Luna iunie – sărbători, tradiții și obiceiuri

Luna iunie, numită şi Cireşar, este prima lună care anunţă sosirea verii, un anotimp al zilelor pline de soare, căldură, vacanţe la munte sau la mare. 
Denumirea acesteia derivă din latinescul "junius", dar se mai presupune că s-ar putea trage din "juniores", care înseamnă "tineret", această lună fiind menită să sărbătorească populaţia tânără, în epoca romană. Poetul Ovidiu a dat şi explicaţia - zeiţa Iuno (Iunona sau Junona) a revendicat această lună. Iuno era soţia lui Jupiter, iar romanii o considerau zeiţa protectoare a femeilor. Denumirile şi simbolurile lunilor s-au schimbat în timp, unele chiar la cererea Bisericii.
Iunie este a şasea lună a anului în calendarul gregorian şi iulian, are 30 de zile, cu ziua de 15 ore şi noaptea de 9 ore.

Fazele Lunii
Soarele: la începutul lunii, răsare la ora 5 h 35 m şi apune la ora 20 h 53 m, iar la sfârşitul lunii, răsare la ora 5 h 35 m şi apune la ora 21 h 04 m.

La 21 iunie ora 13 h 07 m - are loc Solstiţiul de vară.

Pe 22 iunie începe zodia Racului şi se încheie pe 22 iulie.

Luna - reprezintă perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare, se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.

Fazele Lunii: 06 iunie - Luna la Ultimul Pătrar la 21 h 32 m; 13 iunie - Lună Nouă la 22 h 43 m (Luna începe să crească), 20 iunie - Luna la Primul Pătrar la 13 h 51 m; 28 iunie - Lună Plină la 07 h 53 m (Luna începe să descrească), potrivit www.astro-urseanu.ro.

  Tradiţii şi obiceiuri populare

În luna iunie există şi câteva sărbători care au, la rândul lor, o serie de tradiţii şi superstiţii. Aceste superstiţii şi tradiţii au circulat de-a lungul timpului, din generaţie în generaţie, şi se mai păstrează şi astăzi. Dar este posibil ca această lună să-şi fi luat numele de la zeiţa Iuno (Iunona), soţia zeului Jupiter, patroana femeilor căsătorite. Alţii sunt de părere că această lună a fost închinată Hebei, zeiţa tinereţii (juneţii) sau chiar că se trage numele de la lunius Brutus, fondatorul libertăţii la romani. Calendarul popular românesc aşază această lună sub patronajul planetei Joe (Jupiter). Deoarece în iunie se coc cireşele, ea a primit denumirea populară de Cireşar sau Cireşariu.

Intervalul de timp cuprins în această lună este cel în care, pe lângă coptul cireşelor, încep să se maturizeze şi chiar să se coacă şi unele legume, aspect ilustrat şi în lirica populară: “Cireşar umple grădinile din lume/ Cu felurite poame şi legume,/ Căpşuni, cireşe, pătlăgele gus-toase,/ Acum, dar, adună române,/ Ce-a dat Domnul pe lume”.

Iunie, de multe ori, oferă un aspect destul de capricios al vremii, aşa că recoltele oricât de promiţătoare par a fi nu sunt încă certitudini pentru om, dat fiind că furtunile şi ploile cu grindină pot oricând să compromită rodul câmpului şi al livezilor. Acum, în Cireşar, speranţa omului este doar în Dumnezeu, care, prin agentul său, soarele, iradiază lumina şi căldura atât de necesare plantelor. În iunie, agenţii benefici se confruntă mai mult decât în alte momente ale anului cu cei malefici, tocmai de aceea omul societăţii tradiţionale a închinat o întreagă suită de practici magice divinităţilor benefice, dar şi celor malefice, pentru înduplecare şi îmbunare. 

În această lună, întâlnim aspecte aparte, când sfinţii creştini apar deghizaţi sub un veşmânt păgân (Onofrei, Timotei, Elisei, Vartolomeu), dar şi divinităţile precreştine (Rusaliile, Drăgaica, Sânzienele) se regăsesc sub ascunzişul hainelor creştine, deoarece creştinismul nu a reuşit să îndepărteze cu brutalitate reprezentările populare din mentalitatea credincioşilor, religia creştină fiind obligată să le adopte pe acestea în cadrul unor zile festive (sărbători religioase). 

Rusaliile – reprezintă o importantă sărbătoare creştină, sărbătorită întotdeauna la 50 de zile după Paşti şi de aceea mai poartă şi numele de Cincizecime. În această zi, Sfântul Duh s-a pogorât asupra ucenicilor lui Iisus.

Luna Iunie, zisa Cireşar, Cireşel sau Luna Cireşelor, când – pe vremuri – gospodarii uscau cireşe şi vişine pentru iarnă, are pe seama să o mulţime de superstiţii. 

Se spune că dacă tună mult şi fulgeră în Iunie, atunci vara are să fie nouroasa; se mai spune „Rusalii umede – Crăciun gras”, cu sensul că dacă plouă de Rusalii, vom avea belşug de Crăciun. 
Dacă vântul de miazănoapte bate în Iunie, atunci grâul va da rod bogat; dacă plouă în Iunie, va fi grâu, dar nu va fi mălai. 
Sunt multe superstiţii, dar şi obiceiuri în luna Iunie, iar cele mai importante între acestea sunt la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica şi la 29 iunie, şi Sfinţii Apostili Petru şi Pavel. În jurul acestora s-au născut şi s-au păstrat, toate cele ce, apoi, ne-au parvenit nouă.

Vegetația și timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă de peste an. Totuși, recoltele, oricât de promițătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torențială poate distruge lanul de grâu și porumb, livezile sau vița de vie.

În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători și evenimente folclorice.

Dintre sărbătorile lunii iunie, amintim:

    Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, pe data de 2 iunie;

    Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile, pe data de 3 iunie;

    Sfântul Vartolomeu, pe data de 11 iunie;

    Sfântul Onufrie, pe data de 12 iunie;

    Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica, pe data de 24 iunie;

    Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau Sânpetru de Vară, pe data de 29 iunie.

Luna iunie, de asemenea, este înconjurată de o serie de superstiții cu privire la vreme și la productivitatea anului agricol.

Câteva dintre superstițiile lunii iunie:

    Dacă tună și fulgeră mult în luna iunie, atunci vara va fi noroasă;

    Dacă în luna iunie avem parte de ploi, atunci la Crăciun vom avea parte de belșug;

    Dacă vântul de la miazănoapte va bate în luna lui iunie, atunci grâul va avea roade bogate;

    Dacă plouă în luna iunie, atunci nu vom avea recolte prea bune la porumb, etc.

Pe lângă superstiții, luna iunie este înconjurată și de multe obiceiuri, cele mai multe în data de 24 și 29 ale lunii, când se sărbătorește Dragăgaica, respectiv Sânpetrul de Vară.

Solstiţiul de vară

În iunie are loc şi cel mai important fenomen astronomic de peste an, solstiţiul de vară (21 iunie), când soarele atinge cea mai mare declinaţie boreală, moment în care se consemnează cea mai lungă zi din an, luna fiind cunoscută ca înregistrând cea mai puternică insolaţie.

Înainte se zicea că “în ziua naşterii Sfântului loan Botezătorul (24 iunie, n.n.) dacă va răsări soarele frumos şi peste zi tot într-un chip va străluci până va apune, însemnează a fi bine la secerat şi cosit; dacă la Sfântul loan va fi ploaie sau negură, aşa şi în vremea secerei mai mult va fi ploaie decât vreme bună”.

 Într-un gromovnic din secolul al XlX-lea se arată că “în 22 zile a lui Cireşar, soarele vine în zodia Racului, şi cine se va naşe în această vreme, înţelept va fi, cu obiceiuri bune, norocos şi îndelung la viaţă. Semnul acesta este călduros şi umedos; atuncea este bine să facă cineva moară pe apă sau altceva. 
În Cireşar de va tuna, rod bun la pâine va fi, iar vacile vor rămâne sterpe”.

Sânzienele

În data de 24 iunie, creştinii ortodocşi şi catolicii prăznuiesc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Acestui praznic i se suprapune o sărbătoare câmpenească, consacrată zânelor bune, cunoscută în popor sub numele de Sânziene sau Drăgaica.
 Sărbătoarea marchează începutul verii, pentru că în jurul datei de 21 iunie este solstiţiul de vară sau vară astronomică. Potrivit mitologiei populare, Sânzienele sunt zeiţe ori zâne virgine, de o frumuseţe sclipitoare, care trăiesc ascunse de ochiul omenesc în desişurile nepătrunse ale pădurilor şi se fac simţite de pământeni doar în noaptea de 23 spre 24 iunie, odată cu deschiderea cerurilor, când încep a umbla pe pământ sau a pluti prin aer, sărbătorind miezul verii prin dansuri şi cântece atât pe câmpuri, cât şi în poiene. După unele legende, Sânzienele se prind în horă dezbrăcate în mijlocul pădurilor, iar oamenii care, curioşi din fire, îndrăznesc să tragă cu ochiul către ele, sunt blestemaţi să rămână muţi sau damblagiţi. Spre deosebire de restul ţării, în Mehedinţi această sărbătoare populară este mai slab reprezentată. Se fac coroniţe din sânziene, care se aruncă peste casă. În următoarea zi se verifică în ce măsură coroniţele s-au umplut de rouă. Roua bogată în coroniţă înseamnă măritiş sau însurătoare cu noroc, peste un an, este un obicei confirmat la Salcia, Prin diferite practice şi obiceiuri, în ziua de Sânziene se aflau detalii despre ursită şi noroc în gospodărie. 

Sânpetru de vară

 În data de 29 iunie, Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. În calendarul popular, ziua de 29 iunie poartă numele de Sânpetru de vară (sau sărbătoarea lupilor) şi marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului. Acum se “calc” ceapa şi usturoiul. “Fiind cel mai cunoscut sfânt din calendarul popular, Sân Petru de Vară e sărbătorit prin trei zile de post şi abţinere de la munca fizică, corespunzătoare a trei mari calităţi, ce-i sunt recunoscute: în trecut umbla cu Dumnezeu pe Pământ, ambii fiind deghizaţi în oameni simpli, nevoiaşi, care îi vindecau pe credincioşi de diferite boli; pe de altă parte Sân Petru este considerat patronul lupilor, având puterea să le încleşteze gura timp de 40 de zile pentru a-i proteja, astfel, pe bunii creştini; nu în ultimul rând, Sân Petru este apreciat şi ca un stăpân al grindinii, deoarece trei zile a fiert piatra în cer, mărunţind-o şi albind-o, ca să nu fie distruse în totalitate recoltele oamenilor”, spune cunoscutul etnolog mehedinţean Isidor Chicet (Publicaţia „Răstimp” – revistă de cultură şi tradiţie populară a judeţului Mehedinţi). 

Sânpetru de vară şi Sărbătoarea Lupilor

Dacă de Sânziene a amuţit cucul, de Sânpetru tace privighetoarea. Sânpetru de vară, frate bun cu Sânpetru de iarnă, este stăpân al lupilor, păzeşte grindina şi îmblânzeşte seceta. Înainte se posteşte – singurul post de peste an cu număr invariabil de zile – pentru a celebra martiriul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, dar mai ales pentru a nu se distruge recolta dată-n pârg tocmai când se vesteşte vremea secerişului.

Sărbătorile celor doi fraţi aduc “zile rele de lupi” şi odată cu ele, o sumedenie de interdicţii, începând cu pronunţarea numelui vechiului simbol al dacilor. In aceste zile, lupilor li se spune “câinii lui Sânpetru”, femeile nu-şi piaptană părul, pentru ca pădurea să le încurce cărările şi să-i abată de la turme, nu aruncă gunoiul şi cenuşa din casă, nu împrumută nimic, nu cos, nu torc, nu împletesc. În panteonul ţăranului român, lupul nu este văzut doar ca un simplu distrugător al turmelor, ci este venerat pentru că alungă bolile copiilor, poate vedea şi prinde dracii şi călăuzeşte sufleul mortului spre “haia lume”.

De Sânpetru, ciobanii organizează “Jocul Sclavilor” (un joc ritual fecioresc atestat şi la aromâni), femeile pregătesc ofrande pentru Moşii de Sânpetru: colaci, lumânări, colivă de grâu, faguri, zarzăre şi mere. De aici inainte, după ce mai întâi au fost date de pomană sufletelor celor plecaţi, este îngăduit consumul merelor. “Nici o femeie nu trebuie să mănânce mere până în această zi, fără a-i supăra pe morţi. După această zi, femeile tinere pot mânca mere, cele bătrâne trebuind să aştepte până la Sf. Ilie”. (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români).

Sărbătoarea Cununii

 Isidor Chicet spune că mai dăinuie în Mehedinţi, doar la Gruia, Sărbătoarea Cununii, unde cei care strâng recolta aleg un snop din cele mai frumoase spice de grâu, pentru confecţionarea cununii, îndeletnicire deloc uşoară, câtă vreme trebuie să împleteşti în trei, ca şi cum ai împleti părul. 

Cununa realizată astfel, din spicele cele mai bune, era păstrată la icoana din casă, ca în viitoarea primăvară boabele spicelor să fie amestecate benefic cu restul sămânţei, pentru rod îmbelşugat, după credinţa locului. “Lăsând la o parte aspectul empiric al unei astfel de selecţii a seminţelor, care numai dacă ar fi fost înmulţite precum a înmulţit Christos pâinile ar justifica acţiunea, este de notat tendinţa localnicilor de a lăsa întotdeauna câteva din spicele cele mai frumoase pe câmp, cu convingerea că se vor păstra, astfel, germenii fertilităţii, pârguind locul. La însămânţarea din primăvara următoare, se credea că dintr-un asemenea contact (principiul holografic, din fizică), calităţile spicelor cele mai bune se transmit întregului, asigurând o recoltă bună în ansamblu”, precizează Isidor Chicet. 

Dansul paparudelor 

Obiceiul “paparudelor” este o invocare rituală a ploilor, făcută la vreme de secetă în mai toate regiunile ţării, dar în mod deosebit în regiunile afectate de secetă, cum sunt Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Alaiul paparudei este alcătuit din fetiţe şi fete nemăritate, iar una dintre ele joacă rolul unei zeităţi vegetale, împodobite cu flori şi frunze. În timpul jocului sau după terminarea lui este obligatorie udarea cu apă a paparudei ori a întregului alai. Pentru dansul lor, fetele sunt răsplătite cu daruri rituale ce semnifică abundenţa şi belşugul: ouă, mălai, grâu, caş, lapte, colaci, fructe, bani etc. “Conform şi rugăciunilor de la biserică, se credea că până în faptul serii trebuia să vină ploaia, în ipostaza benefică a respectării ciclurilor meteorologice, ceea ce devine cu atât mai improbabil în contemporaneitate. Există opinii şi confirmări că actualmente mai degrabă este adusă ploaia prin rugăciunile de la biserică decât dansul paparudelor”, explică etnologul mehedinţean. Întâlnim acest obicei şi în multe sate din Mehedinţi, precum Şimian, Hinova, Devesel, Burila Mare, Gogoşu, Gruia, Pristol, Gârla Mare, Vrata, Salcia. 

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

În noaptea dinaintea acestei zile, ajunul sfântului Ioan Botezătorul, este unul dintre marile ajunuri ale anului, moment în care se face apel la practici oraculare referitoare la soarta recoltelor şi destinelor individuale. În noaptea de 23 spre 24, adică spre Drăgaica (vezi şi „Noaptea Sânzienelor”), există obiceiul zis Făclia de Sânziene, făcută din lemn de brad uscat în care se îndeasă răşină şi surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal, se joacă cu făcliile, învârtindu-le de la răsărit spre apus.

Când făcliile sunt pe cale să se stingă, ei pleacă spre sat, înconjurând cu ele grădinile şi înfigându-le în livezi şi holde. Ziua de 24 Iunie zisa şi Sf. Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuţitul cucului, este numită şi miezul verii sau cap de vară. Oamenii nu lucrează, fiindcă şi soarele se odihneşte. Se spune că soarele joacă pe cer, cine-l vede toată vara îl doare capul. Drăgaica este doamna florilor, numită în unele zone Împărăteasă, Mireasa, Regina Holdelor; dacă i se nesocoteşte ziua, superstiţia spune că vor fi vârtejuri (tornade), vijelii, grindină şi că ea lasă florile fără de miros.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Zisa şi Sân-Petru de Vară sau Sărbătoarea Lupilor, această sărbătoare este patronul agricultorilor. Superstiţia spune că nu e bine să scuturi merii, până în această zi, pentru a feri holdele de grindină; acum încetează să mai cânte cucul şi privighetorile. Superstiţia spune că Sfântul Petre pocneşte din bici de sar scântei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviţi de sfânt să arate calea celor rătăciţi prin păduri. Acum se ţin Moşii de Sân-Petru, când se împart colaci, lumânări şi mere dulci şi acre. Sărbătoarea Lupilor se ţine pentru a nu se da lupii la vite. Există superstiţia că dacă un om pistruiat se spala cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul, nu i se vor mai înmulţi pistruii. Altă superstiţie: dacă tună sau fulgeră în această zi, nucile şi alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.

 Să aveți o vară frumoasă!

 The Summer _ Vara _ Vivaldi