21 Mai

Este a 141-a zi a anului. 
Au mai rămas 224 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 43 m și apune la 20 h 43 m.

Citatul zilei

„Este mare lucru să fii încredinţat că nu te poţi bizui decât pe tine”. (Tudor Arghezi)

Ziua Mondială a Diversității Culturale 

Organizația Națiunilor Unite a decretat ziua de 21 mai ca fiind Ziua Mondială a diversității culturale pentru dialog și dezvoltare. Tradiția acestei zile a început o dată cu adoptarea de către UNESCO a „Declarației universale a diversității culturale” în anul 2001, iar mai apoi, un an mai târziu, Adunarea Generală a ONU a stabilit ziua de astăzi pentru a celebra diversitate culturală.

În fiecare an sunt lansate campanii în toată lumea care încearcă să ne facă pe noi oamenii să înțelegem faptul că multiculturalismul este bun și ne-a ajutat să îmbogățim patrimoniul cultural al omenirii începând din cele mai vechi timpuri și până astăzi.

Dialogul între diferite culturi poate duce la dezvoltare și la armonie între oameni, fiind practic o oportunitate ca toate popoarele de pe glob să se înțeleagă mai bine și să reușească să trăiască împreună fără conflicte.

Diversitatea a creat multe lucruri frumoase  și noi oamenii trebuie să înțelegem că nicio cultură nu e mai presus de cealaltă fiindcă fiecare este unică și înseamnă ceva pentru cultural universală.

Pe plan mondial, UNESCO joacă un rol important în promovarea diversităţii culturale. Se evidenţiază aşadar numeroase instituţii şi organizaţii internaţionale care încearcă pe cât posibil să promoveze diversitatea dintre popoare, culturi, ca sursă de bogăţie şi creaţie.

Uniunea Europeană joacă şi ea un rol extrem de important în promovarea diversităţii de orice fel în cadrul popoarelor de pe continentul european. Mai mult decât atât, deviza UE este Unitate în diversitate.

Acest termen a fost folosit în cadrul UE pentru prima dată în 2000 şi a fost pentru prima dată menţionat oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004.

Conform principiilor UE, diversitatea nu reprezintă o piedică în calea cooperării şi unităţii statelor, ci, dimpotrivă, un element important ce duce la unitate, progres, desăvârşire, este o sursă de bogăţie şi creaţie, un atuu pentru Europa.

În această zi, ONG-urile organizează evenimente care atrag atenţia asupra rolului crucial pe care îl joacă această diversitate, sunt realizate diverse proiecte de dezvoltare şi promovare a diverselor valori esenţiale unui stat democratic într-o lume globalizată.

În 2018, Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare va fi marcată, la sediul UNESCO, printr-un eveniment ce va avea loc la 22 mai, sub genericul ''Către accesul la cultură pentru toţi''.
Acest eveniment, al cărui discurs de deschidere va fi rostit de directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, cuprinde două dezbateri, intitulate ''Conexiunea dintre accesul la cultură şi drepturile omului'', respectiv ''Extinderea accesului la cultură: noi tehnologii, noi abordări''.

Trei sferturi dintre conflictele majore ale lumii au o dimensiune culturală. Reducerea decalajului între culturi este urgentă şi necesară pentru pace, stabilitate şi dezvoltare.
 Diversitatea culturală este o forţă motrice a dezvoltării, nu numai în ceea ce priveşte creşterea economică, ci şi ca mijloc ce poate conduce la o viaţă intelectuală, emoţională, morală şi spirituală mai împlinită.

Acest lucru este cuprins în cele şapte convenţii culturale UNESCO, care oferă o bază solidă pentru promovarea diversităţii culturale. Diversitatea culturală este prin urmare un bun indispensabil pentru reducerea sărăciei şi realizarea dezvoltării durabile. În acelaşi timp, acceptarea şi recunoaşterea diversităţii culturale - în special prin utilizarea inovatoare a mijloacelor de informare în masă şi a tehnologiilor informatice şi de comunicaţie - favorizează dialogul între civilizaţii şi culturi, respectul şi înţelegerea reciprocă.

Schimbul echitabil şi dialogul între civilizaţii, culturi şi popoare, pe baza înţelegerii şi respectului reciproc şi a demnităţii egale a tuturor culturilor reprezintă condiţia esenţială pentru construirea coeziunii sociale, reconcilierea între popoare şi pacea între naţiuni. Această acţiune face parte din cadrul global al ''Alianţei Civilizaţiilor'' lansată de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Programul Dialogului interreligios al UNESCO, o componentă esenţială a Dialogului Intercultural, are drept scop promovarea dialogului între diferitele religii, tradiţii spirituale şi umaniste, într-o lume în care conflictele sunt asociate din ce în ce mai mult cu apartenenţa religioasă.

Totodată, plasarea culturii în centrul politicii de dezvoltare constituie o investiţie esenţială în viitorul omenirii şi o pre-condiţie pentru succesul proceselor de globalizare care iau în considerare principiile diversităţii culturale.

Această zi oferă prilejul de a aprofunda înţelegerea valorilor diversităţii culturale şi de a promova obiectivele Convenţiei UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, adoptată la 20 octombrie 2005. Între aceste obiective se numără realizarea un flux echilibrat de bunuri şi servicii culturale şi creşterea mobilităţii la nivel internaţional a artiştilor şi profesioniştilor din domeniul culturii, integrarea culturii în cadrul de dezvoltare durabilă, promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare este marcată prin reuniuni, mese rotunde şi seminarii la care participă specialişti din domeniul ştiinţelor politice, istoriei religiilor, filosofiei, precum şi istorici, antropologi, reprezentanţi guvernamentali sau ai organizaţiilor neguvernamentale. 

Ziua Europeană Împotriva Obezității

Pentru eliminarea obezității este necesară o strategie de tratament bine stabilită, care se aplică în funcție de particularitățile fiecărui individ, susține nutriționistul Lygia Alexandrescu. Potrivit acesteia, dietoterapia este prima componentă a tratamentului pacientului obez.

"Obezitatea este una dintre cele mai mari provocări privind starea de sănătate a populației în secolului XXI. La nivel european procentul de populație care suferă de această afecțiune este într-o creștere continuă, fapt extrem de îngrijorător. Ziua Europeană Împotriva Obezității aduce laolaltă persoane din toate colțurile continentului, cu scopul de a crește gradul de conștientizare și înțelegere a riscurilor pe care le generează această boală. Studiile efectuate la nivel european prognozează că, până în 2030, peste jumătate din țările Uniunii Europene vor fi afectate de obezitate, unele dintre acestea ajungând până la 89% populație obeză", afirmă Lygia Alexandrescu.

Potrivit acesteia, obezitatea este de fapt o problemă de sănătate care atrage după sine complicații medicale, dizabilități temporare sau permanente, scăderea duratei de viață. Nu în ultimul rând, această problemă determină un cost mare pentru întreaga societate deoarece o persoană obeză este predispusă la o serie întreagă de complicații medicale.

"Pentru eliminarea obezității este necesară o strategie de tratament bine stabilită, care se aplică în funcție de particularitățile fiecărui individ. Dietoterapia este prima componentă a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui program nutrițional se bazează pe faptul că fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie medicală, mod general de viață și circumstanțe socio-profesionale) și de aceea dieta trebuie personalizată, în așa fel încât să se furnizeze alimente hrănitoare, variate, echilibrate nutrițional în funcție de nevoile fiecărei persoane implicate în program", explică nutriționistul.

O dietă echilibrată ar trebui să acopere cerințele nutriționale ale organismului prin: 12-15% proteine, 30-35% lipide și 50-55% glucide (carbohidrați). Atunci când pierderea ponderală este impusă, aportul caloric este redus, iar tipul alimentelor, modul de combinare a alimentelor și frecvența meselor sunt principala preocupare pentru a obține efecte durabile în timp, punctează Alexandrescu.

"Glucidele consumate trebuie să fie în majoritate complexe, iar aportul celor simple trebuie redus cât mai mult cu putință. Glucidele trebuie să reprezinte cel puțin o jumătate din aportul total de trofine (substanțe alimentare) într-o zi, întrucât ele furnizează energie pentru desfășurarea activităților fizice și de asemenea calmează senzația de foame. Caloriile provenite din glucide complexe sunt în general catabolizate, consumate și nu se vor depune în rezerve de grăsime. Lipidele sau grăsimile sunt o sursă majoră de energie pentru organismul uman, însă nu e singură și, în plus, o cantitate prea mare de grăsimi (peste 35%) în dietă este dăunătoare, datorită creșterii riscului de hipercolesterolemie", a explicat Alexandrescu.

Potrivit acesteia, colesterolul provine din două surse, iar cel mai mult se produce în ficat, prin transformarea diverșilor nutrienți, în special grăsimi săturate.

"Din moment ce toate animalele își produc propriul colesterol, cealaltă parte din colesterolul uman provine direct din consumul produselor animaliere. Acest colesterol este absorbit în intestin și se adăugă la cel produs de ficat. Este cunoscut faptul că o dietă bogată în grăsimi saturate conduce la creșterea producției de colesterol din organism. Așadar, prin reducerea cantității de grăsimi din dietă se poate menține nivelul colesterolului sanguin total în limite normale", a arătat nutriționistul.

Alexandrescu a spus că grăsimile din dietă ar trebui să provină din carne de pui sau de curcan, pește, lactate degresate parțial, avocado, ulei de măsline sau alune/nuci și semințe crude.

"Proteinele pot fi consumate în proporție de maximum 15% din rația zilnică de trofine. Este recomandat să se consume atât proteine din surse vegetale, cât și animale. Proteinele animale se găsesc în carne și produse din carne, pește, ouă și lactate. Legumele uscate sunt bogate în proteine, la fel cerealele și pâinea", a completat Lygia Alexandrescu.

Ea a precizat că necesarul de fibre, care este de circa 30-40 g/zi, este furnizat de legume, fructe și cereale, fiecare masă trebuind să conțină un fruct și o legumă proaspătă.

De asemenea, lichidele consumate trebuie să aducă minim 30-40 ml de apă pe kg corp/zi, apa fiind singurul lichid hidratant, cu adevărat necesar pentru organismul nostru. Astfel, apa minerală naturală de calitate autohtonă trebuie să fie parte din dietă zilnică.

"Sunt recomandate trei mese pe zi și câte o gustare între mese și este foarte important ca fiecare masă să se desfășoare într-o atmosferă relaxată, pozitivă, fără grabă. Indicațiile precise și la obiect în legătură cu regulile de alegere a alimentelor și cantitățile optime vor fi determinate de particularitățile fiecărui individ", a subliniat nutriționistul.

Sfinții Împărați Constantin si Elena

Sfintii Constantin si Elena, "cei intocmai cu Apostolii", sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Sfantului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinta (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), in pragul infruntarii cu paganul Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. Sfanta Imparateasa Elena a trecut la Domnul la anul 327, putin dupa intoarcerea de la Ierusalim, iar Sfantul Imparat Constantin in 337, dupa 31 de ani de domnie.

Devenind stăpân al Romei, Constantin dă în 312 un decret de încetare a prigonirii creştinilor. Mută capitala imperiului roman în Bizanţ, unde construieşte mult pentru cetatea care îi va purta numele – Constantinopole. Luptă pentru unitatea credinţei creştine, tulburată de erezia lui Arie. Participă la Sinodul de la Niceea, a cărui ţinere el o hotărâse.

În lucrările sale a fost susţinut cu râvnă şi evlavie de mama sa, Elena. O trimite pe împărăteasă la Ierusalim ca să descopere Sfânta Cruce. Iar ea o găseşte! Elena ridică biserici la Sfântul Mormânt, în Betleem şi Niceea. Moare în 327. Peste zece ani, în 337, moare şi împăratul Constantin.

Aşa începe istoria de peste un mileniu a Bizanţului, care pentru români a însemnat mult...

Tradiții

Pentru ţăranul român, 21 mai nu este numai sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi, ci şi ziua de Constanin Graur sau Constandinu Puilor – momentul în care păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare. Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului; în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca; podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii; ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului; femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă; pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin fumul focului obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

În unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, deoarece, în popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;

Podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii.

Ziua de Sfântul Constantin şi Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului.

Un alt obicei spune că femeile, pentru a alunga duhurile rele şi necurate, tămâie şi stropesc cu aghiasmă. Pentru a se apăra de forţe malefice, ţăranii aprind un foc mare şi stau în jurul lui, iar prin acest foc obişnuiesc să treacă şi oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

Semnificatia numelor  Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul  „helane” („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

Ziua Poliției Locale

În calendarul creștin-ortodox, 21 Mai este sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, sărbătoare strâns legată de taina și puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei creștine, Sfinții Împărați devenind astfel protectorii polițiștilor locali, drept exemplu pentru promovarea binelul și ocrotirea aproapelui.

Legea nr. 138/08.06.2015 privind competarea Legii poliției locale nr. 155/2010 introduce un nou articol, art. 44˄1 care stabilește ziua de 21 Mai ca fiind Ziua Poliției Locale.

Astfel, Ziua Poliției Locale sărbătorită concomitent cu una din cele mai importante praznice ale creștinătății ortodoxe, marchează – prin semnificațiile sale – alături de bucuria creștinească, sentimentul de încredere în valorile umane, moral-spirituale și istorice naționale.

Polițiștii sunt cei care veghează permanent pentru respectarea legii și răspund ”prezent” atunci când cineva semnalează o problemă. Sunt oameni simpli, care prin atribuțiile ce le sunt conferite, au grijă de semenii lor, punând binele acestora înaintea interesului propriu.

Ziua orașului Constanța

Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis.

Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.

Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi.

Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești.

După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1880: S-a născut Tudor Arghezi,

 pe numele real Ion N. Theodorescu, poet, dramaturg şi ziarist român, autorul „Biletelor de papagal”, al „Cuvintelor potrivite” şi al „Florilor de mucegăi”.

Debutul său literar a avut loc în publicaţia „Liga ortodoxă”. Între 1900-1904, a fost călugăr la Cernica chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat că de fapt dorea să aibă un stil de viaţă comod. Nu a rezistat prea mult şi a plecat fără o ţintă precisă în Europa.

S-a reîntors în ţară în 1912, când a şi început să fie activ în viaţa literară. A publicat în „Viaţa românească”, „Teatru”. Între 1918-1919, a fost închis, alături de alţi 11 jurnalişti români, la Văcăreşti, pentru acte de trădare.

Primul său volum, „Cuvinte potrivite”, a apărut în 1927, iar un an mai târziu, a scos pe piaţă revista „Pilete de papagal”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la 30 septembrie 1943, a fost din nou închis, de această dată după publicarea unui pamflet în care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei în România.

A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au încetat să îl ocolească pentru că scriitorul a fost interzis de regimul comunist.

Conducătorul comunist de atunci al României, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat , astfel încât spre finalul vieţii a fost ales şi membru al Academiei Române.

A decedat în 1967, având parte de funeralii naţionale.

• 1881: Clara Barton a înființat serviciul american de Crucea Roșie.

Astazi, Organizatia Internationala a Asociatiilor de Crucea Rosie si Semiluna Rosie, care are membri in 80 de tari, este o miscare umanitara internationala a carei misiune este aceea de a proteja viata si sanatatea oamenilor, de a asigura respectul fata de fiinta umana si de a preveni si alina suferinta oamenilor, fara vreo discriminare in ceea ce priveste nationalitatea, rasa, religia, clasele sociale sau opiniile politice.

• 1932: S-a născut Ileana Vulpescu, prozatoare și romancieră româncă.

Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj) este o o filologă, lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare română.

După o licență în Litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).

A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.

"O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu verbul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituala." - Ileana Vulpescu

Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).

Să aveți o zi frumoasă!