26 Mai

Este a 146-a zi a anului. 
Au mai rămas 219 de zile până la sfârșitul anului. 
Soarele răsare la 05 h 38 m și apune la 20 h 48 m. 

Citatul zilei

“Niciodată să nu vorbeşti despre tine cu ceilalţi; provoacă-i să vorbească despre tine în schimb: în această metodă rezidă întreaga artă de a-i mulţumi pe ceilalţi. Toţi o cunosc şi toţi o uită.” (Edmond de Goncourt)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1488: Se construieste biserica „Sf. Gheorghe” de la Voroneţ, ctitorie a Domnului Ştefan cel Mare si Sfant.

Manastirea Voronet a fost inaltata pe locul unde se afla o biserica de lemn. Cand lucrarile de constructie se apropiau de final, Stefan cel Mare daruieste manastirii prin actul de la 17 august 1488, mosia Stilbicani. Odata cu incheierea constructiei biserica a preluat vechiul hram al „Sfantului si Slavitului Marelui Purtator de Biruinta Gheorghie”.

Inca de pe timpul domniei lui Stefan cel Mare, dar mai ales dupa 1488, manastirea devine un important centru de credinta si cultura din Moldova medievala. Se considera ca aparitia monahului Daniil la Voronet dupa o perioada de sedere la Manastirea Putna si de sihastrie a dat nu numai un impuls vietii monahale din acest lacas dar a si imprimat un nivel de viata duhovniceasca deosebit de inalta.

Stefan cel Mare a fost cel ce a daruit manastirii pe linga o serie de mosii si mai multe carti, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar si vesminte si odoare bisericesti. Acest lucru a fost practicat si de urmasii sai la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rares si Alexandru Lapusneanu care daruiesc sau confirma anumite donatii catre manastire. Deseori aceste donatii se faceau cu ocazia praznuirii hramului manastirii, cat si la alte sarbatori religioase.

Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movila daruieste „1 bute sacara, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciara, 6 taleri de chieltuiala, 3 zloti la tamiie”, ca la 3 aprilie 1602 acelasi voievod sa vina cu daruri cu ocazia aceleiasi sarbatori. La 21 aprilie 1614 intocmeste „catastif de praznic ce au dat si miluit .... sfintei sale manastiri a Voronetului” Stefan Tomsa voievod, care vine cu aceeasi ofranda. Constantin Mavrocordat da manastirii Voronet, la 7 noiembrie 1733, „din vama mare cite 2 oca de untdelemn si cite 8 dramuri tamae pe luna ca sa fie pentru luminarea inaintea sfintelor icoane”. In pomelnicul manastirii sunt inscrisi spre pomenire boieri cu cele mai inalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arata importanta manastirii ca fiind unul dintre cele mai importante lacasuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.

In 1490 la Voronet se fondeaza o scriptorie in care erau copiate cartile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de catre calugarul Pahomie, din partea locului. Se considera ca aici a fost infiintata, ca si la alte manastiri, o scoala de slavonie unde erau adusi pentru instruire si educatie copii de boieri si de preoti care invatau pentru a deveni preoti, copisti de carti, dieci pentru cancelariile tinuturilor si oraselor, dascali pentru biserici si scoli.

Descoperirea Psaltirei vorontene si a Codicelui vorontean, i-a determinat pe cercetatori sa considere ca de pe timpul aflarii lui Grigore Rosca la Voronet, activa o scoala manastireasca in care se studia in limbile slavona si romana. Putine sunt insa exemplele care ar demonstra ca un tinar sau un monah si-a facut studiile la scoala manastireasca de la Voronet. In una din insemnarile de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, daruit de mitropolitul Griogore Rosca, manastirii Voronet: „... unde din frageda copilarie m-am inchinat lui Dumnezeu, cu rugaciunea Sfantului parinte al nostru Daniile cel nou, si unde am primit cinul ingeresc, si unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese ca inaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.

O inviorare deosebita a vietii monahale pe diverse planuri a cunoscut manastirea Voronet pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), cind s-au construit noi chilii, a fost reparata biserica, au fost reparate cu insistenta proprietatile manastiresti, efectuindu-se in acest scop si intocmirea in 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost talmacit si renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate carti noi, a crescut numarul monahilor.

Dupa anul 1775, cind are loc anexarea teritoriului amplasat in N-V Moldovei (Bucovina) de catre Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare traptata a privilegiilor si drepturilor de care se bucurau odinioara bisericile si manastirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemultumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la sapte manastiri, printre care si Inochentie al Voronetului se intrunesc pentru a alege doi delegati ce urmau sa prezinte cererile lor imparatului Iosif al II-lea, pentru recunoasterea vechilor privilegii, aceleasi cerinte fiind inaintate si episcopiei ortodoxe din Cernauti; in cele din urma la cerinte s-a raspuns printr-un compromis ce prevedea desfiintarea schiturilor si reducerea numarului de calugari. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor si manastirilor si au fost secularizate mosiile manastirilor, Voronetul nefacand exceptie in acest caz.

Dupa 1785, biserica Sf. Gheorghe a Manastirii Voronet a ramas sa activeze ca biserica parohiala pina in 1991 si o mare parte din relicvile manastirii au fost transferate la manastirile Teodoreni, Sucevita, Putna. Dupa 1918, biserica fostei manastiri Voronet a fost declarata de statul roman drept monument istoric.

Acest statut il are pina in prezent. In perioada socialista aici s-au efectuat o serie de sapaturi arheologice dar si restaurari ce au fos apreciate contradictoriu.

Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnata de I.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, pe baza adresei Cancelariei Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe romane nr. 5373, acelasi an, Manastirea Voronet si-a reluat viata monahala dupa 206 ani, de data aceasta fiind obste de calugarite.

• 1679: A început construirea ansamblului arhitectural Mânăstirea Cotroceni, ctitorie a lui Şerban Cantacuzino, domn al Munteniei (1678–1688 ); 

Biserica mânăstirii a fost demolată în 1984, reconstrucţia ei începând în 2003.

Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit Cotrocenii cei de sus, pentru a face deosebire de Cotrocenii de jos, denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului.Satul si moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni.

Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i menționează documentele – Stoica, Preda și Istfan – susțin că înainte de a fi devenit proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul ei au stăpânit Cotrocenii”.

• 1822: S-a născut scriitorul francez Edmond de Goncourt (născut Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt); 

Din iniţiativa lui şi a fratelui său Jules (şi cu averea lor) a fost creată „Academia Goncourt” (1896), care, din 1903, acordă anual un premiu pentru cel mai bun roman apărut în Franţa (m. 1896)

• 1889: ascensiunea in Turnul Eiffel devenea mai usoara, din moment ce primul lift din celebrul turn parizian era deschis publicului.

În 1867, în cadrul Expoziţiei universale de la Paris, francezul Léon Edoux (1827-1910) prezenta două aparate elevatoare cu pistoane hidraulice având o înălţime de 21 m pe care le-a denumit ascensoare. Tot el a realizat şi pentru Turnul Eiffel, în 1889, un ascensor înalt de 160 m. În 1984, ascensorul hidraulic care urca până la etajul al treilea al Turnului Eiffel a fost înlocuit de un nou model produs de societatea Ascinter-Otis. Patru cabine permiteau transportarea unui număr de 80 de pasageri cu o viteză de 1,8 m pe secundă.

Turnul Eiffel are 3 nivele, astfel accesul publicului la primul şi al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât şi cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Dat fiind faptul că baza turnului parizian este curbată, iniţial apăruse problema instalării lifturilor. La moment sunt două lifturi care ridică zilnic turiştii care vor să urce pe acest turn. Dar şi liftul exculisiv pentru clienţii de la restaurantul din vârful acestui turn.

• 1906, la Londra se deschidea podul Vauxhall. 

Construit in 1906, acesta este primul pod londonez pe care au circulat tramvaie. Se distinge prin figurile din bronz plasate la extremitatile sale, care reprezinta Agricultura, Arhitectura, Artele frumoase, Educatia, Stiintele.

Construit in 1916, aceasta este primul pod din Londra pe care au circulat tramvaiele. Acesta este unic datorita figurilor din bronz plasate la stalpii de sustinere, figuri care reprezinta Agricultura, Arhitectura, Artele Frumoase, Educatia si Stiinta.

Podul Vauxhall din Londra este unic datorita figurilor din bronz

• 1916:S-a născut scriitorul român Vintilă Corbul ( pe numele complet Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu), scriitor român contemporan și autor de scenarii de film.

La 26 mai 2016 se implinesc o suta de ani de la nasterea prozatorului Vintila Corbul, unul dintre cei mai renumiti autori de romane istorice, apreciat si peste hotare. Dintre cele mai cunoscute creatii ale sale, unele scrise in colaborare cu Eugen Burada, fac parte romanele: „Caderea Constantinopolelui” (cea mai vanduta carte din beletristica romaneasca in perioada comunista), „Mafia si miliardarii”, „Sunt regele Frantei! Regele Soare!”, „Dinastia Sunderland-Beauclair”, „Roxelana si Soliman”, „Imparateasa fara coroana”, „Cavalcada in iad”, „Cenusa si orhidee la New York”, „Extaz, moarte si rock’n’roll”, „Hollywood – infernul viselor”, „Miliarde si picioare lungi”, „Oameni in Rolls-Royce” sau „Salvati-ma! Sunt miliardar!”.

A început să scrie încă din adolescență. „Babel Palace” este scris la 16 ani și „Sclavii pământului” este al doilea roman scris de Vintilă Corbul, la numai 18 ani.

Căderea Constantinopolului este creația cu cel mai mare succes al lui Vintilă Corbul și, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța, cartea a fost difuzată și sub formă de teatru radiofonic.

„Cenușă și orhidee la New York” este prima carte apărută cu semnăturile Vintilă Corbul și Eugen Burada, care a pus bazele unei colaborări de aproape 29 de ani.

A scris scenariile filmelor Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Nea Mărin miliardar (1979), filme regizate de Sergiu Nicolaescu.

Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile. Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.

Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada, ajutați de fostul ministru de externe Ștefan Andrei și de soția acestuia, cunoscuta actriță Violeta Andrei.

• 1923: Prima cursă de la Le Mans

Cursa de 24 de ore de la Le Mans este cea mai veche cursa de anduranta auto, care se desfasoara anual langa orasul Le mans, Sarthe din Franta. Scopul cursei nu este decat de a testa abilitatea pilotilor si a masinilor, ci si de a testa rezistenta lor, scopul fiind de a termina cursa de 24 de ore.Prima cursa pe acest circuit a avut loc pe 26 Mai 1923.

Fiecare masina participanta in cursa trebuie sa aiba cel putin doua locuri, desi in ultimii ani se accepta si un singur loc, dar nu este obligatoriu. Masina trebuie sa aiba cel mult 2 usi.

Toate masinile tremina cursa in acelasi timp, cu toate ca ele sunt separate pe clase.

Clasele au variat de-a lungul timpului, dar acum sunt patru clase: custom-built Le Mans Prototypes (LMP), care sunt doua, LMP1 si LMP2, diferentiate prin viteza, greutate si putere; urmatoarele doua clase sunt grand-tourer(GT), de asemenea diferentiate prin viteza, greutate si putere(GT1 si GT2).

Desi probabilitatea ca un pilot din clasele superioare sa castige cursa este foarte mare, si pilotii din clasele de jos au aceasta sansa datorita fiabilitatii masinii.

La inceput nu existau reguli privind pilotii, acestia putand fi oricati.Din anii 1980 s-a stabilit ca au voie doar doi piloti, iar din anul 1990 au fost adaugate reguli, pilotul neavand voie sa conduca mai mult de patru ore consecutiv si nu mai mult de 14 ore in total.

Asa cum am spus mai sus, prima cursa a avut loc pe data de 26-27 Mai 1923, si de atunci se tine anual in luna Iunie, exceptie facand anii 1956, cand cursa avut loc in Iulie, 1968, cand a avut loc in Septembrie. Cursa a fost anulata de doua ori: in 1936 din cauza Marii Crize Mondiale si din 1940 pana in 1948, din cauza celui De-al Doilea Razboi Mondial.

• 1940: A avut loc Bătălia de la Dunkerque din cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Batălia de la Dunkerque este numele sub care sunt cunoscute apărarea şi evacuarea forţelor Aliaţilor care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane.

După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franţei a început în dimineaţa de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat şi a ocupat Olanda. După aceasta, a înaintat spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor şi a înaintat rapid spre vest, spre Sedan, după care şi-a schimbat direcţia de atac spre Canalul Mânecii. Această mişcare a fost numită de mareşalul Erich von Manstein tăietura de seceră.

Cele câteva contraatacuri aliate nu au reuşit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediţionar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză şi armata belgiană ceva mai la nord.

După ce au reuşit să atingă coasta Canalului Mânecii, germanii şi-au schimbat direcţia de atac spre nord, pentru a cuceri porturile din zonă şi pentru a prinde în capcană forţele britanice şi franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia.

Pe 24 mai, Hilter a vizitat cartierul general al lui Gerd von Rundstedt de la Charleville. Von Rundstedt a sugerat ca infanteria să atace forţele britanice la Arras, iar blindatele comandate de Kleist să se plaseze pe un front la sud şi vest de Dunkerque, de unde să distrugă forţele aliate care se retrăgeau din faţa Grupului de Artmate B.

O asemenea manevră ar fi permis germanilor să-şi consolideze poziţiile şi se pregătească pentru o înaintare spre sud, împotriva restului forţelor franceze. În plus, terenul din jurul Dunkerque-ului era considerat nepotrivit pentru atacul tancurilor, aşa că distrugerea forţelor aliate trebuia făcută de Luftwaffe  şi de infanteria Grupului de Armate B.

Pe 25 mai 1940, comandantul Grupului expediţionar britanic, generalul Gort, a decis să înceapă evacuarea forţelor din subordinea sa. Începând cu 25 mai până pe 28 mai, britanicii s-au retras cam 50 de kilometri spre nord-vest într-o pungă de rezistenţă de-a lungul frontierei franco-belgiene, care se întindea de la Dunkerque până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I francize, care se aflau în afara pungii de la Dunkerque.

Începând cu ziua de 27 mai a avut loc evacuarea de la Dunkerque. Blindatele germane au primit în aceiaşi zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai, într-o fâşie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin Bray-Dunes.

Din punga de Dunkerque au fost evacuate trupe aparţinând la cinci naţiuni: britanici, francezi, belgieni, olandezi şi polonezi.

Evacuarea cu succes a celor 338.000 soldaţi aliaţi de la Dunkerque a încheiat prima fază a Bătăliei Franţei. A asigurat creşterea moralului britanic, dar a lăsat armata franceză singură în faţa asaltului german.

Divizia a 51-a britanică a fost lăsată în ariergardă să acopere retragerea. Mulţi dintre ei au căzut în luptă sau au căzut prizonieri. Trupele germane au intrat în Paris pe 14 iunie şi Franţa a capitulat pe 22 iunie.

La Dunkirk (Dunkerque), a fost ridicat un monument din marmură după război. Textul se traduce prin: Pentru glorioasa memorie a piloţilor, marinarilor şi soldaţilor armatelor franceză şi aliate care s-au sacrificat în bătălia de la Dunkerque mai iunie 1940.

 

• 1986: Comunitatea Europeană adoptă steagul european.

Conform site-ului oficial al Uniunii Europene, istoria drapelului european incepe in 1955. In acea vreme, Uniunea Europeana exista numai sub forma Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si era compusa din sase state membre. Insa, de cativa ani, exista deja un organism separat cu mai multi membri, Consiliul Europei, instituit pentru a apara drepturile omului si a promova cultura europeana. Consiliul Europei dorea sa adopte un simbol care sa-l reprezinte. Dupa multe discutii, a fost adoptata aceasta emblema – un cerc format din douasprezece stele aurii pe un fond albastru. In diferite traditii, cifra doisprezece simbolizeaza perfectiunea. Desigur, reprezinta si numarul lunilor anului si al orelor de pe cadranul ceasului. Cercul este, de asemenea, un simbol al unitatii. 

Astfel a fost creat drapelul european, simbol al idealului de unitate al popoarelor Europei. Steagul a fost adoptat initial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul castigator apartinandu-i lui Arsène Heitz. De la inceput, Consiliul Europei a dorit ca acest steag sa fie folosit de alte organizatii regionale care doreau integrarea europeana. Uniunea Europeana, infintata in 1992 pentru a inlocui Comunitatea Europeana, a adoptat de asemenea acest steag. Steagul apare pe bancnotele euro, iar stelele pe monedele euro, precum si pe permisele de conducere si placutele de inmatriculare eliberate in tarile membre ale Uniunii Europene. 

Numarul de stele de pe steag este fix (12), si nu are legatura cu numarul de state membre ale Uniunii. In 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. S-a propus ca steagul sa aiba cate o stea pentru fiecare membru. In cele din urma, a fost adoptat numarul 12, ca simbol al perfectiunii, fara conotatii politice. Stele de pe steag sunt asezate cu doua varfuri jos si unul sus, iar pozitia lor pe cerc este similara celei a orelor pe cadranul ceasului.

Să aveți o zi frumoasă!