9 Septembrie

Este a 252-a zi a anului. 
Au mai rămas 113 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 48 m și apune la 19 h 37 m. 

Citatul zilei

„Toți se gândesc cum să schimbe lumea, dar nici unul nu se gândește cum să se schimbe pe el însuși.” ( Lev Tolstoi, scriitor rus, n. 9 septembrie 1828 - d.20 noiembrie 1910)

Sfinții și Drepții părinți Ioachim și Ana

Pe 9 septembrie, imediat dupa marele praznic al Nasterii Maicii Domnului, Biserica ii praznuieste pe Sfintii si Dreptii Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria.

Ana, frumusetea unui nume simplu

Ana - Este unul dintre numele cele mai larg raspandite, atat la noi, cat si in intreaga lume crestina. Dupa cum Ioachim n-are corespondent feminin, nici Ana n-are corespondent masculin. De la el s-au format si nume derivate, ca Anisoara, Ani, Aneta, Neti, Anica, Anita, Nita, Anica, Anicuta, Nicuta, Anuca, Anisor, Anuta, Nuta, Uta, Anca, Ancuta, Ana-Maria, Mariana.

 Originea numelui este tot evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia „Iahve a avut mila“, sau „Iahve s-a indurat“.

Numele  Ana se pare ca provine din ebraica "Channah" si inseamna favoare, gratie, mila.

Unii lingvisti sustin ca numele Hannah, de la care ar proveni numele Ana, ar fi o abreviere a frazei ebraice Iahve a avut mila, Iahve s-a indurat.

Dupa ce a fost preluat in greaca si latina sub forma Anna, numele s-a raspandit in toata Europa, devenind extrem de popular in Imperiul Bizantin.

Numele Ana apare in numeroase traditii, credinte si creatii populare romanesti. De exemplu, in descantece, Ana buziana era prima dintre cele noua zane invocate pentru ajutorarea celor bolnavi. In unele ghicitori, Ana este asociata luminii. Scriitorul si savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu sugera o legatura intre zana Ana si zeita Anna Perenna, o veche divinitate romana, sarbatorita in luna martie, asa cum reiese din poemul Fastele al lui Ovidiu. In acest sens, s-ar putea ca Ana din folclorul romanesc sa fie o reminiscenta din perioada daco-romana, peste care s-a suprapus numele de origine ebraica Hannah.

Personalitati cu numele Ana:

Regina Ana a Romaniei (n. 1923), Ana Ipatescu (1805-1875), Anna de Noailles (nascuta Brancoveanu, 1876-1933), Ana Aslan (1897-1988), Ana Blandiana (n. 1942)

Anne Boleyn (1501/7–1536), Ana de Austria (1601–1666), Anna Pavlova (1881-1931), Anne Frank (1929-1945), Anne Bancroft (1931-2005), Anna Kurnikova (n. 1981), Anne Hathaway (n. 1982)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Ana:

In general, se crede ca persoanele cu numele Ana sunt firi simpatice, dinamice, extrem de comunicative. Se spune despre ele ca se adapteaza usor si ca au putere de convingere. Stiu cum sa se faca placute, sunt curioase si creative. Pun mare pret pe prietenie, sunt impaciuitoare si foarte atente la problemele celor din jur. Se pare ca ar avea inclinatii catre profesiile de jurnalist, profesor, avocat, dar si catre domeniile artistice.

Ziua mondială a frumuseții (World Beauty Day)

Ziua mondială a frumuseții (World Beauty Day) aniversată, anual, la 9 septembrie, este o zi dedicată tuturor celor iubitori de frumos.

Ziua mondială a frumuseții este și un omagiu adus tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării, între aceștia făcând parte și esteticieni, stiliști, designeri, instructori de fitness.

Începând din 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii (SIDESKO), se sărbătorește Ziua mondială a frumuseții. Este dedicată în special esteticienilor, stiliștilor, designerilor, instructorilor de fitness și a tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării.

Genialul scriitor rus Fiodor Dostoievski a scris celebra frază: "Frumusețea va salva lumea". Nikolai Roerich a adăugat: "Conștientizarea frumuseții va salva lumea". Romancierul francez Honoré de Balzac spunea "Frumosul se simte, nu încape într-o definiție."

Astăzi frumusețea nu e percepută ca fiind neapărat ceva cu ce te naști, ci rezultatul unei griji și atenții sporite asupra proprii imaginii. Frumusețe înseamnă armonie: curățenie, informare, îngrijire, sănătate, un mod sănătos de viață și atitudine.

Frumusețea ocupă un loc de preț în viețile noastre. În această zi se desfășoară numeroase concursuri de frumusețe pe tot globul.

Abilitatea unei persoane de a percepe frumusețea este condiționată de mediul în care a crescut de educația primită.

Chiar dacă se spune ca frumusețea vine din interior, se acordă o mare importanță și exteriorului, constatându-se o creștere a numărului de femei, în special, care iau cu asalt saloanele de înfrumusețare. Dacă în trecut cele mai căutate erau frizeriile, acum în top au ajuns saloanele care oferă pachete întregi de solar, manichiură, pedichiură sau masaj. Nici bărbații nu se lasă mai prejos, numărul celor care se îngrijesc de aspectul exterior fiind și el în creștere.

Ideea de frumusețe poate fi întâlnită oriunde, fie că este vorba de o locație, un obiect, o persoană sau o simplă stare de spirit.

Ziua mondială a frumuseții este și un omagiu adus tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării, între aceștia făcând parte și esteticieni, stiliști, designeri, instructori de fitness.

Începând din 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii (SIDESKO), se sărbătorește Ziua mondială a frumuseții. Este dedicată în special esteticienilor, stiliștilor, designerilor, instructorilor de fitness și a tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării.

Ziua de azi ne mai aduce și o aniversare importantă –nașterea scriitorului rus Lev Tolstoi, unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, care, vorbind despre frumusețe, zicea: „Te miri cum frumuseţea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculţi şi nu-i observi prostia, ci tot ce spune ţi se pare inteligent. Vorbeşte şi se poartă oribil, iar tu vezi în asta ceva drăgălaş. Dacă însă nici nu spune prostii nici nu face lucruri urâte şi mai e şi frumoasă, te convingi numaidecât că e un miracol de deşteptăciune şi de moralitate”.

„Căci numai noi, bărbaţii, nu ştim şi, fiindcă nu vrem să ştim, pe câtă vreme femeile ştiu foarte bine că cea mai sublimă, cea mai poetică dragoste, cum îi spunem noi, nu depinde de însuşirile morale ale femeii, ce de apropierea fizică şi totodată de pieptănătură, de culoarea şi croiala rochiei”. (Lev Tolstoi în „Sonata Kreutzer”)

Ziua Crizantemei

una dintre cele cinci sarbatori sacre japoneze. 

Ziua Crizantemei se tine inca din anul 910, cand crizantema a fost declarata simbol national, fiind si astazi simbolul puterii in stat.

Pe 9 septembrie este o sărbătoare a crizantemelor când se mănâncă orez, castane și se bea sake cu frunze de crizanteme, dar Marea Sărbătoare a Crizantemelor se sărbătorește la 15 octombrie, kiku fiind cea mai admirată floare a japonezilor.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 214: S-a născut Aurelian, împărat roman (270-275) (d. 275)

A domnit din anul 270 pana la moartea sa in anul 275 si a înregistrat succese remarcabile, străduindu-se să apere imperiul de frecventele invazii barbare.

Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 a lichidat secesiunea Regatului galic, restaurand astfel unitatea statului roman.

În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat de secretarul său, la Byzantion, ca urmare a unui obscur complot de palat.

• 1585: S-a născut Richelieu, cardinal şi om politic francez, reprezentantul cel mai de seamă al absolutismului în Franţa, cel care a contribuit la întemeierea Academiei Franceze. 

În timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, în perioada cât a fost prim-ministru (1624-1642), a condus efectiv Franţa. Pentru a repara prestigiul Franţei în Europa şi a împiedica întărirea puterii Habsburgilor, Richelieu a încurajat participarea statului (din 1635), alături de principii protestanţi germani şi de Suedia, împotriva Imperiului German şi a Spaniei la Războiul de 30 de ani.

• 1737: S-a născut medicul, fizicianul și filosoful italian Luigi Galvani ; (d. 4 decembrie 1798).

A studiat la început teologia ulterior medicina, devenind profesor de medicină la catedra de anatomie din Bologna. Succesul operei sale „De renibus atque urethris volatilium” l-a determinat să se ocupe cu studiul fiziologiei păsărilor și a instrumentelor pentru auz.

Galvani a observat fenomenul de contracție a mușchilor scheletici de la piciorul de broasca la o excitare cu curent electric. Prin această descoperire, el a pus bazele pentru cercetările ulterioare ale electrochimismului celular.

Printr-o întâmplare a descoperit la 6 noiembrie 1780 procedeul de galvanizare, procedeu care îi va purta mai târziu numele.

• 1791: Washington, D.C., capitala Statelor Unite, este numită după președintele George Washington.

Washington, D.C., oficial Districtul Columbia sau simplu D.C. este capitala Statelor Unite, fondată în 16 iulie 1790. Articolul Întâi al Constituției Statelor Unite ale Americii prevede un district federal, distinct de celalte state, pentru a servi drept capitală națională permanentă. Orașul Washington a fost inițial un municipiu separat de teritoriul federal până când un act al Congresului din 1871 a stabilit un singur guvern, unificând toate municipiile într-un singur district. Acesta este motivul pentru care, în timp ce, din punct de vedere legal, se numește Districtul Columbia, el este cunoscut ca Washington, D.C. Orașul poartă același nume cu statul american Washington, care este localizat pe coasta Pacificului.

Orașul este localizat pe partea nordică a râului Potomac și se învecinează cu statul Virginia la sud-vest și cu statul Maryland de celalte părți. Districtul are o populație rezidentă de 599,657 de locuitori; din cauza navetiștilor din suburbiile înconjurătoare, populația sa se ridica la peste un milion în timpul zilelor de lucru. Aria metropolitană a Washington-ului, din care face parte și Districtul, are o populație de 5,4 milioane de locuitori, fiind ca mărime a opta zonă metropolitană din Statele Unite .

Pe 16 iulie 1790, Actul de Reședință prevedea o nouă capitală permanentă situată pe malul râului Potomac, pe locul care va fi ales de președintele George Washington. Așa cum este permis de Constituția Statelor Unite, forma inițială a districtului federal a fost un pătrat, care măsura 10 mile (16 km), pe fiecare parte, în valoare totală de 100 de mile pătrate (260 km2). Între anii 1791-1792, Andrew Ellicot împreună cu asistenții săi, printre care se număra și Benjamin Banneker, au anchetat frontiera dintre District și statele Maryland și Virginia, plasând pietre de frontieră la fiecare milă depărtare. Multe dintre pietre sunt încă în picioare. Un nou "oraș federal" a fost apoi construit pe malul nordic al râului Potomac, la est de comunitatea Georgetown.

Pe 9 septembrie 1791, orașul federal a fost numit în onoarea lui George Washington, iar districtul a fost numit Territory of Columbia ("Teritoriul Columbiei"), Columbia devenind un nume poetic important pentru Statele Unite în acea vreme. Congresul și-a ținut prima sesiune la Washington, pe 17 noiembrie 1800.

• 1828: S-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus (d. 1910)

Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi) a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.[ Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” , vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.

Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.

Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută și admirată de iubitorii de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum și răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vieții printre cei mai importanți scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicții. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeași măsură excesele burgheziei și ascetismul auto-impus al stoicismului. Deși și-a întemeiat un sistem propriu de credințe religioase, câștigând respectul gânditorilor laici, nu a reușit niciodată să reconcilieze conceptele de artă și frumos în viața reală. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta, anume viața și moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina” ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene.

Lung și rodnic a fost drumul vieții și al creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții („Război și pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”), numeroase nuvele și povestiri („Cazacii”, „Dimineața unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” și altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucțiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.

Într-adevăr, operele lui Tolstoi - una din culmile cele mai înalte ale realismului mondial - nu sunt doar rezultate ale observației obiective, ci transmit mai ales experiențe proprii, prin acele multe situații reprezentate în opere și trăite personal de autor, prin personaje inspirate de membri ai familiei sale, de pildă, sau altele care îi exprimă măcar parțial ideile, sentimentele, ori un fragment din viața sa personală (Olenin din „Cazacii”, Levin din „Anna Karenina”, Andrei și Pierre, din „Război și pace”). Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puțin, cele etnografice sau pitorești aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experiența personală și studiul psihologic.

Este chiar cazul primelor sale povestiri („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”; „Diminețile unui moșier” etc.): este observat, într-adevăr, detaliul realist semnificativ, dar este insistent transcrisă și poezia amintirilor, sau este relatată experiența socială încercată de scriitor pe moșia sa. În Caucaz, pătruns profund de farmecul naturii (plasticitatea descrierilor de natură prevalează în această primă fază a creației tolstoiene), al vieții simple și al oamenilor săi - factori care produc asupra sa efectul unei regenerări spirituale - Tolstoi creează figura (un alter-ego al său) protagonistului din povestirea „Cazacii”. O serie de alte povestiri vor fi parcă ilustrări ale ideii rousseauiste despre superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizației citadine.

Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „Război și pace” (1869) și „Anna Karenina” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieții. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai mărețe povești de dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina și a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu tragedia Annei, Levin încearcă să descopere o alternativă a vieții sociale pe care o întrezărește în viața casnică, alături de țăranii de pe moșia sa.

În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenție realitatea rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale.

În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel și i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condițiile acordării era recunoașterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruși fuseseră traduși în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Traducerile fuseseră susținute financiar de la caseta țarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur.

Tolstoi refuză, motivând că banul este „ochiul dracului” și că el trăiește în acord cu normele creștine, ca un adept adevărat al bogomilismului. Un grup de scriitori și jurnaliști suedezi, între care și Selma Lagerlöf, s-a constituit într-un comitet de susținere a lui Tolstoi.

De două ori scriitorul rus a avut ocazia să ajungă și în Suedia însă n-a mai apucat. Prima dată, atunci când refuzase Premiul Nobel iar a doua oară, atunci când a fost invitat la un Congres Internațional al Păcii de la Stockholm.

• 1899. S-a născut Brassaï, artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană. 

A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”.

În 1924, reușește, totuși, să ajungă pe tărâmul visat: Parisul. A trăit acolo şaizeci de ani. Pentru că francezii nu l-au primit cu mare entuziasm, s-a împrietenit cu scriitorul american Henry Miller. 

Împreună au frecventat cafenelele şi cabaretele din cartierul  Montparnasse, unde locuiau amândoi. Rămâne, însă, dezamăgit: „Devenisem mai interesat de viaţa din jurul meu decât de artă sau posibilitatea de a petrece câteva ore bune între patru pereţi, pictând“. Așa a descoperit Brassaï aparatul foto și, din 1929, a început să fotografieze: Parisul nocturn, locurile rău famate, prostituatele, homosexualii, drogaţii, cafenele, dar şi marile bulevarde şi pieţele celebre oripersonajele sonore ale vremii: Dali, Picasso, Matisse, Giacometti, Sartre şi alţii.

Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931).

Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de Brassaï, ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai).

În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir.

• 1930:  Nicolae Titulescu a fost ales preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor.

Figură marcantă a diplomaţiei europene în perioada interbelică şi orator deosebit, Nicolae Titulescu a studiat Dreptul în Franţa, iar mai apoi a devenit profesor universitar în Iaşi şi Bucureşti. După ce a ocupat postul de ministru de Finanţe în Guvernul Ion Brătianu-Take Ionescu, în 1920 şi-a început activitatea ca diplomat delegat la Conferinţa de Pace de la Paris. Un an mai târziu, a fost numit „trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României” la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mică întrerupere, până în 1932. A fost ales preşedinte al Ligii Naţiunilor de două ori consecutiv (1930 şi 1931), fapt nemaîntâlnit până atunci. A luptat pentru securitatea şi integritatea României, precum şi pentru menţinerea păcii în lume.

• 1940: Asasinatele hortyste din comuna Treznea, judetul Salaj. 

Au fost uciși sau răniți 263 de români; drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat și în celelalte zile, în perioada 1 septembrie 1940 - 1 septembrie 1942, fiind asasinați 991 de români (în comuna Ip au fost asasinati, în noaptea de 13-14 septembrie 156 de români.

La cinci zile după Dictatul de la Viena, 5 septembrie 1940, ora 7, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației.

 

Armata horthystă intrând într-un sat din Transilvania, septembrie 1940

Trupe maghiare aparținând batalionului 22 de Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea pe 9 septembrie. După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de „Masacrul de la Trăznea”.

Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate.

Monumentul inaltat in memoria martirilor romani masacrati de ocupantii unguri

Cotidianul „România nouă” din 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângă o căpită de fân, împreună cu soția și cele două fiice ale sale.

Cadavrele au fost descoperite ciopârțite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în epocă a fost cel al lui Vasile Mărgăruș.

Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părți ale corpului și apoi împușcat în cap cu gloanțe model „dum-dum”.

Preotul ortodox a căzut de asemenea victimă trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiată.

În Trăznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei.

Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcați.

Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din București, privind situația din Ardealul de Nord, pana la 1 noiembrie 1941, ocupantii maghiari au savarsit 919 omoruri, 1126 schingiuiri, 4126 bătăi, 15893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale.

• 1989: Între 9 septembrie și 17 noiembrie 1989, s-a desfășurat primul și cel mai rapid înconjur al lumii cu automobilul. 

A fost efectuat de Mohammed Salahuddin Choudhury și de soția sa Neena, din India, în 69 de zile, 19 ore și 15 minute, având ca punct de plecare și sosire orașul Delhi, India.

Să aveți o zi frumoasă!