Simbolurile lunii iulie

Iulie sau Cuptor este a șaptea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile.

Iulie începe (astrologic) cu soarele în semnul Racului și sfârșește în semnul Leului. Din punct de vedere astronomic, luna iulie începe cu soarele în constelația Gemenilor și se sfârșește cu soarele în constelația Racului.

Numele lunii iulie vine de la Iulius Cezar care s-a născut în această lună. Înainte, luna iulie se numea în latină Quintilis pentru că era a cincea lună în calendarul roman, calendar care începea cu luna martie.

Iulie este luna in care s-a nascut Iulius Cezar , numita astfel in onoarea lui in 44 i.Hr. , anul asasinarii acestuia. Anterior, luna iulie purta in latina numele de Quintilis , ea fiind a cincea luna din calendarul roman , inainte ca ianuarie sa devina prima luna a calendarului in perioada decemvirilor (anul 450 i.Hr.).

Grecii numeau luna iulie Hekatombaion.

În România, luna iulie, popular, se numește Cuptor.

Iulie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Aprilie în fiecare an și în anii bisecți ca Ianuarie.

I.L.Caragiale spunea în Calendar despre luna iulie: Căldura crește: 45 grade. Primăria ia măsuri, ca stropitorii stradelor să administreze trecătorilor asudați câte o dușe rece. Pentru aceasta se va mai adăogi la biletul cel galben încă vreo câteva zecimi comunale.

In medie , iulie este luna cea mai calda a anului in emisfera nordica si cea mai rece in emisfera sudica.

Denumită popular luna lui Cuptor, luna iulie se mai numeşte şi luna fierbinţelilor şi a coacerilor.

E o lună plină de tradiţie şi este dedicată secerişului. Temerea principală a oamenilor era aceea de a nu-şi pierde recolta obţinută cu atâta trudă, de aceea, luna iulie este plină de tradiţii şi obiceiuri care interzic lucrul, din dorinţa de a nu chema grindina sau incendierea grânelor.

Oamenii sărbătoresc în prima zi a lunii sărbătoarea Ana-Foca sau cum este cunoscută în Moldova, sărbătoarea focului. Bătrânii spun că cine nu păzeşte Ana-Foca şi lucrează la vie, toate grânele vor fi arse. Pe lângă foc, celebre în această zi mai sunt şi tunetele.

Tot în această zi  se mai sărbătoresc şi fraţii Cosma şi Damian, cunoscuţi sub numele de doctori fără de arginţi. Se spune că cei doi fraţi umblau şi tămăduiau fără să ia plată. Se ţine cu sfinţenie această sărbătoare şi cine nu o respectă va fi blestemat cu boli şi supărări.

Se spune că atât cât e de cald în luna lui Cuptor, tot atât va fi de frig în Faur. 

Luna iulie sau Cuptor- tradiţii şi obiceiuri

Luna iulie, a șaptea lună a anului, este cunoscută popular și sub numele de „ Cuptor”, „Luna fierbințelilor” sau „ Luna coacerilor”, deoarece este considerată ca fiind cea mai călduroasă din an.

Cele patru săptămâni ale lui „Cuptor” poartă și ele fiecare câte-o denumire, și anume: „Săptămâna secerișului”, „Săptămâna Panteliilor”, „Săptămâna lui Santilie” și „Săptămâna Verii”.

Prin urmare prima săptămână a lunii iulie este dedicată muncii agricole. Țăranii merg la câmp de la răsărit până la apus. Trebuie să treiere grânele și să se îngrijească de toate celelalte culturi.

Săptămâna următoare reprezintă zilele „aprigelor” surori ale Sfântului Ilie, zeițe ale soarelui ce pot trimite arșiță și pot provoca incendii.

În a treia săptămână a lui „Cuptor” credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Ilie, responsabil de ploi însoțite de tunete și fulgere.

Cea din urma săptămână îi este dedicată celui mai așteptat anotimp, vara.

Într-adevăr, „Cuptor” este luna secerișului, dar a nu se uita că este și o lună a tradițiilor și a obiceiurilor.  Amintim deci sărbătorile, tradițiile și evenimentele folclorice ce au loc în luna lui „Cuptor” :

Tradiția spune că dacă agricultorii și sătenii nu vor sa piardă tot ce au agonisit cu trudă, atunci trebuie să respecte cu sfințenie zilele de sărbătoare ale lunii iulie. De aici și creionarea  superstițiilor lunii lui „ Cuptor ” în cultura românescă.

Astfel, pe la sate, umblă vorba că:

• cât este de cald  în luna lui „ Cuptor ”, tot atât de frig va fi și în luna lui „ Făurar”;
• cine lucrează de ziua Ana Foca în vie, razele soarelui vor dogori peste acesta din urmă, iar ea se va usca;
• pentru a ține departe bolile, oamenii trebuie să cinstească și pe Frații Cosma și Damian;
• cine lucrează în zile dedicate surorilor lui Santilie, va avea parte de arșiță și recolte pârjolite;
• cei care se vor căsători în luna lui Cuptor, vor avea ca bogăție doar sentimentele frumoase care i-au adus împreună, etc.

De ce se tem oamenii de Ana-Foca. 1 iulie, ziua în care spiritele rele se răzbună şi pârjolesc tot ce întâlnesc în cale

Iulie, cea mai călduroasă lună a anului, şi-a câştigat pe bună dreptate denumirea de „Cuptor“, deoarece acum arşita este la putere şi pârjoleşte tot ce întâlneşte în cale. Ţăranul român, om cu frică de Dumnezeu, păstrează din moşi-strămoşi tradiţii pentru a se păzi de foc. 

 Cele mai ciudate superstiţii la români.

 De ce credem în farmece, deoch... Superstiţiile satului românesc vorbesc despre cea de-a şaptea lună a anului ca fiind cea mai periculoasă. Deşi nu apar sărbătoriţi în calendarul creştin ortodox, credinţa populară cinsteşte cu sfinţenie divinităţile lunii iulie.

 Cele patru săptămâni din componenţa lunii se numesc: „Săptămâna secerişului“, dedicată muncii la câmp, din zori şi până-n seară,” Săptămâna Panteliilor”, aprigele surori ale lui Ilie,” Săptămâna lui Sântilie” şi” Săptămâna Verii”. Luna iulie este de departe dominată de triada formată din: Sfântul Ilie, Ilie Pălie şi Foca. 

Conform specialiştilor în Enografie şi Folclor, Ana-foca este sărbătorită la 1 iulie. 

Credinţele populare spun că Ana-foca este aducătoare de arşiţe, care pârjolesc şi usucă recolte, în special, viţa-de-vie. Ca să scape de acest blestem, gospodarul care nu vrea să i se usuce via nu trebuie să lucreze în această zi. Aceasta zi este periculoasă şi în ceea ce priveşte trăsnetul, dar şi focul şi se ţine pentru a fi ferit tot anul de dauna prin foc sau prin roadere de şoareci prin casă. Se spune că, dacă o respecţi, ”Ana-Foca”, aşa cum mai este cunoscută această zi, te păzeşte de foc tot anul. Iar de nu, te arde când ţi-e lumea mai dragă. Reprezentări mitice În ziua de 23 iulie, zi în care biserica creştin-ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Foca, în calendarul popular românesc aflăm două reprezentări mitice ale panteonului românesc, Foca şi Opârlia. În „Obiceiuri populare de peste an”, Ion Ghinoiu spune că Foca pedepseşte cu foc, arşiţă solară şi grindină pe oamenii care nu-i respectă cum se cuvine ziua de celebrare. Sfântul mucenic Foca a trăit în vremea împăratului Diocleţian, când era respectat şi ca patron al corăbierilor, a devenit la români, prin simpla schimbare de sens a numelui, o zeitate năprasnică, aducătoare de mari primejdii, în primul rând de incendii. Prin unele sate din Moldova, ne spune Tudor Pamfile în „ Sărbătorile la români”, se crede că mai înainte Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin cu sfinţenie şi păgânii, cum bunăoară ar fi turcii. El este rău de foc, căci arde casele şi toate ale omului, lăsându-l sărac, lipit pământului. Ilie Pălie, un alt personaj mitic în calendarul popular, ar fi fost vizitiu la trăsură cerească a lui Sântilie, aducător de foc şi arşiţă. În unele tradiţii, Ilie Pălie produce foc în care suflă Foca şi-l împrăştie.

Panteliile sunt surorile lui Sfântul Ilie şi reprezintă un punct culminant al sărbătorilor de vară.

Sunt sărbătorite de două ori, cu şapte zile înainte de Sfântul Ilie şi la şapte zile după Sfântul Ilie.

Panteliile se sărbătoresc în perioada 13-27 iulie.

Cea mai rea şi ameninţătoare soră a Sfântului Ilie este Ciurica, sărbătorită pe 14 iulie. Cei care nu respectă ziua Ciurica îi ciuruie în bătaie.

Copiii bolnavi sau cuprinşi de spaimă trebuie să treacă în această zi prin cercuri de flori ca să se vindece.

Tot în această zi se spune că nu este bine să te piepeteni sau să scoţi gunoiul din casă, deoarece vitele se pot imbolnăvi sau pot fi mâncate de lupi.

Pe data de 16 iulie, este sărbătorită Marina Macinica, este ziua în care oamenii devin mai  buni. Persoanele care culeg in în dimineaţa acestei zile  vor avea parte de dragoste. Nu este bine ca femeile să toarcă sau să măture în această zi.

Ciurica este o divinitate feminină, foarte misterioasă încât nici nu se ştie prea multe despre ea.

Numele acestei sărbători derivă de la numele Sfântului Mucenic Chiric sau o compunere între Chiric şi numele mamei sale, Iulia, sfinţii veneraţi de creştinii ortodocşi.  În alte regiuni precum muntenia această sărbătoare mai poartă numele de Cirica, Chiric Şchiopul sau Ciric.

Combinând numele și legenda celor doi sfinți mucenici pomeniți pe 15 iulie, oamenii au născocit, în vremuri străvechi, o nouă sărbătoare, știută drept Ciurica sau Cirică Șchiopul.
Data de 15 iulie este o zi în care femeia capătă un plus de autoritate, putând chiar să-și pedepsească bărbatul, dacă acesta a supărat-o cu ceva.
Și asta pentru că Ciurica îi „ciuruie” pe cei care n-o respectă. De aceea, nu se muncește și se evită, pe cât posibil, orice fel de certuri, mai ales în familie. Căci, cine ia bătaie pe 15 iulie așa va păți tot anul. Dacă muncesc azi, femeile riscă să fie bătute de soți multă vreme de-acum încolo.
Tradiția spune că femeia are voie să facă în această zi doar un țest, în care să coacă o turtă din care să mănânce toată familia, apoi poate să-și ia bărbatul la bătaie. De aici și obiceiul ca bărbații să plece de acasă de Ciurica. Cine ține sărbătoarea va avea parte de belșug, liniște și pace în familie, de sănătate. Ca să-ți meargă bine, nu da nimic din casă, nici măcar gunoiul.
"Se zice că femeile nu prea ştiu când e Ciurica, că în acea zi ele au dreptul de a bate pe bărbaţi. Şi‑ar face‑o, dar li se pune o condiţie cam grea: în acea zi să facă un ţest, să‑l usuce până seara şi să şi coacă în el o turtă, apoi, după ce va mânca din acea turtă cu toţi ai casei, poate să ia la bătaie pe bărbat” . (Th.D. Speranţia citat de Antoaneta Olteanu în Calendarele Poporului Român)

Se spune că Ciurica îi pedepseşte pe cei care nu respectă această zi şi este o sărbătoare destinată femeilor.

Bătrâni amintesc că femeia capătă puteri misterioase şi are dreptul să poruncească bărbaţilor ce să faca în această zi astfel încât, bărbaţi plecau de acasă de frica femeilor.

De asemenea, nu este bine ca cineva să ia bătaie în această zi pentru că va lua bătaie tot anul.

În plus, femeile nu au voie să lucreze pentru ca lupii să nu le mânânce vitele.

Amintirea ei este păstrată de unele expresii populare precum "Astâmpără-te că vine Ciurica sau Stai cuminte, capeţi Ciurica". Această expresie era adresată bărbaţilor care îşi supărau nevestele.

Sfânta Muceniţă Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinţi de neam bun, dar nu binecredincioşi. Sfânta Marina a primit învăţătura despre Hiristos la vârsta de doisprezece ani. După moartea mamei sale, tatăl său nu a mai considerat-o fiica sa, pentru credinţa în Iisus a început să o urască şi a dat-o la o doică care stătea într-un sat departe.

Când Marina a crescut a devenit o fată frumoasă atât cu trupul cât şi cu sufletul. Era plină de bunătate şi ajuta oamenii sărmani.

Episcopul Olimvrie s-a îndrăgostit de frumuseţea ei şi a dorit-o de soţie, dar când a aflat că este roaba lui Hristos acesta a închis-o şi a torturat-o.  După prima zi de tortură, Sfânta Marina a fost chemată în faţa episcopului, iar toate rănile acesteia au dispărut. Supusă la alte chinuri, Sfânta Marina a reuşit să treacă peste toate cu răbdare şi cu credinţă în Dumnezeu.

Episcopul supărat de curajul Marinei a ordonat să i se taie capul.

În popor sărbătorea Sfintei Mucenice Marina se serbează cu post, se spune că în această zi, Sfânta Marina înfrânge răutatea şi fereşte oamenii de ispită.

Este protectoarea păsărilor de curte şi se spune că  este bine să se împartă pui pe la vecini ca să aibă parte de păsari. Se aprind lumânări la biserică pentru a fi ferit de orice boală.

Dacă se culege pelin în această zi are puteri tămăduitoare. Pe unde se mătură cu pelin, puricii mor din cauza amărăciunii lăsate de plantă. Femeile se spală pe faţă cu zeamă de pelin pentru a le subţia pielea obrazului.

În fiecare an pe data de 20 iulie se sărbătoreşte Sfântul Ilie. Această zi marchează miezul verii pastorale, se spune că atunci ciobanii separă oile de berbeci.

Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltei. Se spune că tot el este cel care controlează tunetele şi fulgerele, el pedepseşte pe cei necredincioşi.

Consideratca divinitatea soarelui şi a focului, Sfântul Ilie este celebrat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile pastoreşti.

Ciobanilor le era permis să coboare în sate pentru prima data după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Conform tradiţiei, fetele mergeau noaptea pe pământul semănat cu cânepă, se dezbrăcau şi se rostogoleau prin cultură, după care se îmbrăcau şi plecau acasă. Dacă în noaptea de Sânt-Ilie visau cânepa verde, acestea sigur se vor mărita cu un flăcău tânăr şi frumos, iar dacă visau cânepa uscată acestea se vor mărita cu un bărbat mult mai în vârstă. 

În dimineaţa zilei se culegeau plantele de leac, busuiocul fiind una din plantele cele mai populare. Erau puse la uscat şi folosite la diferite boli şi descântece.

Un obicei păstrat şi astăzi mai mult de bătrânii de la sate este acela că nu este bine să mănânci mere până pe 20 iulie şi nici să se lovească merele între ele astfel va bate grindina.

De Sfântul Ilie credincioşii se duc la cimitir şi împart mere pentru rudele trecute în nefiinţă, în special pentru sufletele copiilor morţi.

Dacă tună în ziua de Sânt-Ilie toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

Oamenii nu lucrează în această zi de frică să nu fie loviţi cu tunete şi fulgere.

Prin satele de la munte, bătrânii vorbesc că atunci când tună sau fulgeră, de fapt Sfântul Ilie omoară un diavol. Trăsnetul este sunetul făcut de biciul de foc al sfântului, iar tunetul este zgomotul produs de car atunci când se hurducăie prin ceruri. Tot bătrânii spun că atunci când tună, oamenii trebuie să îşi facă cruce, întrucât Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Ilie să lovească în toate, numai în cruce nu.

Aniversari si traditii in luna iulie

- In iulie , in spatiul anglo-saxon si emisfera nordica , incep asa-zisele “zile ale cainelui” (“dog days”) , zilele cel mai caniculare ale anului. Aceasta denumire provine de la steaua Sirius, numita si “steaua cainelui’ , care era considerat responsabila pentru aceasta vreme.

- 1 iulie – Ziua Canadei.

- 1 iulie – Ziua independentei in Somalia.

- 3 iulie – Ziua independentei in Bielorusia.

- 4 iulie – Ziua independentei SUA.

- 5 iulie – Ziua independentei in Algeria.

- 7 iulie - Tanabata (“seara celor 7”) , sarbatoare japoneza dedicata intalnirii stelelor si iubitilor Orihime (Vega) si Hikoboshi (Altair).Potrivit legendei , Calea Lactee , un rau format din stele care strabate cerul , i-a separat pe cei doi indragostiti , Orihime si Hikoboshi , inlesnindu-le sa se intalneasca doar odata pe an , in cea de-a saptea zi a celei de-a saptea luni .

- 9 iulie – Ziua independentei in Argentina.

- 10 iulie – Ziua independentei in Bahamas.

- 14 iulie – Ziua caderii Bastiliei.

- 15 iulie – Idele lunii iulie in Roma antica.

- 20 iulie – Sfantul Slavit Prooroc Ilie Tesviteanul

- 20 iulie – Ziua independentei in Columbia.

- 21 iulie – Ziua independentei in Belgia.

- 23 iulie – Ziua revolutiei in Egipt.

- 27 iulie – Sfantul Mare Mucenic Pantelimon .

- 28 iulie – Ziua independentei in Peru.

Numele lunii iulie in diverse limbi : afrikaans – Julie , albaneza – korrik , alsaciana – Jüli , araba – يوليه (yūlia) , asturiana – xunetu , azerbageana – İyul , basca – uztail , bielarusa – ліпень (lipień) , bretona - miz Gouere , bulgara – юли (iuli) , catalana – juliol , ceha – červenec , chineza -七月 , chineza cantoneza – chātyuht , chineza mandarina – qīyuè , chineza taivaneza - chhit-goeh , coreeana –칠월 , corsicana – lugliu , croata – srpanj , daneza – juli , ebraica - יולי (yûlî) , engleza – July , estoniana – juuli , fijiana – Julai , finlandeza – heinäkuu , franceza – juillet , germana – Juli , greaca – Iούλιος (Ioúlios) , groelandeza – juli , haitiana (creola) – jiyè , hindi – julai , indoneziana – Juli , irlandeza (galeza) - Íuil - / mi Íuil , islandeza – júlí , italiana – luglio , japoneza -七月 (sichigatsu) / 文月 (fumiduki) , kazakstana – Шілде (Silde) , latina – Iulius , letona – jūlijs , lituaniana – liepa , luxemburgheza - Juli , macedoneana – јули (juli) , malaeza – Julai , malteza – Lulju , maura – Hōngoingoi , napolitana – luglio , normanda – juilet , norvegiana – juli , occitana – julh / julhet , olandeza – juli , poloneza – lipiec , portugheza – julho , provensala – juliet , romana – iulie / luna lui Cuptor , rusa – июль (iul') , sardiniana – arjolas , scotiana – Julie , scotiana galeza - an t-luchar , sarba – јули (juli) , siciliana – giugnettu , slovaca – júl , slovena – julij , somaleza – Luuliyo , suedeza – juli , swahili – julai , tailandeza –karakadakhom , turca – temmuz , ucrainiana – липень (lipen) , ungara – július , vietnameza - tháng bảy , valona – djulete , velsa – gorffennaf , Yidis – יוני (yuli) , zulu – uJulayi .

Să aveți o vară frumoasă!