiilor superioare, a audiat cursurile de istorie ale lui Friedrich Schiller, cu care ulterior a stabilit relații strânse, i-a întâlnit pe Johann Wolfgang von Goethe, Johann Gottfried von Herder, Jean Paul, Ludwig Tieck, Friedrich Wilhelm Schelling, frații Friedrich și August Wilhelm Schlegel, cu mulți dintre ei legând puternice prietenii.

Volumul Hymnen an die Nacht reprezintă valoarea cea mai înaltă a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu.

Motivul de bază îl constituie interpretarea romantică a vieții și a morții. Nu lipsesc misticul și iraționalul. Trecerea de la viață la moarte este simbolizată de noapte.

• 1859: S-a nascut scriitorul britanic Jerome K. Jerome, eseist, romancier şi umorist englez (2 mai 1859 – 14 iun. 1927).

Cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric "Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi câinele)" (Three Men in a Boat (To Say Nothing of the Dog).

Prin proza sa umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice.

A fost unul dintre fondatorii revistei The Idler.

• 1869: La Paris se deschide un loc de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise. 

Se va dezvolta ca un teatru de vodevil si cabaret si va deveni cunoscut sub numele de Folies Bergère.

Folies Bergere şi-a făcut apariţia acum aproape 150 de ani, în 1869, la Paris. Timpuri de nebunie! Dansuri şi voie bună, striptease - chiar dacă nu se numea aşa, spectacolele erau destinate vulgului şi, da, vulgul le îndrăgea.  Dansatoarea americană Josephine Baker a rămas în istorie cu "Dansul bananei", folosind drept costumaţie o fustă făcută din banane...si cam atât!

Maupassant a fost un vizitator frecvent al cabaretului, pe care l-a descris, de altfel, în "Bel Ami". Manet a pictat în 1881 celebrul "Bar de la Folies Bergere". Charlie Chaplin şi Stan Laurel au apărut împreună aici, pe scenă (şi nu numai aici).

• 1949: Arthur Miller obține premiul Pulitzer pentru Moartea unui comis voiajor.

„Cred în muncă. Dacă cineva nu produce nimic, indiferent cât de mic, se îmbolnăveşte. Îngrozitor de mulţi oameni simt că pierd vremea, şi că, dacă ar dispărea ca un fum, dispariţia lor n-ar însemna nimic pentru restul lumii. Şi acesta este un sentiment care te umple de deznădejde şi de disperare. Te ucide.” spunea Arthur Miller, autorul piesei Moartea unui comis voiajor (al cărei prim act a fost scris într-o singură zi!), aclamată de toată lumea şi premiată cu: Pulitzer, Tony Award şi Premiul criticii de teatru.

Arthur Miller, unul dintre cei mai mari dramaturgi americani ai secolului al XX-lea, s-a născut pe 17 octombrie 1915, în New York. Fiul unui fabricant de îmbrăcăminte pentru femei, Miller a resimţit dureros efectele crizei din 1930. Tatăl său a pierdut totul, au renunţat la şofer şi la frumoasa casă din Upper East Side, Manhattan, şi s-au mutat în Brooklin.

Criza i-a demostrat lui Miller cât de fragili şi de vulnerabili sunt oamenii în era modernă. După terminarea liceului, Miller a lucrat la un depozit, pentru a putea strânge suficienţi bani pentru taxele la universitate. S-a înscris la universitatea din Michigan, unde a început să scrie piese de teatru.

În 1956, Arthur Miller îşi părăseşte prima soţie, Marry Slattery, cu care avea doi copii şi, la scurt timp se căsătoreşte cu celebra Marilyn Monroe. Ea era o bombă sexy a Hollywoodului, care dorea să fie luată în serios, el – marele dramaturg american care căuta să scape de plictiseala primei căsătorii. Pentru o scurtă perioadă de timp, şi-au găsit amândoi fericirea. În 1961, cu un an înainte de moartea actriţei, cei doi divorţează.

• 1955: Tennessee Williams obține premiul Pulitzer pentru Pisica pe acoperișul fierbinte.

Tennessee Williams, pseudonimul literar al lui Thomas Lanier Williams, (n. 26 martie 1911 – d. 25 februarie 1983) a fost un dramaturg, poet și romancier american, laureat al premiului Pulitzer pentru dramă pentru piesa de teatru A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorință) în 1948 și ulterior pentru piesa Cat On a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperișul fierbinte) în 1955, ambele beneficiind de timpurii  și mai contemporane ecranizări remarcabile.

În 1940, a debutat, la Boston, piesa "Bătălia îngerilor", considerată nereușită, dar Williams a rescris-o și a prezentat-o sub un nume nou, "Orfeu în infern", ulterior ecranizată, cu Marlon Brando și Anna Magnani în rolurile principale.

După ce a lucrat o perioadă ca scenarist la Hollywood, a revenit pe Broadway, în 1945, cu piesa "Menajeria de sticlă", care a îndreptat atenția criticii literare asupra dramaturgului. Piesa recreează atmosfera sufocantă dintr-o familie mic-burgheză, ale cărei vise de fericire sunt brutal contrazise de realitate. Doi ani mai târziu, are loc premiera unei noi piese a lui Williams, "Un tramvai numit dorință", care depășește succesul "Menajeriei de sticlă". "Un tramvai numit dorință" i-a adus dramaturgului primul premiu Pulitzer din carieră, în anul 1948.

În 1955, a avut premiera o nouă piesă de un succes răsunător, "Pisica pe acoperișul fierbinte", lucrare în care scriitorul explorează adevărata lume ascunsă din spatele celei aparente. Pentru aceasta, Tennessee Williams a fost distins cu cel de-al doilea premiu Pulitzer din carieră (1955). În 1959, a publicat "Dulcea pasăre a tinereții", un amestec de poezie dureroasă, violență și cruzime de coșmar, iar în 1962, a fost prezentată în premieră drama "Noaptea iguanei", a cărei acțiune prezintă, alegoric, strădaniile zadarnice ale unor personaje de a-și dobândi libertatea morală, de a se salva de presiunea tiranică a instinctelor.

La numeroasele drame pe care le-a scris s-au adăugat volume de povestiri scurte, de versuri, nuvele și, în noiembrie 1975, un volum de memorii — "Memoirs". În 1969, Institutul Național de Arte și Literatură i-a conferit Medalia de Aur pentru artă dramatică.

Anii '60 au fost, însă, foarte dificili pentru dramaturg. Piesele sale nu s-au mai bucurat de succesul de până atunci, iar dramaturgul a căzut din nou în depresie. Pe lângă dependența de alcool, Williams se confrunta și cu dependența de narcotice. După o cădere nervoasă foarte violentă, fratele său l-a internat într-un sanatoriu, fapt pe care nu i l-a iertat niciodată, pentru că, așa cum avea să scrie în volumul ulterior de memorii, acolo a trăit un adevărat coșmar, potrivit imdb.com. După externare, Tennessee Williams s-a apucat din nou de scris, dar lucrările sale nu au mai regăsit strălucirea celor care-i aduseseră faima.

Tennessee Williams s-a stins din viață într-o cameră de hotel new-york-eză, la 25 februarie 1983. Faptul că piesele sale continuă să fie puse în scenă cu succes, atât pe Broadway cât și în alte teatre din lume, dovedește încă o dată măreția dramaturgului și contribuția substanțială pe care a adus-o literaturii universale.

Să aveți o zi frumoasă!