11 Septembrie

Este a 254-a zi a anului.
Au mai rămas 111 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 6 h 50 m și apune la 19 h 34 m.

Citatul zilei

„Oamenii ce visează ziua sunt periculoşi, deoarece ei visează cu ochii deschişi şi fac ca visele lor să devină realitate.” ( D.H. Lawrence)

Sfânta Teodora din Vasta

În fiecare an pe data de 11 Septembrie prăznuim şi cinstim memoria Sfintei Muceniţe fecioare Teodora din Vasta. Numele acestei sfinte este cunoscut nu numai în ţara noastră (Grecia, n. trad.), ci şi în afara graniţelor acesteia.

Sfânta provenea din regiunea Peloponez, leagăn de sfinţi şi de eroi, de aceea este numită de unii Sfânta Teodora „din Peloponez”. În ceea ce priveşte locul naşterii Sfintei, cel mai probabil este vorba de Arcadia sau Messinia.

A vieţuit în secolul al IX-lea, în vremea Imperiului Bizantin. Părinţii săi au fost oameni săraci şi fără dregătorii, dar cu iubire de Dumnezeu, şi le­-au insuflat şi copiilor lor credinţa în Hristos. De la o vârstă fragedă, Teo­dora s-a distins dintre toţi fraţii săi, dând dovadă de o mai mare aplecare şi dragoste faţă de cele sfinte. Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult încât dorea să îşi dedice întreaga viaţă slu­jirii Acestuia. Cu fiecare zi care tre­cea, îşi descoperea din ce în ce mai mult ceea ce Sfinţii Părinti numesc «Iubirea pentru Hristos».

Ajungând la maturitate, a hotărât să se retragă într-o mănăstire şi să îşi cultive între zidurile acesteia iubirea pentru Hristos. Paradoxal, ea nu a ales o mănăstire de maici, ci una de călugări! S-a înfăţişat la mănăstirea „Maicii Domnului”, aflată la granite dintre judeţele Arkadia şi Messinia, ca bărbat, cu numele de „Teodor”. Nu se ştie care a fost de fapt motivul pentru care a făcut această alegere. Probabil dorea ca cei care o cunoşteau să îi piardă cu totul urma.

În mănăstirea în care s-a călugărit nu a întârziat să devină un exemplu de răbdare, ascultare şi umilinţă. Aceste virtuţi au condus-o treptat spre o înălţare spirituală recunoscută şi de egumen şi de ceilalţi călugări. Părinţii mănăstirii, admirându-i personalitatea şi virtuţile care o deosebeau de obşte, i-au încredinţat treburile externe ale mănăstirii. Într-adevăr, această misiune revine întotdeauna călugărilor sau maicilor cu înalte calităţi spirituale.

În acele timpuri, regiunea Peloponezului a fost lovită de o foamete chinuitoare, astfel încât locuitorii şi mănăstirea erau în pericol de a muri de foame. Toţi părinţii şi-au întors privirile către „Teodor” ca fiind singurul care putea să îi ajute în această situaţie atât de dificilă. Astfel, „părintele Teodor” a poposit în multe case de credincioşi creştini pentru a-i sprijini şi, dacă era posibil, pentru a aduna hrană pentru obştea călugărească.

S-a întâmplat însă ceva josnic! O femeie a aruncat asupra ei o grea acuzaţie: „Călugărul, a spus ea, m-a lăsat însărcinată!”. Această ştire s-a răspândit repede! Acuzaţia calomnioasă plana greu asupra sa. Îndignaţi, părinţii femeii însărcinate au urcat la mănăstire şi i-au poruncit lui „Teodor” să îi urmeze. „Părintele”, chiar dacă a negat acuzaţia, i-a urmat fără împotrivire. L-au judecat în grabă şi l-au declarat vinovat. A primit cea mai grea pedeapsă, „moarte prin decapitare”. Chiar dacă ar fi putut prin simpla descoperire a corpului său să îşi demonstreze nevinovăţia, a preferat să „îndure” povara calomniei! Ca loc al martiriului a fost ales satul Vasta din regiunea Arkadia. A fost călăuzit până acolo de călău, pe care „Teodor” l-a urmat „ca o oaie muta” (Isaia 53). După puţin timp, sufletul Sfintei Teodora s-a ridicat la ceruri, pentru a se aşeza în locul destinat sfintelor muceniţe fecioare ale Bisericii lui Hristos. Călăul şi ajutoarele acestuia, care o decapitaseră pe Sfântă, au văzut corpul dezgolit al acesteia şi au cerut cu pocăinţă iertare de la Dumnezeu. Vestea despre această întâmplare uluitoare s-a răspândit peste tot! Egumenul mănăstiri şi ceilalţi călugări au ajuns plângâng la locul de mucenicie şi, slăvindu-L pe Dumnezeu, au înmormântat corpul Sfintei în mănăstirea lor sau, după unii autori, chiar în locul martiriului acesteia.

Înainte de a muri, Sfânta i-a cerut lui Dumnezeu ca din părul ei să facă copaci, iar din sângele ei râu. Într-adevăr, din acoperişul bisericii ridicate la Vasta, Arkadia, au crescut copaci, care se sprijină, paradoxal, direct pe acoperiş şi stau dovada faptului că „acolo unde Dumnezeu o voieşte, ordinea firii este învinsă”.Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta. Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII.

Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona. Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.

Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu". 

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii."

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1522: S-a născut Ulisse Aldrovandi (Ulysses Aldrovandus), medic italian   și naturalist reprezentant al Renasterii, unul din întemeietorii zoologiei moderne; (d. 4 mai 1605).

În 1549 este acuzat de erezie şi întemniţat la Roma pentru 18 luni.

În perioada acestei s detenţii, Aldrovandi face descoperiri in domeniul  botanicii, zoologiei si  geologiei.

Unii istorici il consideră primul care a utilizat termenul „geologie”.        

                                        

• 1816: S-a născut inventatorul Carl Zeiss.

Printre meritele sale se numără si producerea de lentile de calitate superioară şi îmbunătăţiri tehnice aduse microscopului.

A întemeiat în noiembrie 1846 Firma Carl Zeiss; (m. 2 decembrie 1888).

Carl Zeiss a fost al cincilea născut într-o familie cu 12 copii, din care au rămas numai 6 în viață. Mama sa, Johanna Antoinette Friederike (1786–1856), a fost fiica cea mai mică a avocatului Johann Heinrich Schmith din Buttstädt. Printre strămoșii lui Carl Zeiss se numără o serie de juriști și teologi, sau personalități precum Christiane Vulpius, soția lui Goethe, medicul Christoph Wilhelm Hufeland și poetul Jean Paul. Tatăl lui Carl Zeiss a fost Johann Gottfried August Zeiss (1785–1849) din Rastenberg, care avea un atelier unde producea obiecte de artă. Cei doi frați mai mari ai săi au urmat cursurile unui gimnaziu și ulterior au studiat filologie și istorie, pe când Carl, care a suferit de pe urma hernii, a terminat gimnaziul și a studiat științele naturale. Deja în perioada studiului era interesat de tehnică, matematică și mecanică. El întrerupe studiul și termină în 1834 Mecanica la Universitatea din Jena. Zeiss a fost timp de 4 ani ucenic la dr. Friedrich Körner (1778–1847), care producea în atelierul său ustensile pentru Goethe. În perioada acea au apărut mașinile și locomotivele cu abur. Între anii 1838 – 1845 a făcut călătorii de studiu audiind cursuri la politehnică, și a lucrat în diferite ateliere și fabrici din Stuttgart, Darmstadt, Viena și Berlin. În același timp el era interesat de optică. Printre meritele sale se numără producerea de lentile de calitate superioară și îmbunătățiri tehnice a microscopului.

• 1868 apărea primul Abecedar românesc.

Manualulele „fiind cărți destinate pentru clasele primarie, caută să fie scrise în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în școle, și în totu modu să fie superioare cărților esistente”.

•  1875: S-a născut la Brasov, poetulul  şi traducătorul român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, Stefan Octavian Iosif; (d.22 iunie 1913).

Şt. O. Iosif si poetul  Dimitrie Anghel au avut o relatie de prietenie benefică  pentru literele româneşti.

Lucrand impreuna sub pseudonimul A. Mirea, au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul „Caleidoscop al lui A. Mirea”, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu.

Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina.

În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi divorţează.

Şt.O. Iosif moare la spitalul Colțea, in urma unui sifilis agravat  de consumul de alcool, interzis în tratamentului acestei boli.

Natalia Negru s-a  recăsătorit  în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin împuşcare, după ce îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie.

Natalia Negru a supravieţuit şi a trăit aproape încă 50 de ani. 

•  1877: Are loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României.

La  30 August /11 septembrie 1877, a avut  loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României.

După o eroică încleştare, trupele române ocupă puternica redută Griviţa I.

Au cazut  în luptă maiorul Gheorghe Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu şi aproape 800 de soldaţi.

Bătălia de la Plevna [in Bulgaria] ( 30 august/11 septembrie  – 28 noiembrie/10 decembrie  1877)  a fost o confruntare decisivă, între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în timpul Razboiului pentru Independenta Roamaniei  (1877 –  1878).

Iniţial atacată de două ori de trupele ruse, cetatea Plevna şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat, producând mari pierderi atacatorilor.

În aceste condiţii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicită sprijinul armatei române, care trece Dunărea şi se angajează în operaţiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldaţi, 7.170 de cai şi 110 tunuri (circa 30 – 40% din totalul efectivelor aliate).

Ruşii aveau şi ei la Plevna 52.000 de soldaţi şi 316 guri de foc. Forţele otomane au fost evaluate la 35.000 – 40.000 de oameni, după unele surse, iar după altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri.

Conducerea operaţiunilor ruso-române pentru a treia bătălie pentru Plevna, a fost încredinţată domnitorului României, Carol I, şef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov.                        

                                                                                  

• 1885:  S-a născut David Herbert Lawrence, romancier şi poet englez, o figură controversată a literarurii secolului XX.

 Diferenţa de statut social a părinţilor săi l-a inspirat pe scriitor, în opera sa regăsindu-se această temă. În cele peste 40 de volume scrise, a insistat pe problemele societăţii şi frământările omului. Lawrence a publicat primul său poem în „English Review” (1909). O importantă lucrare a sa a fost „Fii şi îndrăgostiţi” (1913), aceasta conţinând elemente autobiografice.

Romanele sale pledează pentru întoarcerea la natură şi reintegrarea instinctului erotic printre valorile esenţiale ale umanităţii moderne (Curcubeul, 1915; Şarpele cu pene, 1926; Amantul doamnei Chatterley, 1928 etc.). În aceeaşi manieră a scris nuvele şi povestiri (Ofiţerul prusac, 1914; Femeia care se îndepărta călare, 1928 şi altele).

• 2001:  Au avut loc atacurile teroriste împotriva SUA. 

Terorişti arabi au pus la cale o serie de atentate sinucigaşe, deturnând mai multe avioane de pasageri de pe rutele interne. Două dintre aeronave au lovit „Turnurile Gemene” ale World Trade Center (WTC), o alta Pentagonul, iar un aparat s-a prăbuşit în Pennsylvania. Coşmarul a început la ora 08:45, când un Boeing 767 a intrat direct în turnul nordic al WTC din New York. În timp ce televiziunile transmiteau în direct de la faţa locului, ceea ce la început părea un accident aviatic, un alt avion s-a izbit de WTC 18 minute mai târziu, lovind turnul sudic. Coliziunea a declanşat o explozie uriaşa, iar americanii au realizat atunci că sunt atacaţi. Miliarde de oameni din întreaga lume au putut vedea în direct imaginile tragediei. La ora 09:45 un alt aparat a lovit clădirea Pentagonului din Washington, ucigând pe loc 125 de angajaţi ai instituţiei militare care se aflau în birouri. De asemenea, au pierit şi cei 64 de pasageri aflaţi la bordul avionului. La numai 15 minute de la atacul Pentagonului, infernul a luat proporţii în New York, unul din turnurile WTC prăbuşindu-se într-un nor de fum şi flăcări, pentru ca al doilea turn să cedeze la ora 10:30. Simultan, un aparat de zbor comercial, care tocmai decolase de pe aeroportul din New Jersey, a fost de asemenea deturnat. Acesta s-a prăbuşit în vestul statului Pennsylvania, cei 45 de oameni de la bord pierzându-şi viaţa. Se presupune că aeronava ar fi urmat să fie folosită ca armă pentru atacarea Casei Albe. Fără să se folosească de arme convenţionale, teroriştii sinucigaşi arabi au reuşit să provoace un adevărat dezastru. Atacurile din 11 septembrie 2001 s-au soldat cu peste 3.000 de morţi, majoritate la WTC. Preşedintele George W. Bush a acuzat gruparea islamică al-Qaida de organizarea atentatelor, şeful acesteia, Osama ben Laden, devenind cel mai vânat om de pe planetă. Autorităţile americane au declanşat imediat războiul împotriva terorismului, prima ţintă fiind Afganistanul, iar mai apoi Irakul.

Să aveți o zi frumoasă!