Luna iulie

 

Iulie este a șaptea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Luna iulie mai este denumită și: cuptori, cuptor, coptori, adică luna fierbințelilor și a coacerilor.

Ziua are 14 ore, iar noaptea - 10 ore

Iulie incepe in aceeasi zi a saptamanii ca si Aprilie in fiecare an si ca Ianuarie in anii bisecti.

A cincea în calendarul roman şi a şaptea în calendarele iulian şi gregorian, luna iulie este dedicată reformatorului vechiului calendar roman de 10 luni, Iulius Cezar. Iulie (lat. julius) a fost numită iniţial ''quintilis'' de la cuvântul ''quintus'' (al cincilea), deoarece a fost a 5-a lună în vechiul calendar roman.

Denumirile şi simbolurile lunilor s-au deformat în timp, unele chiar la intervenţia bisericii.

Numită în tradiţia noastră populară "cuptor", în luna iulie se înregistrează cele mai toride zile de vară.

Iulie începe din punct de vedere astrologic cu soarele în semnul Racului și sfârșeste în semnul Leului, iar din punct de vedere astronomic, luna iulie începe cu soarele în constelația Gemenilor și se sfârșește cu soarele în constelația Racului.

Numele lunii iulie vine de la Iulius Cezar care s-a nascut in aceasta luna. Inainte, luna iulie se numea in latina Quintilis pentru ca era a cincea luna in calendarul roman, calendar care incepea cu luna martie. Grecii numeau luna iulie Hekatombaion. Luna lui Cuptor este in traditia populara perechea lui Faurar, deoarece se spune ca, pe cat de frig e in vremea lui Faurar, pe atat de cald va fi in luna lui cuptor. Luna iulie este prin traditie consacrata secerisului, temerea principala a oamenilor era aceea de a nu-si pierde recolta obtinuta cu atata truda. De aceea, luna iulie este plina de zile in care este evitat lucrul, din dorinta de a nu chema grindina sau incendierea granelor.

 Tradiții și superstiții

 

Pe 1 iulie, se ține Ana Foca, pentru a ne feri de foc şi de arşiţa soarelui. Se ține de sănătate, recolte bogate, gospodării frumoase, apărate de furia focului. Panteliile sau Pârliile, surorile Sfântului Ilie, stau la pândă. Zilele lor sunt 13 şi 27, însă, cu o săptămână înainte şi una după, e bine să le cinsteşti, ca să nu ai parte de răzbunarea lor.

Nu se lucrează, nu se gătește la cuptor și nu se coace pâine. Alte munci, agricole sau casnice, se fac numai până la prânz, mai ales pe 8, când e Ziua Lupului sau Precup, când e interzis secerişul şi torsul. Ziua trebuie respectată pentru apărarea în faţa grindinilor, vijeliilor, arşiţei, focului, lupilor, bolilor copiilor. Pe 15 iulie, e o altă zi a femeilor, cunoscută drept Ciurica. Acum trebuie să-ți bați bărbatul, ca să-ți meargă bine tot anul. Dacă iei bătaie sau dai ceva din casă, îți va merge rău. Gravidele o cinstesc pe Sfânta Marina, pe 17, ca să aibă parte de naștere ușoară.

Taranul roman, om cu frica de Dumnezeu, pastreaza din mosi-stramosi traditii pentru a se pazi de foc. Superstitiile satului romanesc vorbesc despre cea de-a saptea luna a anului ca fiind cea mai periculoasa. Desi nu apar sarbatoriti in calendarul crestin ortodox, credinta populara cinsteste cu sfintenie divinitatile lunii iulie.

Santilie: Santilie este zeul focului si al soarelui fiind identificat cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleisis din mitologia geto-daca. Sub influenta crestinismului s-a preluat numele si data de celebrare ale Sfantului Ilie (20 iulie), la Santilie, in miezul verii pastorale, se organizau pe munti vestitele Nedei si Santilii. Santilie apare in traditiile populare ca soldat, vanator, agricultor, crescator de animale, negustor de vite. Fiind ispitit si inselat de drac, Santilie isi omoara unul sau mai multi membri ai familiei. Pacatele sunt ispasite de Santilie in diferite moduri. Dumnezeu il iarta, il trece printre sfinti si il inalta la cer intr-o trasura cu roti de foc la care sunt inhamati cai albi inaripati. Acolo, pe cer, alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste dracii cu biciul de foc. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpurile unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, Santilie trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns acestia. Simbolurile prin care Santilie se defineste ca un autentic zeu solar sunt: trasura cu rotile de foc si caii inaripati, biciul si sagetile de foc, tunetele, trasnetele si fulgerele cu care lumineaza cerul innorat. Divinitatile aducatoare de arsita si foc in luna lui Cuptor, multe intre acestea fiindu-i surori (Parliile, Panteliile), frati (Ilie Palie, Pantelimon) sau simpli vizitii la carul lui ceresc (Foca), ii sunt subordonate. In aceasta zi nu se lucreaza la camp pentru ca te poate trazni. Nu se face fan pentru ca poate lua foc.

În calendarul roman, începutul lui iulie era închinat zeului Apollo Medice. La noi, primele zile stau sub semnul Cosmandinului și a unei temute divinități a focului, Ana Foca. Interesant este că între aceste sărbători și frumosul Apollo există nebănuite similitudini. Întâi iulie este cunoscut sub denumirea de Cosmandin și este consacrat leacurilor băbești și ritualurilor de medicină populară. Denumirea sărbătorii este, de fapt, o contopire a numelor sfinților Cosma și Damian, „doctori fără de arginți” sau „fără de parale”, despre care se povestește că umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. De aceea, sunt adesea invocați când se prepară leacuri din plantele tămăduitoare și, uneori, sunt pomeniți în descântece. „Amin! Amin!/ Cosmă, Damian!/ Unde purcezi, / Codrii ciuntezi,/ Toate fântânele/ Toate izvoarele, / De mâluri,/ Și de gloduri/ Să le curățești,/ Să le limpezești,/ Lungoarea s-o izgonești”. (Descântec de lingoare, consemnat de Marcel Lutic în Timpul sacru. Sărbătorile de altădată).

Zeu al zilei, al luminii, al artelor și al profețiilor, Apollo era considerat și el vindecător, priceput în arta tămăduirii spirituale și trupești. „În rugăciunile vestalinelor, Apollo se numește de-a dreptul: Apollo medice! Lecuitor, tămăduitor. (…). Pe timpul tribunalului militar, arătându-se ciuma, la îndemnul cărților sibilice s-a votat și ridicat în dafinet (păduriță de laur), templu pentru Apollo vindecătorul și după patru ani, la an 429 ant.Cr., s-a sfințit templul, dar ziua dedicaținuii vechi nu se știe”. (Atanasie Marian Marienescu – Cultul păgân și creștin. Sărbătorile și datinile romane vechi, 1884).

Sărbători matriarhale în miez de vară: Ciurica și Circovii Mărinei

În mito-filozofia populară, focul este proiecția Soarelui pe pământ, simbol al regenerării și al purificării. Cu toate acestea, aspectul distructiv al focului s-a cerut patronat de o pleiadă de divinități malefice, aducătoare de secetă, fierbințeală, pârjol. Sântilie împreună cu sfinții, frații și surorile lui – Ana-Foca (1 iulie), Pricopul (8 iulie), Pâliile/Panteliile (19 iulie), Ilie Pălie (21 iulie), Sf. Foca (23 iulie) și Pantelimon (27 iulie) – desemnează cea mai toridă perioadă a anului. Acest interval de timp este marcat de nenumărate și severe interdicții de muncă, cu scopul de a feri recolta de primejdia focului iar pe membri familiei, de boli aducătoare de „fierbințeală”. În aceste zile, oamenii nu au voie să folosească cuptorul, nu lucrează pământul, dăruiesc apă și fructe călătorilor. Celor ce trăiesc în hotarul satului, nu le e deloc ușor să respecte aceste zile din calendarul popular. E vremea când se muncește de la răsăritul până la apusul soarelui, se merge la seceriș, se scoate ceapa și usturoiul din straturi ca să nu încolțească, se pregătesc podurile și hambarele pentru a depozita recoltele, se seamănă pentru a doua oară varza și spanacul, se sapă viile și se curăță buruienile, ca să nu se strice strugurii…

 

Ana-Foca

Celebrat cu mare fast pe 20 iulie, Sântilie este anunțat încă de la începutul lunii, prin zilele consacrate surorilor și fraților săi. Astfel, 1 iulie este ziua focului și stă sub semnul unei divinități solare, Ana-Foca, al cărui nume este tot o fuziune provenită din combinarea numelor a două sfinte creștine, Ana și Foca. Se spune că cine respectă sărbătoarea este păzit de foc și de arșișă tot anul, însă dacă cineva o nesocotește și lucrează, devine năprasnică și răzbunătoare: „E rea de trăsnet şi de foc. O femeie care a lucrat de Ana Foca, când s-a dus să caute caii a fost trăsnită” (Antoaneta Olteanu); „Se ţine pentru boli, să nu cadă ca un foc odată peste om”. (Th. Speranția); „La Foca nu-i bine-a lucra nemica, cu nimic, că s-aprind clăile” (Pamfil Bilțiu).

Pricopul, ziua în care s-a înecat luna

Pricopul este o străveche divinitate agrară, ambivalentă, care veghează la coacerea grânelor și poartă de grijă celor ce lucrează pământul, dar care nu se dă în lături să abată incendiile și grindina asupra holdelor celor ce nu-i cinstesc ziua. Nu întâmplător, Calendarul Roman îl celebra tot în data de 8 iulie pe Consus, zeul pământului și al agriculturii „care în ascuns păzește semănăturile ca să le aducă rod”. (At. Marian Marienescu). E ziua în care se crede că „s-a înecat Luna” și asta s-a întâmplat când trecea o punte de ceară, încercând să ajungă la Soare spre a-i fi mireasă. Legenda spune că, aflând că vor să se cunune soră cu frate, Dumnezeu s-a mâniat și l-a pus pe Pricopie să topească puntea.

Pentru români, este una dintre sărbătorile considerate primejdioase și este ținută în aproape toate zonele, chiar dacă în calendarul ortodox e marcată cu cruce neagră. În Hunedoara se crede că astăzi amuțește cucul („Precupu’ tace cucu”) iar în Bucovina, că este Ziua Lupului, când sfântul poate lua înfățișarea acestui animal, atât de venerat în calendarul popular. Se povestește că un lup a furat copilul unei femei care lucra în ziua de Pricop iar când aceasta a strigat după ajutor, i-ar fi răspuns cu glas omenesc „Nu e lupul, ci Precupul” apoi, înduioșat de jalea ei, i-a adus pruncul înapoi.

Data de 8 iulie are un loc aparte în calendarul tradițiilor. În vreme ce Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Procopie, oamenii respectă cu sfințenie Precupul sau Ziua Lupului.Pe 8 iulie, de Ziua Lupului sau a lui Precup, sunt interzise muncile casnice, secerişul şi torsul. Ziua trebuie respectată pentru apărarea în faţa grindinilor, vijeliilor, arşiţei, focului, lupilor, bolilor copiilor. Se mai spune că, în această zi, încetează cucul să mai cânte în an și că ar înflori grâul. Cine nu respectă ziua riscă să fie lovit de trăsnet. Cine face munci la câmp pierde toată recolta. Femeile care lucrează de Ziua Lupului riscă să piardă copiii sau să fie atacate de lupi.

Moții țin ziua Pricopului de frică să nu îi ia pe sus două vânturi năprasnice (Harcodan și Dornados), așa cum a pățit un boier necredincios din Apuseni, dobrogenii îl sărbătoresc cu credința că el le păzește cânepa iar oltenii, pentru că are puterea de a „arde boabele de grindină”, adică de a topi gheața și de a o preschimba în ploaie curată. Precupul, asemeni Solomonarilor, poartă nu numai grindina pe cer, ci și fulgerele și trăsnetele, pedepsindu-i pe cei care lucrează de ziua lui. Din chestionarele lui Th. Speranția aflăm că atunci când niște oameni „s-au apucat să treiere grâu în ziua de Pricopie, până seara s-au aprins paiele şi apoi a ars tot”.

O altă poveste, întru totul inedită, culeasă de data aceasta de etnologul Marcel Lapteș de la o bătrână din satul hunedorean Ohaba, dezleagă misterul amuțirii cucului în ziua de Pricop. „De tare mult, să spune că odată un uom o prins un cuc…nu știu ce-o făcut…cum o făcut da’ l-o prins șî s-o gândit să-l ducă acasă să-l mânce. O pus cucu-n straiță și-o plecat…da’ n-o mărs bine și să-ntâlnește cu un moș… acesta era Sântu’ Pricopie … da’ uomul ce să știe?… Zâce sântu’: dă-mi mie pasărea din straiță și te-oi răsplăti… uomul îi răspunde: ba, l-oi duce acasă să-l mânc. Nu-ți fă păcat, zâce sfântu’, că-i suflet a lu’ Dumnăzău, ca tăt ce-i pe lume. Uomul n-o ascultat, o ajuns acasă și s-o apucat să mânce cucu’. Cum mânca el, ce crezi?… S-o stârnit o vântoasă cu grindină și fulgere de credeai că-i sfârșitu’ lumii… odat-o trăsnit pe șița cășii… o luat foc casa de s-o prăpădit cu toate cele… grajd, șură, poiată… tăt ce-o fost… o căzut foc și pe uom de-o pierit. De aia se spune că nu mai cântă cucu la sărbătoarea de Pricop, că l-o fi mâncat hăl rău.”

Peste această străveche sărbătoare păgână numită Pricop în Moldova și Bucovina, Precup în Oltenia și Muntenia, Procopie sau Procope în Transilvania, creștinismul a suprapus ziua Marelui Mucenic Pricopie, transferând asupra sfântului atribuțiile reprezentării mitice despre care am povestit. Mircea Eliade, referindu-se la aceste permanente suprapuneri și fuziuni ale sărbătorilor populare cu cele religioase, spunea că moștenirea noastră orientală ,,a permis dezvoltarea unui creştinism popular care nu numai că a rezistat interminabilei terori a istoriei, dar a avut şi un întreg univers de valori religioase şi artistice, ale cărui rădăcini pornesc din neolitic.”

În ziua de 23 iulie, zi în care biserica creştin-ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Foca, în calendarul popular românesc aflăm două reprezentări mitice ale panteonului românesc, Foca şi Opârlia. În „Obiceiuri populare de peste an”, Ion Ghinoiu spune că Foca pedepseşte cu foc, arşiţă solară şi grindină pe oamenii care nu-i respectă cum se cuvine ziua de celebrare. Sfântul mucenic Foca a trăit în vremea împăratului Diocleţian, când era respectat şi ca patron al corăbierilor, a devenit la români, prin simpla schimbare de sens a numelui, o zeitate năprasnică, aducătoare de mari primejdii, în primul rând de incendii. Prin unele sate din Moldova, ne spune Tudor Pamfile în „ Sărbătorile la români”, se crede că mai înainte Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin cu sfinţenie şi păgânii, cum bunăoară ar fi turcii. El este rău de foc, căci arde casele şi toate ale omului, lăsându-l sărac, lipit pământului. Ilie Pălie, un alt personaj mitic în calendarul popular, ar fi fost vizitiu la trăsură cerească a lui Sântilie, aducător de foc şi arşiţă. În unele tradiţii, Ilie Pălie produce foc în care suflă Foca şi-l împrăştie.

Citeste mai mult: adev.ro/nqs7ui

Întâia zi a lunii mai este cunoscută și sub denumirea de Cosmandin, zi consacrată leacurilor băbești și ritualurilor de medicină populară. Denumirea sărbătorii este, de fapt, o contopire a numelor sfinților Cosma și Damian, ”doftori fără de arginți” sau ”fără de parale”, despre care se povestește că umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. De aceea sunt adesea invocați când se prepară leacuri din plantele tămăduitoare și, uneori, sunt pomeniți în descântece.

Pentru a tine departe bolile, oamenii trebuie sa cinsteasca  pe Fratii Cosma si Damian, iar despre cei care se vor casatori in luna lui Cuptor vor avea ca bogatie doar sentimentele frumoase care i-au adus impreuna.  

Sarbatoarea fratilor Cosma si Damian: porecliti Doctori fara de arginti se sarbatoreste tot pe 1 iulie> Se spune despre acesti frati ca umblau si tamaduiau fara sa ia plata, ziua lor denumita Cosmandinul se tine pentru a fi feriti de boli.

Sfantul Sisoe: pomenit de multi, a fost de fapt un cuvios credincios in Christos, care a trait in vremea Romei antice, retras in pustie, vindecand si facand miracole. Pentru cuviosia sa, poporul l-a numit "sfant" si multi il invoca, fara insa a-i cunoaste povestea. Ziua lui este pe 6 iulie si este tinuta pentru copiii ce zac de "stransoare", de galci, de bube si de alte suferinte.

Sfântul Sisoe este ocrotitorul copiilor. Acesta îi apără de rele și îi aduce pe calea cea bună, către Dumnezeu.

În această zi, părinții nu au voie să-și supere copiii, iar bunicii care refuză să aibă grijă de nepoții lor îl supără pe preabunul Sisoe.

În această zi se spun rugăciuni și se fac dulciuri pentru copii.

 

Panteliile: sunt surorile lui Sf. Ilie, Panteliile si reprezinta punctul culminant al sarbatorilor de vara, sapte zile inainte si sapte zile dupa Sf.Ilie, in care actionau severe interdictii de lucru, in vederea bunei stari a recoltelor. Panteliile se tin in perioada 13-27 iulie. 

Sunt sarbatorite de doua ori, cu sapte zile înainte de Sfântul Ilie si la sapte zile dupa Sfântul Ilie.

Panteliile se sarbatoresc în perioada 13-27 iulie.

Cea mai rea si amenintatoare sora a Sfântului Ilie este Ciurica, sarbatorita pe 14 iulie. Cei care nu respecta ziua Ciurica îi ciuruie în bataie.

Copiii bolnavi sau cuprinsi de spaima trebuie sa treaca în aceasta zi prin cercuri de flori ca sa se vindece.

Tot în aceasta zi se spune ca nu este bine sa te piepeteni sau sa scoti gunoiul din casa, deoarece vitele se pot imbolnavi sau pot fi mâncate de lupi.

Pe data de 16 iulie, este sarbatorita Marina Macinica, este ziua în care oamenii devin mai  buni. Persoanele care culeg in în dimineata acestei zile  vor avea parte de dragoste. Nu este bine ca femeile sa toarca sau sa mature în aceasta zi.

Deoarece ele pot sa parjoleasca si sa arda recoltele, forta lor distrugatoare putea fi diminuata prin diferite interdictii de munca, in cele 14 zile de Pantelii, care sunt pline de superstitii, in acest interval, sunt trei zile numite Circovii Marinei, 15-17 iulie. Prima dintre ele, Ciurica, era o divinitate razbunatoare, care "ciuruia" in bataie pe cei care lucrau de ziua ei, care se tine pentru sporul casei, superstitia spunand ca nu se da nimic din casa. Alta superstitie de Ciurica : daca vrei sa nu-ti moara pasarile de arsita verii sa dai de pomana o gaina neagra ; sau se faceau cercuri de flori, prin care se treceau copiii bolnavi si cei apucati de spaime.

In cea de a doua zi de Circovii Marinei, superstitia spune ca nu e bine sa te piepteni, sa tai unghiile, sa scoti gunoiul din casa ; e primejdie de jiganii : lupii vin si strica vitele, fiind rau de pocitura, lovituri sau "luat din iele". Sunt zile rele de cusut, de maturat, iar in noaptea de Marina, deci pe 16/17 iulie, femeile goale zvanta balega de nuielele gardului, ca sa se usuce, aceasta fiind buna pentru bube si descantat. Marina sau Paliile a treia zi a Circovilor Marinei, este Marina macinica sau Paliile, cand barbatii se fac frati de cruce si se numesc frati, iar femeile surate. Superstitiile sunt numeroase : nu se toarce, nu se coase, nu se taie in potloage si nici cu foarfecele nu se umbla; se spune ca cine nu tine Marina, are parte de opareala campului, de lupi, de pocituri; dar cine o tine are lipici in dragoste. Este recunoscuta si magia facuta la Circovii Marinei, cu pelin, marar sau cu buruieni de camp, pe care o batrana le face un cerc, prin care trec bolnavii si copiii care au diferite suferinte. Tot in ziua de Sf. Marina se culege in, din care se fac baiere ( legaturi ) de dragoste. Se spune ca, asa cum e vremea la Marina, asa va fi toata toamna.

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Calendarul creștin-ortodox ne semnalează ziua lui pe 20 iulie. Cu toate acestea, sătenii de altădată respectau o mulțime de reguli, care le dădeau siguranța că lucrurile privind semănăturile, ploile, seceta, furtunile se vor desfășura fără pagube majore. Una dintre sărbători am menționat-o – Pricopul.

Pentru oamenii care cred în superstiţii, de Sfântul Ilie se respectă anumite interdicţii şi obiceiuri. Dacă tună în ziua sărbătorii, se aprinde tămâie, pentru a alunga spiritele rele.

Superstiţii de Sfântul Ilie: fetele nemăritate se scaldă noaptea

Printre cele mai populare superstiţii de Sfântul Ilie este scăldatul fetelor nemăritate, în noaptea acestei sărbători. Ele trebuie să facă baie goale, iar apoi să se culce în lanurile de cânepă. Se spune că dacă vor visa cânepă verde, se vor mărita cu făclăi, iar dacă visează cânepă uscată, se vor îndrăgosti de un văduv.

Superstiţii de Sfântul Ilie: nu ai voie să mănânci mere

Creştinii nu au voie să mănânce mere până pe 20 iulie, când îl cinstesc pe proroc. Aceste superstiţii de Sfântul Ilie sunt încă ţinute în multe zone ale ţării. În această zi, gospodinele duc merele la Biserică pentru a le sfinţi. Se mai spune că în această zi nu este bine să stai sub un carpen, deoarece acolo se ascund dracii şi poţi fi trăznit de Sfântul Ilie, care îl ţinteşte pe drac.

Superstiţii de Sfântul Ilie: fă-ţi cruce des

Este bine să îţi faci cruce cât de des poţi, atunci când fulgeră, tună sau trăzneşte. Aceste superstiţii de Sfântul Ilie pornesc din credinţa populară a creştinilor. Dumnezeu i-a zis lui Ilie: “În toate să dai, dar în cruce să nu dai”.

Superstiţii de Sfântul Ilie: se culeg plante pentru vrăji şi leacuri

Potrivit tradiţiei populare, aceste superstiţii de Sfântul Ilie spun că în dimineaţa sărbătorii, femeile culeg plantele pentru leacuri şi vrăji, iar după slujbă le dau foc. Cenuşa o păstrează şi o folosesc drept leac împotriva aftelor. Tot acum, gospodinele culeg şi sfinţesc busuiocul la biserică.

Superstiţii de Sfântul Ilie: ce anunţă fenomenele meteorologice

Se spune că dacă tună sau fulgeră în această zi, alunele şi fructele vor face viermi. Aceste superstiţii de Sfântul Ilie sunt încă urmate, în mai multe zone ale ţării. În ziua praznicului nu ar trebui să plouă, deoarece Dumnezeu îi spune prorocului când este ziua lui, ca să nu trimită pe pământ trăznete şi fulgere pentru a-I pedepsi pe păcătoşi. Totodată, aceste superstiţii de Sfântul Ilie spun că, dacă plouă şi tună, nu este bine să deschideţi ferestrele casei. În acest fel, draci fugăriţi de furia prorocului nu vor intra în casa voastră.

Superstiţii de Sfântul Ilie: amânaţi drumeţiile

Printre cele mai populare superstiţii de Sfântul Ilie este aceea care spune că nu este bine să porniţi la drum lung, în ziua acestei sărbători mari.Tradiţia spune că dracii fugăriţi de Proroc se ascund la răscruce de drumuri, sub pomi, ies în calea trecătorilor şi le poartă ghinion.

Bătrânii satelor de altădată făceau și prognoze meteo. Astfel, ei interpretau diferite manifestări ale naturii.

Dacă vara apăreau vârtejuri în aer, însemna că va urma o perioadă de secetă. Tot vara, dacă vor fi nuci și alune multe, înseamnă că va urma o iarnă grea.

Când norii, în timpul verii, sunt ca berbecii, e semn că va fi vânt.

Cât de sus va fi vara cuibul șoarecului pe iarbă, atâta va fi neaua de mare în iarna viitoare. Dacă șoarecii își adună spice multe vara, e rost de iarnă grea.

 Superstiții legate de măr

Unele obiceiuri de pe la sate erau legate de măr, considerat fructul Sfântului Ilie, deoarece bătrânii spuneau că din „el a gustat prima dată”.

Bunicii își învățau nepoții cum că Dumnezeu i-a spus Sfântului Ilie: ”Pân’ de ziua ta să nu mănânce merele, tocmai de ziua ta să le guste întâi”.

Erau interpretate chiar și visele legate de mere. Se spune că cine visa mere, acela era ferice, că nu avea păcate.

În alte părți, de visai mere, însemna că o să primești oaspeți.

Sătenii se păzeau să nu taie mere cu cuțitul pân’ de Sântilie, pentru că, altfel, bătea piatra.

Nu se scuturau merii, nu se loveau merele unele de altele. Credința era că vor veni furtuni cu grindină și vor strica toate culturile.

De Sântilie, se duceau întâi mere la biserică, apoi, după ce erau sfințite, se dădeau de pomană și, la urmă, mâncai și tu.

Aflarea ursitului

Merele, în această perioadă, erau folosite și în descântecele de iubire.

Dacă cineva dorea să afle că este iubit, lua un sâmbure de măr, îl înțepa cu un ac deasupra lumânării. Dacă pocnea sâmburele însemna că era iubit; dacă nu, nu.

Se ajungea și la gesturi extreme din partea celor care doreau afecțiunea unei persoane. Aceștia se înțepau la deget și lăsau trei picături de sânge într-un măr. Dădeau apoi mărul să fie gustat de persoana pe care o doreau.

Legende și superstiții legate de grindină

Se spunea că piatra (grindina) o fac copiii care au murit și au fost îngropați nebotezați. ”Este păcat să iei gheața căzută pe pământ în mână sau în gură”, îi povățuiau bătrânii de altădată pe copii. Cine ia piatră din Cer în gură nu are voie să intre șapte ani în biserică.

Gheața care cade din Cer este făcută departe, într-un loc unde Soarele nu luminează niciodată.

Se spunea că Dumnezeu bătea cu grindină un sat dacă, acolo, vreo fată a făcut un copil și l-a pierdut (avortat) și l-a îngropat în ascuns.

Piatra trimisă de sus avea rolul ”să sfarme pământul”, ca să scoată la iveală, să dezgroape ce are ascuns.

Pentru a feri satele de altădată de bătutul gheții, pietrarii săvârșeau un ritual. Ei posteau trei ajunuri, unul după altul: ajunul Crăciunului, ajunul Sfântului Vasile cel Mare și ajunul Bobotezei. După aceea, pietrarul alunga grindina, fiind îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos, neavând nimic pe dedesubt. În mână, ținea un lemn scobit, care avea grâu sfințit de la doisprezece Liturghii.

27 iulie: Sf. Ilie cel Mic; Sf. Pantelimon (Pintilie Călătorul) Sf. Ilie cel Mic (sau cel Şchiop), numit şi Sf. Pantelimon sau Pintilie Călătorul, este fratele mai mic al Sfântului Ilie. El mijloceşte pe lângă fratele lui pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Ca mai toate sărbătorile acestei luni, această zi se ţine pentru boli, incendii, grindină şi furtuni. Se crede că este sfârşitul verii şi se încep pregătirile pentru întâmpinarea toamnei.

Soarele şi Luna

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 5 h 35 m şi apune la ora 21 h 04 m, iar la sfârşitul lunii răsare la ora 6 h 01 m şi apune la ora 20 h 42 m.

La 23 iulie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 120 grade, el intrând în semnul zodiacal Leul, potrivit www.eastrolog.ro.

 Fazele Lunii: la 06 iulie - Luna la Ultimul Pătrar la 10 h 51 m; la 13 iulie - Lună Nouă la 05 h 48 m; la 19 iulie - Luna la Primul Pătrar la 22 h 52 m; la 27 iulie - Lună Plină la 23 h 20 m, potrivit sursei menţionate mai sus.

Luna iulie în 2018 are parte de producerea a două eclipse: prima eclipsă se va produce pe 13 iulie şi este o Eclipsă parţială de Soare, vizibilă din sudul Australiei, din Oceanul Pacific şi din Oceanul Indian.

A doua eclipsă a lunii iulie este o Eclipsă totală de Lună pe 27/28 iulie 2018, vizibilă în întregime de pe teritoriul României, din Europa, din Africa, din Asia, din Australia, din sudul Americii de Nord, din America de Sud, din Oceanul Pacific, din Oceanul Atlantic, din Oceanul Indian şi din Antarctica.

Eclipsa totală de Lună începe la ora 20 şi 14 minute pe 27 iulie, când partea din stânga jos a discului selenar va începe să se roşească, iar de la ora 22 şi 30 minute toată luna va căpăta o nuanţă cărămizie. Maximul eclipsei se va atinge la ora 23 şi 22 de minute. Fenomenul durează şase ore şi 16 minute, iar Luna se va afla în umbra planetei noastre timp de trei ore şi 56 de minute. Pe tot parcursul fenomenului, planeta Marte se va afla chiar sub Lună. Eclipsa se încheie pe 28 iulie la 02 h 29 m, potrivit potrivit www.astro-urseanu.ro.

Luna iulie în tradiţia populară

Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate secerişului şi forţelor potrivnice omului: Cosmandinul, Ana-Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Circovii de Vară, Marina, Sântilie, Ilie-Pălie, Foca, Opârlia, Sf. Ana, Pantelimon, Pintilie Călătorul, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' (2000).

Cele patru săptămâni din componenţa lunii se numesc în tradiţia noastră populară: "Săptămâna secerişului", "Săptămâna Panteliilor", "Săptămâna lui Sântilie" şi "Săptămâna Verii".

Prima săptămână, cea a secerişului, este dedicată muncilor agricole - seceratul grâului - şi este, prin tradiţie, o săptămână în care se munceşte de la răsăritul până la asfinţitul soarelui.

Cea de-a doua săptămână este dedicată "Panteliilor", aprigele surori ale Sfântului Ilie, potrivit www.artatraditionala.ro, dar manifestări dedicate acestora au loc până pe 27 iulie. Târgul de Fete de pe Muntele Găina, cea mai vestită sărbătoare tradiţională, care aparţine calendarului agrar, se desfăşoară în acest an la sfârşitul celei de-a treia săptămâni a lunii iulie.

În această zi, băieții, fetele și bătrânii se adună în vârf de munte, pentru a se distra și a se cunoaște mai bine. Cei care se vor căsători, vor avea ca bogăție doar sentimentele frumoase care i-au adus împreună.

În zilele noastre, sărbătoarea a devenit o manifestare etno-culturală, cu cântece din folclorul românesc interpretate de artişti consacraţi, cu parada portului popular, artificii, foc de tabără şi un târg de obiecte populare tradiţionale.

Săptămâna a treia îl are în centru pe Sfântul Ilie, zeul focului şi al Soarelui, cel care leagă şi dezleagă ploile, tună, fulgeră şi trăsneşte duhurile rele ascunse pe pământ, plesnindu-le cu biciul lui de foc, oriunde s-ar ascunde în vârful arborilor, sub streaşina casei sau în turla bisericii. El este atestat, prin numeroase tradiţii, la românii de pretutindeni, în special în mediile pastorale.

Cea de-a patra săptămână este săptămâna dedicată anotimpului celui mai călduros al anului. Calendarul popular al lunii iulie se încheie cu sărbătoarea Ursul Mare pe 31 iulie, aceasta fiind denumirea populară a constelaţiei Ursa Mare. Cele patru stele aşezate în trapez alcătuiesc corpul, iar stelele în linie dreaptă formează gâtul şi capul ursului. Pe timp de vară, Ursul Mare indică miezul nopţii. 

 Conform traditiilor populare cum este de cald in luna lui Cuptor, asa de frig va fi in Faur, daca paianjenul isi rupe panza in doua, va ploua, cand musuroaiele de furnici sunt mai ridicate decat de obicei, atunci va urma iarna grea, caldura mare insemneaza an manos, daca in luna iulie se schimba adese ploaia cu senin si cald, atunci buna roada va fi in camp.

Tradiția spune că dacă agricultorii și sătenii nu vor sa piardă tot ce au agonisit cu trudă, atunci trebuie să respecte cu sfințenie zilele de sărbătoare ale lunii iulie. De aici și creionarea  superstițiilor lunii lui „ Cuptor ” în cultura românescă.

Astfel, pe la sate, umblă vorba că:

    - cât este de cald  în luna lui „ Cuptor ”, tot atât de frig va fi și în luna lui „ Făurar”;

    - cine lucrează de ziua Ana Foca în vie, razele soarelui vor dogori peste acesta din urmă, iar ea se va usca;

    - pentru a ține departe bolile, oamenii trebuie să cinstească și pe Frații Cosma și Damian;

    - cine lucrează în zile dedicate surorilor lui Santilie, va avea parte de arșiță și recolte pârjolite;

 

Caragiale - Calendar

I.L.Caragiale spunea în Calendar despre luna iulie: Căldura crește: 45 grade. Primăria ia măsuri, ca stropitorii stradelor să administreze trecătorilor asudați câte o dușe rece. Pentru aceasta se va mai adăogi la biletul cel galben încă vreo câteva zecimi comunale.

Iulie

de Otilia Cazimir

De după dealuri arse şi trudite,

Înalţă creste albe nori de plumb.

S-adună-n iarbă umbre încâlcite

Şi, aspru, geme vântul prin porumb.

Câmpia de paragină şi scrum

Întinde braţe lungi de colb în drum,

Apoi îşi strânge sufletu-n păduri,

Căscând în râpi dogoritoare guri…

Dar norii sterpi coboară-n depărtare,

Şi-abia vibrează dincolo de zare

Un tunet lung, cu prabuşiri de stâncă…

Iar soarele s-arată alb şi mat,

Şi-ntâia rază de lumină pare

Un fulger mort, ce rătăceşte încă

Pe câmpul prăfuit şi resemnat.

(Din volumul „Fluturi de noapte”, 1927)