4 Mai

Este a 124-a zi a anului.

Au mai rămas 241 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 06 h 02 m și apune la 20 h 23 m. 

Citatul zilei

“Poate că cel mai de preţ rezultat al întregii educaţii este priceperea de a te hotărî să faci lucrul pe care-l ai de făcut când se cuvine să fie făcut, fie că-ţi place sau nu; e prima lecţie care ar trebui învăţată şi, oricât de devreme începe pregătirea unui om, aceasta este probabil ultima lecţie pe care o învaţă cum trebuie.” (Thomas Henry Huxley)

Ziua Internațională a Pompierilor

Ziua Internaţională a Pompierilor (International Firefighters’ Day – IFFD) este sărbătorită pe 4 mai. Acesta a fost instituită începând cu 4 ianuarie 1999, după propunerile transmise prin e-mail în întreaga lume, ca urmare a decesului a cinci pompieri în circumstanţe tragice într-un incendiu produs în Australia. 

Ziua de 4 mai este sărbătorită în mod tradiţional de pompieri în multe ţări europene, pentru că este ziua Sfântului Florian, patronul spiritual al pompierilor.

Una dintre cele mai importante simboluri ale Zilei Internaţionale a Pompierilor este panglica roşie şi albastră. Aceasta panglică are exact cinci centimetri lungime şi un centimetru lăţime, cu două culori separate, unite în partea de sus. J.J. Edmonson a ales roşu şi albastru deoarece roşu semnifică elementul de foc în timp ce albastru ar reprezenta elementul de apă. O coincidenţă, roşu şi albastru sunt, de asemenea, culorile recunoscute la nivel mondial pentru a semnifica serviciile de urgenţă. Panglica este tradiţional purtată pe reverul hainelor, dar nu se limitează doar la acest loc. Unele persoane îl aplică pe luneta sau oglinda maşinii, pe pălării, la ferestre sau chiar le atârnă de copaci în peluza din fata casei.

Ziua Mondială a Astmului

Sărbătorită în prima zi de marți din luna mai, Ziua Mondială a Astmului  are ca obiectiv creşterea gradului de conştientizare a impactului astmului bronşic şi îmbunătăţirea serviciilor medicale legate de această afecţiune Calendarul zilei - 4 maila nivel mondial.

Ziua mondială a astmului este un eveniment anual organizat de Inițiativa Globală pentru Astm (Global Initiative for Asthma — GINA), în colaborare cu grupurile pentru îngrijirea sănătății și cu educatori specializați în problemele astmului.

Astmul este o boală a căilor respiratorii. Simptomele variază de la persoană la persoană, dar în general includ tuse, respirație șuierătoare, dificultăți de respirație, dureri în piept sau de presiune, care pot apărea de mai multe ori pe zi sau pe săptămână și se pot agrava în timpul activităților fizice sau în timpul nopții. Astmul trebuie privit fără teamă și false prejudecăți: a fi astmatic nu înseamnă că nu poți să duci o viață normală. Sunt sportivi, campioni olimpici care suferă de astm, personalități publice, oameni obișnuiți și toți pot avea o viață normală. Specialiștii se concentrează pe educarea publicului cu privire la cele mai eficiente modalități de a controla și de a trata astmul.

Statisticile arată că peste 300 de milioane de oameni suferă de astm la nivel mondial și peste 250.000 de persoane mor anual de astm, potrivit estimărilor OMS. În Europa 30 de milioane de persoane suferă din cauza astmului. Prevalența este în continuă creștere, mai ales în rândul copiilor, iar, în ultimii ani, numărul bolnavilor s-a dublat. Raportul GINA confirmă faptul că astmul este în creștere în întreaga lume și estimează că încă 100 de milioane de persoane ar putea să sufere de astm până în 2025.

Prevalența simptomelor de astm la adulți în țara noastră este în jur de 10%, iar la copii de 6,4%. Datele statistice de la Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică arată ca numărul cazurilor de astm bronșic înregistrat de către medicii de familie în anul 2011, în România, a fost de 23.552, cu 12% mai mult față de anul 2009.

Marcarea Zilei mondiale a astmului în România este realizată prin diverse evenimente, care se desfășoară în mai multe orașe, precum campanii de informare asupra bolii și a tratamentelor existente, efectuarea gratuită a testului — spirometrie, expoziții de picturi, desene și colaje de fotografii având ca temă astmul, întâlniri cu specialiști etc.

Organizată pentru prima dată în 1998, Ziua mondială a astmului este marcată în peste 35 de țări. Participarea a crescut în fiecare an, continuându-se sensibilizarea la nivel mondial atât prin educație, cât și prin organizarea unor manifestări diverse.

Ziua Naţională a Inimii 

În conformitate cu Directivele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a fost instituită şi în ţara noastră Ziua Naţională a Inimii, care se marchează anual, din 1997, la 4 mai.

Ea fost introdusă de Academia de Ştiinţe Medicale în urma Sesiunii Speciale privind Riscul Cardiovascular, în primăvara anului 1996.

Momentul este un prilej pentru ca specialiştii să atragă atenția asupra înmulţirii cazurilor de boli cardiovasculare.

Într-o încercare de a le preveni, Organizația Mondială a Sănătății a lansat, în 2003, inițiativa globală Move for Health (Mişcare pentru sănătate), care promovează activitatea fizică.

Afecţiunile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate la nivel european.

Potrivit Societății Române de Hipertensiune, în România, boala cardiovasculară determină peste 62% din totalul deceselor.

Statisticile preconizează că, la nivel mondial, până în anul 2030, 23,6 milioane de oameni vor muri din cauza afecțiunilor cardiovasculare, principalele cauze pentru apariția a peste 80% din cazurile de boli cardiovasculare fiind alimentația nesănătoasă, sedentarismul și fumatul.

Ziua Naţională a Mediatorului

Este sărbătorită anual din 2006, odată cu apariţia Legii 192/2006 privind profesia de mediator.

În 4 mai 2016, profesia de mediator împlinește în România 10 ani de existență. Medierea este răspunsul prin care țările civilizate au creat un instrument vital dezvoltării unei societăți sănătoase, în care respectul, colaborarea și cooperarea sunt valori de necontestat. Consiliul de Mediere, prin Asociaţia Mediatorilor Profesionişti Bistriţa-Năsăud, crede că aceste valori sunt importante pentru societatea românească și că împreună cu mediatorii părțile vor contribui la construirea unei culturi nelitigioase, în beneficiul lor și al statului.

Ziua Star Wars („Star Wars Day”)

A transformat radical cinematografia, a captivat o planetă întreagă, a transformat actori necunoscuţi în staruri şi a adus încasări de miliarde de dolari. Este vorba despre “Războiul Stelelor” (Star Wars), filmul care are...propria sa zi. Ziua 4 Mai.

Ziua Internationala Razboiul Stelelor a fost aleasa in aceasta data pentru ca felul in care se pronunta "May the force be with you !" (Forta fie cu tine!) suna aproape la fel cu "May the 4th be with you !" (Ziua de 4 Mai sa fie cu tine!).

În anul 1978, fanii au inventat un joc de cuvinte pornind de la clasicul slogan "Star Wars" "May the Force Be With You" ("Forţa să fie cu tine"): "May the Fourth Be With You". Deşi iniţial fanii din SUA au invocat această expresie ca urare în ziua de 4 iulie, anul următor data a fost restabilită pentru 4 mai, ca urmare a publicării unei pagini de publicitate în ziarul The London Evening News, care conţinea un mesaj de felicitare adresat primei femei britanice în funcţia de prim-ministru, Margaret Thatcher, pentru câştigarea alegerilor chiar pe 4 mai 1979: "May the Fourth Be With You, Maggie. Congratulations!".

Şi pentru că jocul de cuvinte "May the 4th Be With You" nu are aceeaşi conotaţie atunci când este tradus în alte limbi, s-a adoptat ca denumire globală "Ziua Star Wars/ Star Wars Day" pentru această sărbătoare anuală.

Creată din imaginaţia lui George Lucas, franciza "Războiul stelelor" a marcat, în 1977, naşterea unui nou gen în cinema-ul comercial, popular, destinat publicului larg, în care se va remarca şi Steven Spielberg. Cei doi cineaşti, care au făcut parte din acelaşi grup de tineri regizori cu referinţe mai degrabă televizuale decât cinematografice, urmau să colaboreze, de altfel, apoi, la o altă saga de succes mondial, formată din cele patru filme "Indiana Jones".

May the 4th be with you!

Sfânta Monica, ocrotitoarea soțiilor necăjite

Sfânta Monica din Africa, mama Fericitului Augustin, s-a născut în anul 322 și a trecut la cele veșnice în vara anului 378, la vârsta de numai 56 de ani. Sfânta Monica este ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror barbați sau copii trăiesc departe de Dumnezeu, rătăcind pe căi gresite. Sfânta Monica este prăznuita în ziua de 4 mai.

Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin

Sfanta Monica s-a nascut in anul 322, in localitatea Tagaste, din Africa de Nord, aflata astazi pe teritoriul Algeriei. Parintii ei au crescut-o inca de mica in credinta si invatatura crestina. Cele mai multe informatii despre viata Sfintei Monica le avem din cartea a noua, din "Marturisiri", intocmita de fiul ei, Fericitul Augustin.

La vremea potrivita, Sfanta Monica s-a casatorit cu Patricius, un demnitar pagan. Desi nu avea o fire blanda, barbatul a fost coplesit de blandetea si ascultarea Sfintei Monica, drept pentru care i-a respectat libertatea si credinta.

Sfanta Monica si Patricius au primit de la Dumnezeu trei copii: Augustin, Navigius si Perpetua. Singura ei fiica, Perpetua, dupa casatorie, ramanand vaduva, a imbratisat viata monahala si a fost aleasa stareta, la o manastire de maici din Hippona.

Femeilor care patimeau langa sotii lor, Sfanta Monica obisnuia sa le zica: "Sa fiti blande, sa va ascultati sotii si sa nu cautati niciodata motive de cearta. Casatoria inseamna liniste, dar si tacere si intelegere."

MONICA (fem.) – prezintă etimologie multiplă, existând explicaţii lingvistice diferite, fără a fi contradictorii, pe baza unor cuvinte omofone, dar fără legătură etimologică. Interpretarea cea mai frecventă consideră numele o variantă feminină pentru grecescul monachos, „pustnic, monah”. În limba latină, numele personal Monna are la bază substantivul monna, „mamă, soţie”. Varianta germanică apropie numele de goticul munam, „a gândi, a crede” sau muns „gândire”. În interpretarea irlandeză, Mona s-a format de la muadh, „nobilă”.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1471: Războiul celor două roze: Bătălia de la Tewkesbury: Eduard al IV-lea a învins armata familiei Lancaster şi l-a omorât pe Eduard, Prinţ de Wales.

Războiul celor Două Roze este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea.

Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Trandafirul roșu de Lancaster și Trandafirul alb de York.

Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est.

Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

• 1655: S-a născut inventatorul italian Bartolomeo Cristofori, considerat creatorul pianului. 

În 1698 a realizat un prim “cembalo a martelletti” (clavecin cu ciocănele), apoi, spre 1710, primul său pianoforte, din care și azi se mai păstrează un exemplar datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York (m. 1731)

Bartolomeo Cristofori s-a născut pe 4 mai 1655, la Padova, şi a decedat pe 27 ianuarie 1731, la Florenţa. Acesta a fost un creator de instrumente muzicale, fiind considerat inventatorul pianului. În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte, din care şi în prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York, conform Wikipedia.

Despre prima parte a vieţii lui Bartolomeo Cristofori se cunosc foarte puţine lucruri. La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deţinea, ci şi ca posibil inventator al unor instrumente muzicale.

Înainte de a inventa pianul, Bartolomeo Cristofori a creat două alte instrumente muzicale cu claviatură, un fel de clavecine. Cel de-al doilea intrument a fost inventat de acesta în 1690. Cristofori a început experimentele pentru realizarea primului său pian în 1698.

Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană „pianoforte”) este un instrument muzical, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajunge să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acestora.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când, în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte.

În 1709, Bartolomeo Cristofori începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele.

Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.

De-a lungul vieţii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în prezent în muzee din Europa şi SUA.

• 1675: Regele Charles al II-lea al Angliei a ordonat construirea Observatorului Regal Greenwich.

Observatorul Regal, amplasat in chiar inima Parcului Greenwich, a fost prima cladire cu scop stiintific special construita pentru a servi acestui tel. Observatorul a fost fondat ca institutie stiintifica pentru cercetare in navigatie in 1675, de catre Charles al II-lea. Timp de 250 de ani, acest observator a reprezentat centrul national de cercetare in astronomie, reglarea timpului si evenimente solare si magnetice. Rolul sau navigational si temporal a condus la stabilirea Meridianului Greenwich (longitudinea de 0 grade), acceptat ca Prim Meridian al Lumii in 1884. Ceasurile dezvoltate de John Harrison pentru a determina longitudinea pe mare se numara printre cele mai pretuite posesiuni ale Observatorului Regal Greenwich. Alipit de el este Planetariul Peter Harrison, o opera de arta construita intr-o noua cladire cu arhitectura contemporana, unde este gazduit cel mai mare telescop cu refractie din intregul Regat Unit.

Obsevatorul a fost construit pe un deal din Greenwich Park si este, probabil, cea mai faimoasa cladire de acest gen din lume, prin care trece meridianul zero al planetei. Vizitatorii Observatorului pot simti ce inseamna sa fii in acelasi timp in ambele parti ale lumii - ei trebuie doar sa stea pe linia care marcheaza meridianul zero. Observatorul Greenwich este faimos si prin faptul ca aici se raporteaza toate fusurile orare ale lumii (probabil ca toti ati auzit spunand, "ora GMT"). Dupa ce, la un moment dat, in diferite orase din Marea Britanie ceasurile arata ora diferita, in acelasi timp. Dupa sincronizare, Greenwich Mean Time a fost stabilit ca fiind cea oficiala.

• 1825: S-a născut Thomas Henry Huxley, biolog și om de știință britanic (d. 1895)

Thomas Henry Huxley (n. 4 mai 1825, Ealing, Middlesex - d. 29 iunie 1895, Eastbourne) a fost un biolog britanic, om de știință, reprezentant al agnosticismului. A avut o mare influență asupra științelor naturale din secolul al XIX-lea. A fost susținător al empirismului lui David Hume și a Teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin, fiind poreclit „Bulldog-ul lui Darwin” (Darwin's Bulldog).

Profesor de științe naturale și zoologie la Royal School of Mines (Școala Regală de Inginerie a Minelor) din Londra (1854-1885) și profesor de anatomie comparată la Imperial College din Londra. Prieten și colaborator al lui Charles Darwin, apărător al transformismului și unul dintre propagatorii teoriei darwiniste, pe care a susținut-o cu convingere. A afirmat antropogeneza din maimuță și că păsările se trag din dinozauri. A căutat dovezi privind afinitățile dintre om și maimuța antropoidă. A studiat nevertebrate marine. Fiu al unui director de școală; a studiat la University of London, unde a obținut diploma în medicină, practicând apoi chirurgia.

În tinerețe, a efectuat (1846-1850), ca medic de vas, o expediție de cercetare în sudul Oceanului Pacific și Australia, întreprinsă de HMS Rattlesnake. Cu acest prilej, a efectuat numeroase studii asupra vietăților oceanice de-a lungul coastelor Australiei și Noii Guinee. A devenit cunoscut în urma publicării (din 1850) a lucrărilor sale asupra individualității animalelor, a unor moluște, a metodelor de paleontologie, a principiilor științifice, precum și a științei educației. În 1854, a fost numit profesor de științe naturale la Londra și a avut o activitate didactică îndelungată la Royal School of Mines (Institutul Regal de Minerit). A fost unul dintre pionierii învățământului practic al biologiei. În paralel, a desfășurat cercetări de zoologie, anatomie comparată, embriologie, fiziologie, paleontologie, antropologie și geologie. A studiat structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate.

A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale (1860) a Asociației Britanice pentru Progresul Științei; dezbaterile purtate au atras atenția opiniei publice. În anul următor (1861), Huxley a efectuat studii valoroase de paleontologie și taxonomie, în special de taxonomia păsărilor. Spre sfârșitul vieții, s-a interesat de teologie. Pe plan filosific, a promovat idei materialiste și a introdus termenul de agnostic/ agnosticism. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic pentru a-și defini convingerile. Puțini oameni de știință din generația sa s-au dovedit a fi atât de eficienți și de influenți prin ideile și acțiunile lor ca Thomas Huxley.

• 1867: S-a adoptat prima lege monetară din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român.1 leu era era subdivizat in 100 de bani.

Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).

Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman.

Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.

În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca 14 mil. lei între 1873-1876).

Până atunci in Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.

Dar de unde vine denumirea de “leu”?

Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont, cu ajutorul careia se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine.

Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei.

Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie.

Prin legea din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-au bătut apoi monedele de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.

In data de 4 mai 1867 (22 aprilie, pe stil vechi), domnitorul Principatelor Romane, Carol I, isi vede transpus in realitate unul dintre primele acte menite sa modernizeze tara: „Legea pentru infiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedei nationale”, al carei proiect incepuse practic din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Legea monetara prevedea ca moneda nationala este leul, cu subdiviziunea sa, banul (1 leu=100 de bani). Se mai hotara baterea monedelor din aur de 5, 10 si 20 de lei, din argint de 50 de bani, 1 leu si 2 lei, dar si din bronz de 10, 5, 2 si 1 ban.

• 1904: Inginerul James Royce şi Sir Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce, producătoare de maşini de excelenţă . 

Din 1998, numele de marcă Rolls –Royce a fost achiziţionat de BMW.

În această zi Charles Rolls şi Henry Royce s-au întâlnit la Grand Central Hotel din Manchester pentru a bate palma în privinţa înfiinţări unei mărci noi de automobile. Prin alăturarea celor două nume ale fondatorilor a rezultat legendara marcă Rolls Royce. Primul dintre ei, absolvent de Cambridge şi foarte pasionat de maşini şi-a format o companie pentru a importa maşini străine în Anglia. Dar Rolls vroia mai mult decât atât, vroia să îşi pune numele său pe o marcă auto britanică.

La momentul oportun s-a întâlnit cu Henry Royce un inginer perfecţionist cu 14 ani mai în vârstă. Spre deosebire de Rolls care provenea dintr-o familie foarte bogată, Royce a trebuit să îşi croiască singur drumul în viaţă şi după slujbe mărunte şi-a înfiinţat propria sa companie electrică. A avut ambiţia să producă şi o maşină şi după mai multe încercări, Henry Edmunds, un prieten comun al amândorura îl prezintă lui Rolls. Pe data de 4 Mai parteneriatul a fost oficializat şi astfel a luat naştere Rolls Royce.

Flerul în afaceri a lui Rolls şi perfecţionismul lui Royce au dat repede roade şi în 1904 au apărut primele modele încă de pe atunci având grila masivă devenită emblematică pentru excelenţa în automobilism. Din nefericire Rolls mai avea o ambiţie, aceea de a rămâne în istorie pentru zborurile cu avionul şi în 1910 a murit într-un accident aviatic. Henry Royce a murit în 1933, dar Rolls Royce a mers mai departe şi este, poate, cea mai respectată marcă auto din istorie.

• 1904: A început construcţia Canalului Panama.

Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și Pacific. Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Pasajul Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco, dacă trece prin canal, parcurge în total 9.500 km, mult sub distanța de 22.500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan).

Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub conducere francezului Ferdinand de Lesseps. După ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă) și enormele alunecări de teren. Se estimează că la construcția canalului au murit până la 27 500 de muncitori.

De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, și este în continuare un element indispensabil al navigației internaționale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.

Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autoritățile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre sud (din Atlantic în Pacific).

Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale destul de mari. Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax; tot mai multe nave moderne depășesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. O traversare obișnuită a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au trecut prin canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de aproape 40 de vase pe zi.

Lungimea totală de la canalul de intrare în Pacific până la ieșirea în Atlantic este de 76,9 km. Cea mai mare diferență de maree înspre Oceanul Pacific este de la +3.35 metri până la -3.20 metri; prin urmare, înălțimea câștigată la Miraflores variază între 13,1 metri la flux și 19,7 la reflux. Diferența de maree pe partea atlantică nu depășește 60 tone . Nivelul normal al mării la capătul dinspre Pacific al canalului este în medie cu 20 cm mai înalt decât cel dinspre Atlantic.

Se estimeaza ca la constructia canalului au murit in jur de 27.500 de muncitori. In fiecare an prin canal trec mai mult de 14.000 de nave.

• 1959: Are loc prima ceremonie a premiilor Grammy.

Premiile Grammy (in engleza Grammy Awards; prescurtare de la numele original Gramophone Awards) sunt prezentate anual de catre Academia Nationala a Artelor si Stiintelor de Inregistrari (in engleza National Academy of Recording Arts and Sciences) a Statelor Unite ale Americii pentru realizari deosebite in domeniul inregistrarilor muzicale. Spectacolul decernarii lor este unul din cele patru mari spectacole muzicale cu decernari de premii desfasurate anual in Statele Unite; celelalte fiind Premiile Muzicii Americane (American Music Awards), Premiile Muzicale Billboard (Billboard Music Awards) si Ceremonia inductiilor in Rock and Roll Hall of Fame (Rock and Roll Hall of Fame Induction Ceremony). Ceremonia acordarii premiilor Grammy, desfasurata de obicei in luna februarie, este considerata a fi echivalentul industriei americane de inregistrari la premiile Oscar pentru industria filmului.

• 1979: Margaret Thatcher a devenit prima femeie prim-ministru a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (din 1979 până în 1990)

Mandatul său de prim-ministru britanic a fost cel mai lung mandat al secolului XX. Baroneasa Thatcher este singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Marea Britanie. Fără îndoială, ea este una dintre cele mai importante personalităţi politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este, de asemenea, una dintre cele mai controverate figuri politice, fiind iubită şi contestată în egală măsură.

Să aveți o zi frumoasă!