Este a 283-a zi a anului.
Au mai rămas 82 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 24 m și apune la 18 h 40 m.
Citatul zilei
„Timpul nu are o singură măsură. El poate fi ca fulgerul, ca gerul, ca
lacrima, ca un asediu, ca o furtună, ca un apus de soare, sau chiar ca o
stâncă.” (James Clavell în Shogun)
Ziua Mondială a Sănătăţii
Mintale
La 10 octombrie, se marchează Ziua mondială a sănătății mintale. A fost
stabilită, în 1992, de către Federația Mondială pentru Sănătate Mintală
(World Federation for Mental Health - WFMH), pentru a crește gradul de
conștientizare și educare, la nivel mondial, în privința sănătății
mintale.
În Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se afirmă că "toate ființele umane se nasc egale în demnitate și în drepturi". Preambulul Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități prevede că "discriminarea împotriva oricărei persoane pe bază de handicap constituie o încălcare a demnității și a valorii persoanei umane", menționează site-ul Organizației Mondiale a Sănătății.
Acțiunile organizate cu acest prilej urmăresc conștientizarea, sensibilizarea și informarea populației pentru a putea ajuta aceste persoane. WFMH încurajează factorii de decizie ai țărilor și organizațiilor din întreaga lume în vederea abordării problemelor de sănătate mintală cu care se confruntă persoanele din cadrul comunităților, pentru a satisface nevoile acestora, oferind serviciile medicale și acces la tratamente.
O multitudine de factori de natură socială, demografică, psihologică sau biologică contribuie la menținerea sănătății mintale a unei persoane. Tulburările mintale apar în toate culturile și în toate etapele vieții. De asemenea, pe lângă ceilalți factorii genetici și psihici, integritatea sănătății mintale se asociază cu schimbările sociale rapide, cu nivelul stresului de la locul de muncă, discriminarea de gen, excluderea socială, stilul de viață nesănătos, riscurile violenței de toate tipurile, cu alte probleme de sănătate, cu accesul la îngrijire și tratament și cu încălcările drepturilor omului.
Din cauză că sistemele sanitare, la nivel global, se confruntă cu mari probleme în acordarea de îngrijiri în domeniul sănătății mintale, iar resursele disponibile sunt insuficiente, numeroase persoane cu tulburări mintale din țări din întreaga lume nu primesc niciun fel de ajutor.
La nivel mondial, milioane de oameni suferă astăzi de afecțiuni mintale sau neurologice sau de probleme psihosociale provocate de abuzul de alcool și de droguri. Bolile mintale și neurologice, afectând sănătatea în general, pot să blocheze capacitatea omului de a se realiza profesional și de a fi de folos comunității.
În țara noastră, Liga Română pentru Sănătate Mintală își propune să acționeze consecvent pentru a cunoaște evoluția fenomenelor comunitare, sociale, economice și culturale, precum și influența acestor fenomene asupra indivizilor și grupurilor, să elaboreze soluții și strategii adecvate adaptării persoanelor și grupurilor aflate în dificultate relațională, să fie organizator și consultant competent în programe de sănătate mintală, să se constituie ca grup de presiune în raport cu factorii de decizie politică și administrativă implicați în domeniul sănătății mintale.
Ziua Mondială a Sănătății Mintale este ocazia de a fi solidari cu
persoanele care trăiesc cu boli mintale și a familiilor lor şi contribui în
lupta împotriva stigmatizării.
Bolile mintale au un impact negativ atât asupra vieţii celor afectaţi, cât
şi asupra cadrului social şi economic, antrenând costuri serioase, în special
pentru sistemul educaţional, medical şi judiciar. Acestea şi constituie unul
din principalele motive pentru care oamenii îşi iau concediu medical, se
pensionează anticipat sau primesc pensie de invaliditate.
Estimările OMS denotă că, la nivel global, peste 450 milioane de persoane
sunt afectate de probleme de sănătate mintala, tulburări de comportament şi neurologice,
și de consecințele utilizării substanțelor interzise. Studiile efectuate în
Uniunea Europeană arată că peste 38% din populație suferă în fiecare an de o
tulburare mintală, iar cel mai frecvent întâlnite sunt anxietatea, depresia,
demența.
Se estimează că unul din patru adulți se vor confrunta cu dificultăți de
sănătate mintală, iar frecvența afecțiunilor mintale va spori de la 12% (din
totalul afecțiunilor cu dizabilități, cât este în prezent) până la 15% în 2020.
O creștere semnificativă va avea loc în țările slab dezvoltate economic, în
care consecințele creșterii vor putea fi și mai nefaste datorită absenței
serviciilor de protecție socială şi nivelului înalt de stigmatizare și
superstiții.
Sănătatea mintală este un drept al omului şi este indispensabilă pentru
sănătatea, bunăstarea şi calitatea vieţii cetățenilor. Stigmatizarea și discriminarea
constituie barierele semnificative la obținerea îngrijirii de sănătate mintală
și la accesarea activităților sociale de zi cu zi, care ne țin bine mintal.
Astfel, mii de oameni cu condiții de sănătate mintală din întreaga lume sunt
lipsiți de drepturile omului, fiind discriminați şi supuși stigmatizării,
marginalizării şi abuzului emoțional și fizic.Pentru persoanele cu tulburări
psihice demnitatea o exercită cetățenii cu un sentiment de împuternicire și
control, astfel optând pentru aceleași drepturi (de exemplu, de a decide cum să
trăiască, cu cine să se întâlnească, pe cine să iubească etc.) și aceleași
responsabilități (de exemplu, respectarea legilor, cu drept de vot, de
voluntariat, plata impozitelor). Însă, cu toate acestea, peste tot în lume,
persoanele cu tulburări mintale și / sau cu dizabilități psihosociale sunt
private nu numai de statutul lor de cetățeni, dar li se încălcă de multe ori
drepturile civile, culturale, economice, politice, sociale, în special în
țările cu venituri medii și mici.
Demnitatea și sănătatea
mintală:
•Tratați oamenii cu respect -ca indivizi și ființe umane. Evitați
etichetarea oamenilor din cauza diagnosticului sau asocierea lor cu orice alt
grup.
•Promovarea bunelor practici în protejare –accent se face pe prevenire la
persoanele centrate la abuzuri.
•Adoptați o abordare de recuperare a sănătății mintale -ajutați oamenii să
susțină identitatea personală și respectul de sine, care sunt ambele strâns
legate de conceptul de demnitate.
•Promovați o bună comunicare -acest lucru demonstrează respect și menține
demnitatea
unui individ.
•Combateți discriminarea -prin inițiative individuale și comunitare,
programe naționale,
Politici și măsuri legislative.
•Adoptați o abordare bazată pe drepturile omului pentru îngrijiri de
sănătate mintală -să se
asigure, că drepturile oamenilor sunt protejate într-un moment când
capacitatea lor poate fi compromisă în conformitate cu legislația de sănătate
mintală.
Politicile comunitare sprijină măsurile de protecţie şi de promovare a
sănătăţii mintale şi
acţiunile de sensibilizare a publicului la aspectele conexe. De asemenea,
ele creează un cadru de referinţă european pentru cooperare şi schimb de bune
practici între diferite sectoare, și se axează pe următoarele domenii principale:
1.Prevenirea depresiei şi a sinuciderii (depresia este una din cele mai
frecvente tulburări mintale cu risc pentru comportamentul suicidar).
2.Sănătatea mintală în rândul tinerilor şi în sistemul educaţional (până la
50% din
tulburările mintale au debutul în cursul adolescenţei). La 10-20% dintre
tineri pot fi identificate probleme de sănătate mintală.
3.Sănătatea mintală la locurile de muncă (îmbunătăţirea productivităţii la
locul de muncă prin reducerea absenteismului, stresului şi potenţialului
nefolosit datorită tulburărilor
mintale este o prioritate atât pentru instituţiile publice cât şi pentru
cele private).
4.Sănătatea mintală a persoanelor în vârstă.
5.Combaterea stigmei şi a excluderii sociale (stigma în sine constituie un
alt factor de risc care poate crea bariere majore în solicitarea ajutorului şi
pentru vindecare).
Sursa:http://cnsp.md
Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea (World Day Against the Death
Penalty) este marcată la 10 octombrie, din anul 2002, la apelul Coaliției
mondiale împotriva pedepsei cu moartea. Pedeapsa capitală se aplică încă în
multe țări din lume pentru acte voluntare care au dus la moartea altor oameni.
Consiliului Europei a decis, la 26 septembrie 2007, declararea unei Zile
europene împotriva pedepsei cu moartea pentru a fi marcată în fiecare an la 10
octombrie, în aceeași zi cu marcarea Zilei mondiale împotriva pedepsei cu
moartea.
Pedeapsa cu moartea este considerată inumană și inutilă. Abolirea pedepsei cu moartea în Europa și pe celelalte continente este un obiectiv comun pentru toate statele membre ale UE.
Uniunea Europeană este principalul susținător al eforturilor depuse de
organizații și societății civile în lupta împotriva pedepsei cu moartea. UE a
adoptat norme prin care se interzice comerțul cu bunuri utilizate pentru
aplicarea pedepsei capitale (sau a torturii și a tratamentelor degradante),
precum și furnizarea de asistență tehnică legată de astfel de bunuri.
În România, pedeapsa cu moartea a fost abolită în 1990.
Pedeapsa cu moartea în practică:
• 100 de țări au abolit pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile
• 6 țări au abolit pedeapsa cu moartea pentru crime ordinare
• 34 de țări sunt aboliționiste în practică
• 58 de țări și teritorii sunt adepte ale păstrării
• 22 de țări efectuate execuții în 2014
• 33 de țări și teritorii păstrează pedeapsa cu moartea pentru crime de
droguri:
o 13 din cele 33 de țări au
efectuat o execuție pentru crime de droguri în ultimii cinci ani
o 12 din cele 33 de țări
păstrează o pedeapsă obligatorie cu moartea pentru anumite categorii de
infracțiuni la regimul drogurilor
o 5 din cele 33 de țări sunt
aboliționiste în practică
Sursa:http://www.agerpres.ro
Ziua Mondială a Oamenilor Fără Adăpost
Această zi a fost marcata pentru prima dată pe data de 10 octombrie 2010.
De la infiintarea sa, Ziua Mondială fără adăpost a fost marcată pe toate
continentele, în mai multe țări, cu excepția Antarcticii.
Scopul Zilei Mondiale a Oamenilor
fără adăpost este acela de a
atrage atenția, la nivel local, asupra acestei categorii de oameni și de a
oferi oportunități comunității locale de a se implica în
satisfacerea nevoilor
persoaneleor fără adăpost, profitând
de prevederile unei zile
internaționale.
Utilizați acest zi ca o oportunitate de a educa oamenii despre persoanele
fără adăpost în zona dumneavoastră. În această zi, puteți sărbători militând
pentru sensibilizarea comunității
locale în privința nevoilor persoanele fără adăpost.
În România există peste 15.000 de persoane adulte fără adăpost, dintre care
mai mult de 5.000 trăiesc în București.
Sursa: http://www.worldhomelessday.org/
Ziua națională a
produselor agroalimentare românești
Ziua națională a
produselor agroalimentare românești este marcată, începând cu anul 2017, la
data de 10 octombrie, fiind instituită prin legea 168/2017.
Potrivit prezentei
legi, Ziua națională a produselor agroalimentare românești poate fi organizată
de către autoritățile publice centrale și locale și de celelalte instituții ale
statului, de către societatea civilă și de către persoane fizice și juridice.
Se pot organiza programe și manifestări educative, de voluntariat, cu caracter
social sau științific, consacrate promovării produselor agroalimentare
românești și câștigării încrederii consumatorului. Totodată, în vederea
organizării și derulării în bune condiții a manifestărilor mai sus menționate,
autoritățile administrației centrale și locale pot acorda sprijin logistic și
pot aloca fonduri prin bugetele proprii, în limita alocațiilor bugetare
aprobate.
Articolul 2 al legii
menționează că, în sensul prezentei legi, ''prin produs agroalimentar românesc
se înțelege produsul obținut pe teritoriul național din materii prime de bază
provenite în proporție de 100% din fermele din România și are inscripționat pe
etichetă drapelul României''.
Proiectul legislativ a
fost inițiat de un grup de parlamentari PSD și ALDE, potrivit cărora, prin
instituirea acestei zile se dorește încurajarea producției agricole naționale
pentru consumatorii români, precum și pentru cei ce dețin spații de vânzare
(comercianți), producătorul urmând să prezinte, cu prilejul acestei zile,
produse autohtone de calitate. De asemenea, se dorește îmbunătățirea statutului
producătorului român în lanțul alimentar scurt și încurajarea consumului de
produse agroalimentare autohtone și de produse tradiționale.
Propunerea legislativă
a fost adoptată de Senat la 2 mai 2017, în calitate de primă Cameră sesizată,
și de Camera Deputaților la 13 iunie 2017, aceasta având rol decizional.
Președintele Klaus Iohannis a semnat, la 11 iulie 2017, decretul pentru
promulgarea Legii privind instituirea datei de 10 octombrie ca Zi națională a
produselor agroalimentare românești, Legea 168/2017 fiind publicată în
Monitorul Oficial la 13 iulie 2017.
Ziua Educaţiei Nonformale (ZEN)
Între 9 şi 10 octombrie, la nivel naţional se celebrează Ziua Educaţiei
Nonformale (ZEN), un bun prilej pentru ca publicului larg să i se aducă la
cunoştinţă informaţii despre învățarea nonformală. Organizaţiile/instituţiile
şi toţi oamenii care cred în beneficiile învăţării nonformale şi care practică
activităţi şi metode în context nonformal au fost invitaţi să realizeze în
această zi evenimente vizibile în comunităţile din întreaga ţară sub umbrela
mare a evenimentului ZEN, de la evenimente stradale, mai mari, la activităţi
care mai de care mai diverse, cum ar fi ateliere de origami şi quilling, piese
de teatru forum, proiecţii de filme, mini training-uri, expoziţii de
fotografie, cafenele publice, dezbateri, evenimente de promovare a învățării
nonformale, vânători de comori, city quest-uri.
Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi
Formării Profesionale organizează, pe 9 şi 10 octombrie, cea de-a cincea ediţie
a Zilei Educaţiei Nonformale (ZEN), zi ce îşi propune să promoveze învăţarea
nonformală la nivel naţional. Peste 125 de evenimente vor fi organizate cu
această ocazie de către asociaţii neguvernamentale, şcoli, licee, centre de
informare şi instituţii publice din 37 de judeţe din ţară. Vor fi organizate
ateliere creative, campanii de promovare a lecturii, ateliere de poveşti,
târguri de voluntariat, expoziţii vii, proiecţii de filme, dezbateri,
activităţi de ecologizare, activităţi de reciclare, demonstraţii de acordare a
primului ajutor, cursuri de formare, campanii împotriva traficului de fiinţe umane
şi împotriva consumului de etnobotanice, dar şi alte activităţi ce promovează
învăţarea în context nonformal.
Columbus Day
„Columbus Day” (marcată în a doua zi de luni din octombrie) celebrează
momentul în care navigatorul genovez Cristofor Columb a atins pentru prima dată
pământul american, la 12 octombrie 1492; ziua a fost marcată prima dată la 12
octombrie 1792, la împlinirea a 300 de ani de la acel eveniment .
In Statele Unite, aceasta zi este libera si pentru angajatii care
lucreaza in institutiile Guvernului federal, precum si pentru cei din
institutiile bancare, chiar daca majoritatea magazinelor sunt deschise
si copiii merg la scoala. An de an, la New York se organizeaza si o mare
parada festiva.
Evenimente de-a lungul timpului…
- 1394: A avut loc Bătălia de la Rovine;
Oastea Ţării Româneşti, condusă de
domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418), înfrânge oştile turceşti invadatoare,
conduse de sultanul Baiazid I, obţinând o remarcabilă victorie – 620 ani. NOTĂ:
În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine,
istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti,
sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc
bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai
1395 (izvoare bizantine) -, şi două locaţii posibile: râul Argeş, respectiv,
râul Jiu. Unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud
posibilitatea existenţei a două bătălii diferite una pe Argeş, la 10 octombrie
1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395. Totuşi, istoricii Al. V. Diţă şi D. I.
Mureşan, susţin ca dată a desfăşurării bătăliei ziua de 17 mai 1395, pe baza
unor izvoare athonite care se referă la moartea unui vasal al sultanului,
Konstantin Dragas. Izvoarele vorbesc despre o „rovină” (loc mlăştinos), toponim
nelocalizat. Istoricii care plasează evenimentul undeva aproape de râul Argeş
se bazează pe menţionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” în surse turceşti şi
pe faptul că cel mai apropiat drum de la Dunăre spre capitala ţării trecea
peste acest râu. O localizare probabilă ar fi Ţuţuleşti (judeţul Argeş), pe
Valea Gligănelului, unde există o pădure numită Rovina, un toponim „puţul lui
Baiazid” şi tradiţii populare despre o bătălie cu turcii dată cu câteva zile
înainte de sărbătoarea Sf. Parascheva (14 octombrie). În privinţa
deznodământului bătăliei, punctul de vedere tradiţional al istoriografiei
româneşti, care susţinea că a fost o victorie categorică a românilor, pare
contrazis de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (înlocuirea lui Mircea cu
Vlad, pe tronul ţării). Studiile mai recente (D.I. Mureşan, 2003) nu exclud o
victorie turcească sau un deznodământ indecis.
- 1684: S-a născut Antoine Watteau, pictor francez (d. 1721)
ean-Antoine Watteau (n.10 octombrie, 1684, Valenciennes - d. 18 iulie 1721,
Nogent-sur-Marne) a fost un pictor francez.
Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, infățișând o fericire intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant și sensibilitatea lirică aparțin în intregime lui Watteau. Melancolia și sentimentul efemerității transpare întotdeauna în scenele aparent idilice.
Watteau joacă un rol fundamental în înnoirea picturii franceze și devine creatorul unui nou gen, intitulat „serbări galante”, popular în arta rococo-ului. Pictura sa deschide drumul lui Boucher și Fragonard.
Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, infățișând o fericire intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant și sensibilitatea lirică aparțin în intregime lui Watteau. Melancolia și sentimentul efemerității transpare întotdeauna în scenele aparent idilice.
Watteau joacă un rol fundamental în înnoirea picturii franceze și devine creatorul unui nou gen, intitulat „serbări galante”, popular în arta rococo-ului. Pictura sa deschide drumul lui Boucher și Fragonard.
Watteau s-a aflat încă de la început în mijlocul acelei noi mode a
„sărbătorilor” nesfârșite: teatrul, muzica și opera, academiile rafinate și
balurile aristocraților, formează „materia fundamentală” a tablourilor
artistului. Parisul este cel mai bun loc de întâlnire al actorilor de comedie,
al poeților și cântăreților. Din această atmosferă, pictorul desprinde umorul
și melancolia, peripețiile amoroase care vor transpare din toate operele sale.
Bazându-se pe tehnica culorii, moștenită de la Rubens și maeștrii venețieni, Watteau creează scene a căror temă o reprezintă întâlnirea într-un decor de pădure sau parc a unui grup de tinere doamne cu amanții lor, care se lasă în voia discuțiilor rafinate despre dragoste și aspirații, dezvoltând noul stil denumit „sărbători galante” (fêtes galantes).
Bazându-se pe tehnica culorii, moștenită de la Rubens și maeștrii venețieni, Watteau creează scene a căror temă o reprezintă întâlnirea într-un decor de pădure sau parc a unui grup de tinere doamne cu amanții lor, care se lasă în voia discuțiilor rafinate despre dragoste și aspirații, dezvoltând noul stil denumit „sărbători galante” (fêtes galantes).
- 1731: S-a născut Henry Cavendish, fizician şi chimist englez;
A descoperit hidrogenul, în 1766, a realizat sinteza apei, în 1784 și a
creat celebrul experiment omonim (experimentul Cavendish), din anii 1797 –
1798, în care a măsurat forța de atracție dintre două mase suspendate cu
ajutorul unei balanțe de torsiune, iar ca rezultante derivate a putut calcula,
pentru prima dată, constanta atracției universale și masa Pământului (m. 1810)
- 1813: S-a născut Giuseppe Verdi, compozitor italian (d. 1901)
Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d.
27 ianuarie 1901, Milano) a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru
creațiile sale în muzica de operă.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună,
făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă
în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de
muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de
muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din
Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student
de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru de muzică al
comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care
are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună,
orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro
alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un
oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor
doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege și își continuă
activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă
un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi
ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco,
datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi,
care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum
spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din
Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere, între
altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due Foscari,
Macbeth și Luisa Miller. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina
Strepponi.
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa
măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere,
cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: Rigoletto, Il
Trovatore și La Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile
siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima
dobândită, Verdi se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea
"Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a
timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se
reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu
Giuseppina Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui
devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația
austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele
Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în
parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera
La forza del destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem, celebrată în
1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile
prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera Aida. În
1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la vârsta de 80 de
ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff,
după care se retrage la "Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea
componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață
la Milano, la 27 ianuarie 1901.
- 1841: S-a născut Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naționale (d. 1888)
Ion I. Câmpineanu (n. 10 octombrie 1841, București - d. 15 noiembrie 1888,
București[1]) a fost un politician român, membru al Partidului Național
Liberal. A fost fiul lui Ion Cîmpineanu.
A îndeplinit mai multe funcții guvernamentale și publice, printre care cele
mai importante sunt:
ministru de justiție (27 ianuarie
- 23 septembrie 1877)
ministru de finanțe (23
septembrie 1877 - 25 noiembrie 1878; 25 februarie - 15 iulie 1880)
ministru de externe (în 1878 -
1879 și 1885)
ministru de domenii (1 aprilie
1883 - 2 februarie 1885)
primar al Bucureștiului (21
noiembrie 1886 - aprilie 1888)
Primul guvernator al BNR
Ion I. Câmpineanu a fost primul guvernator al Băncii Naționale a României,
în perioada 1880-1882, și va reveni în aceasta funcție la începutul anului 1888
rămânând în acest post până la moartea sa. A fost învestit pe 15 iulie 1880,
fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei și imprimarea primelor bilete
de bancă și a regulamentului interior al instituției.
- 1846 : S-a născut Dimitrie Brândza (10/22 octombrie), medic si naturalist, vicepresedinte al Academiei Române (1894-1895).
A contribuit la crearea terminologiei botanice românesti.
În 1884 a pus bazele Gradinii Botanice, iar în 1891 ale Institutului de
Botanica din Bucuresti (“Flora Dobrogei”, “Despre vegetatia României si
exploatatorii ei”); (d.03.08.1895).
- 1857: Începe construcția clădirii Universității din București
„Palatul Universităţii din Bucuresti (numele iniţial al construcţiei este
Palatul Academiei) a fost realizat în stil neoclasic de Alexandru Orăscu
(1817-1894), care a fost şi rector între 1885–1889, pe locul fostului colegiu
Sfântu Sava. Ridicarea construcţiei a început în 10 octombrie 1857 şi a fost
finalizată la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost
ridicate între anii 1912-1926 după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti
(1869-1943)”.
Palatul Universității este o construcție aflată în Piața Universității din
București, în perimetrul descris de străzile Regina Elisabeta, Academiei, Edgar
Quinet, Nicolae Bălcescu, înaltă de 6 etaje, construită în stil neoclasic pe
fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Construirea viitorului sediu al
celei mai mari universități din România, Universitatea București, a început în
data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe
locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14 decembrie 1869.
Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii
1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești.
Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu. Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București, str. Vasile Alecsandri nr.16.
Cele patru muze ce împodobesc în prezent fațada clădirii au fost adăugate
în 1929, fiind opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, pentru care a slujit ca
model chiar fiica lui, Else.
Parterul edificiului este construit în bosaj și are ferestre largi în arc de cerc. Primele două etaje sunt decorate cu pilaștri dorici, cu ferestre în arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la mansardă, prezintă lucarne decorate. Construcția dispune și de un subsol înalt care servește drept soclu al palatului. Colțurile construcției sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.
În urma unor săpături efectuate în 21 noiembrie 1968 a fost găsită „piatra
fundamentală” în interiorul căreia se află caseta metalică, utilizată pentru
păstrarea documentului și a sigiliului țării, în prezent expusă în Muzeul
Universității din București. Piatra de temelie a primei clădiri a fost așezată
la 19 octombrie 1857, ca urmare a insistențelor depuse de caimacanul Alexandru
D. Ghica. La ceremonia punerii „pietrei fundamentale” au participat alături de
caimacanul Alexandru D. Ghica, reprezentanții diplomatici ai marilor puteri
aflați la București, directorul Eforiei Școalelor, Gheorghe Costaforu precum și
arhitectul Orăscu.
Sursa:http://www.wikiwand.com/ro
- 1861: S-a născut Fridtjof Nansen, explorator și om de știință norvegian, laureat al Premiul Nobel pentru Pace (d. 1930)
Fridtjof Nansen a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist
norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la
patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a
Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional
după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în cadrul expediției spre Polul
Nord din 1893–96. Deși a renunțat la
explorări după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie
polară, în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o
generație de expediții arctice și antarctice.
Nansen a studiat zoologia la Universitatea Regală Frederick din Christiania
(vechea denumire a orașului Oslo înainte de 1925), și a lucrat apoi în calitate
de custode la Muzeul Bergen unde cercetările lui în domeniul sistemului nervos
central al unor ființe marine inferioare i-a adus un doctorat și a contribuit
la punerea bazelor teoriilor moderne ale neurologiei. După 1896, principalul
său interes științific a devenit oceanografia; în cursul cercetărilor, a
efectuat numeroase călătorii științifice pe mare, în principal în Atlanticul de
Nord, și a contribuit la dezvoltarea echipamentelor oceanografice moderne. Ca
unul dintre cei mai de seamă cetățeni ai țării sale, în 1905, Nansen a militat
în favoarea dizolvării uniunii dintre Suedia și Norvegia, și a jucat un rol
important în a-l convinge pe prințul Carol al Danemarcei să accepte tronul
proaspăt independentei Norvegii. Între 1906 și 1908 a servit ca reprezentant al
Norvegiei la Londra, unde a contribuit la negocierea Tratatului de Integritate,
prin care se garanta independența Norvegiei.
În ultimul deceniu al vieții, Nansen s-a dedicat în principal Ligii
Națiunilor, după numirea sa în 1921 ca înalt comisar pentru refugiați. În 1922,
a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca depusă în favoarea persoanelor
dislocate în urma Primului Război Mondial și a conflictelor asociate acestuia.
Printre inițiativele introduse de el s-a numărat „pașaportul Nansen” pentru
apatrizi, un certificat recunoscut de peste 50 de țări. El a lucrat în folosul
refugiaților până la moartea sa subită din 1930, după care Liga a înființat
Biroul Internațional Nansen pentru Refugiați în scopul de a se asigura că munca
sa este continuată. Această organizație a primit și ea Premiul Nobel pentru
Pace în 1938. Memoria lui Nansen este cinstită de multe țări, iar numele său
este comemorat prin botezarea cu numele său a mai multe forme de relief, în
special în regiunile polare.
Prima misiune a lui Nansen la întoarcere a fost să scrie o relatare a
călătoriei sale, ceea ce a făcut remarcabil de repede, producând 300.000 de
cuvinte de text în norvegiană până în noiembrie 1896; o traducere în engleză,
intitulată Farthest North, a fost gata în ianuarie 1897. Cartea a avut imediat
succes, și i-a asigurat lui Nansen viitorul financiar pe termen lung. Nansen a
inclus fără vreun comentariu și singura critică dură a conduitei sale, critică
provenită de la Greely, care scrisese în Harper's Weekly despre hotărârea lui
Nansen de a părăsi Fram și de a se îndrepta spre pol: „este de neînțeles cum de
a putut Nansen să devieze într-atât de la cea mai sfântă datorie a
comandantului unei expediții navale.”
În cei 20 de ani de după întoarcerea sa din Oceanul Arctic, Nansen și-a
dedicat mare parte din energie muncii științifice. În 1897, a acceptat un post
de profesor de zoologie la Universitatea Regală Frederick care i-a dat o bază
de pe care să înceapă complexa muncă de a redacta rapoartele rezultatelor
științifice ale expediției Fram. Această muncă era mult mai dificilă decât
relatarea narațiunii expediției. Rezultatele au fost în cele din urmă publicate
în șase volume și, conform unui cercetător al polilor, Robert Rudmose-Brown, „au
fost pentru oceanografia arctică ceea ce a fost rezultatele expediției
Challenger pentru celelalte oceane.”
Nansen era considerat un oracol de toți viitorii exploratori ai regiunilor polare de nord și de sud. Abruzzi îl consultase, la fel și belgianul Adrien de Gerlache, ambii efectuând expediții în Antarctica. Deși Nansen a refuzat să-l întâlnească pe compatriotul său, exploratorul Carsten Borchgrevink (pe care îl considera un impostor), el l-a sfătuit pe Robert Falcon Scott pe teme de echipament și transport polar, înainte de expediția Discovery din 1901–1904. Sfatul lui Nansen de a folosi câini, pe care îi considera cel mai bun mijloc de transport polar, a fost ignorat cu politețe de Scott; cei doi au rămas însă în relații bune. La un moment dat, Nansen s-a gândit serios să conducă și el o expediție la Polul Sud, și i-a cerut lui Colin Archer să proiecteze două nave. Aceste planuri au rămas însă doar în fază de proiect.
Între diferitele îndatoriri și responsabilități, Nansen continuase să își
ia vacanțe la schi atât cât a putut. În februarie 1930, la 68 de ani, a luat o
scurtă pauză în munți cu doi vechi prieteni, care au observat că Nansen se
mișca mai încet ca de obicei și că părea să obosească repede. La întoarcerea la
Oslo, a stat în pat mai multe luni, lovit de gripă și apoi de flebită, și a
fost vizitat de regele Haakon al VII-lea.
Nansen a murit de infarct, acasă, la 13 mai 1930. A primit funeralii
naționale nereligioase, înainte de a fi incinerat, cenușa sa fiind depusă apoi
sub un copac din Polhøgda. Fiica lui Nansen, Liv, a consemnat că nu s-au ținut
discursuri, ci a fost doar muzică: Moartea și Fecioara de Schubert, ce obișnuia
Eva să cânte. Printre numeroasele omagii primite ulterior s-a numărat cel al
lui Lord Robert Cecil, coleg delegat la Liga Națiunilor, care a vorbit despre
anvergura muncii lui Nansen, depusă fără vreo grijă față de propriul interes și
față de propria sănătate: „orice cauză bună a avut susținerea ei. A fost un
pacificator neînfricat, prieten al dreptății, mereu avocat al celor slabi și în
suferință.”
Nansen fusese un pionier și inovator în multe domenii. În tinerețe a
îmbrățișat revoluția în metodele de schiat ce l-a transformat dintr-un mijloc
de locomoție pe timp de iarnă într-un sport universal, și a devenit rapid unul
dintre cei mai de seamă schiori ai Norvegiei. Ulterior, a reușit să-și aplice
această expertiză în problematica călătoriilor polare, atât în expediția din
Groenlanda cât și în expediția Fram. A inventat „sania Nansen”, cu tălpi largi,
ca niște schiuri, „aragazul Nansen” pentru a îmbunătăți eficiența termică a
aragazelor cu spirt utilizate pe atunci, și principiul straturilor în
îmbrăcămintea polară, prin care îmbrăcămintea de obicei grea și incomodă era
înlocuită de mai multe straturi de materiale ușoare. În știință, Nansen este
recunoscut ca unul dintre fondatorii neurologiei moderne, și ca important
contribuitor la oceanografia timpurie.
Prin munca sa sub egida Ligii Națiunilor, Nansen a ajutat la înrădăcinarea
principiului responsabilității internaționale pentru refugiați.
- 1865 : Era patentată în Statele Unite, de către John Wesley Hyatt, bila de biliard din nitroceluloză, care se folosește li astăzi.
Hyatt a fost primul care a reusit sa ofere un substitut pentru bilele de
fildes, folosite la acea vreme. O companie americana a oferit 10 000 USD pentru
inventarea unei bile de biliard, care sa fie la fel de rezistenta ca fildeşul,
dar care sa coste mult mai puţin.
John Wesley Hyatt a reuşit să faca o astfel de bila, o breveteaza si obtine
premiul.
Această cercetare a dus la inventarea celuloidului.
- 1901: Primul traseu parcurs în circuit, în apropierea Parisului, de dirijabilul construit de inginerul și inventatorul brazilian Alberto Santo Dumont (n. 1873 – d. 1932)
- 1903: Compania Bayer a pus în vânzare aspirina.
Noul medicament a fost
obținut de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a ameliora reumatismul
tatălui său. Aspirina a fost derivată la început din acidul salicilic, un
extract din coajă de salcie, dar în 1899 Bayer a realizat un procedeu de a–l
obține prin sinteză.
Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer a produs
pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent
pentru desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt
produse de către această companie.
Există însă țări în care cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea
produsă de Bayer, orice altă versiune a medicamentului purtând numele de “acid
acetilsalicilic”.
Aspirina a fost derivată la început din acidul salicilic, un extract din
coajă de salcie, dar în anul 1899 Bayer a realizat un procedeu de a–l obţine
prin sinteză.
Acesta a fost primul medicament de sinteză și începutul industriei
farmaceutice.
Rolul lui Hipocrate în descoperirea preparatului
Cu toate acestea, preparatul era cunoscut încă în Grecia Antică, doar că
într-o altă formă. Medicul Hipocrate scria în secolul al V-lea î.Hr. despre o
pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile
și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer,
Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a
ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund
Stone, din Chippind Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un
remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină,
după numele latin pentru salcia albă, a fost izolat în forma sa cristalină în
1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele
Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este
foarte acidă când este într-o soluție apoasă saturată, având un nivel pH de
2,4, de aici numele de acid salicilic. În 1839 s-a observat că acidul salicilic
cauza probleme digestive, cum ar fi, de exemplu, iritarea stomacului sau
diaree. Din Grecia Antică, la Bayer Abia în 1897, Felix Hoffman de la compania
Bayer a înlocuit una dintre grupele funcționale hidroxil din acidul salicilic,
cu o grupă acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Cine a
descoperit acidul acetilsalicilic este o problemă destul de controversată.
Oficial, inventatorul aspirinei a fost Felix Hoffman. Pe de altă parte, Arthur
Eichengrun a spus în 1949 că el a plănuit și dirijat sinteza aspirinei, pe când
rolul lui Hoffmann a fost doar sinteza inițială a medicamentului, folosind
procesul lui Eichengrün. Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici
și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe
Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, Regatul Unit) a
reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că
într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei.
Compania Bayer nu recunoaște această variantă nici până în ziua de astăzi.
Aspirina este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia
salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca
antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect anticoagulant și
este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.
Sursa: http://mednews.md/
- 1903: Emmeline Pankhurst formează un grup de acțiune pentru dreptul la vot al femeilor – Women's Social and Political Union (WSPU)(n. 14 iulie 1858 – d. 14 iunie 1928)
Emmeline Pankhurst a fost fiica lui Robert Goulden și a soției sale, Sophia
Crane, o familie cu vederi radical-democrate. Ei erau adepții partidului
liberal, care era angajat pentru abolirea sclavagismului, milita contra legii
care prevedea vama impusă pe cerealele importate și care se angaja pentru
drepturile femeii.
Emmeline a participat deja la vârsta de 14 ani la întruniri care militau
pentru dreptul internațional al femeii. Între anii 1873 - 1879 a învățat în
gimnaziul de fete din Paris. După reîntoarcerea în Manchester, s-a căsătorit,
în același an, cu avocatul Richard Marsden Pankhurst (1834–1898), care era cu
24 de ani mai în vârstă decât ea. Din căsătoria cu Pankhurst au rezultat cinci
copii. Christabel Harriette (1880–1958), Estelle Sylvia (1882–1960), Frank
(1884–1889; car a murit bolnav de difterie la vârsta de cinci ani), Adela (1885–1961)
și Harry (1889–1910).
După moartea soțului, în anul 1898, Emmeline a început să aibă probleme financiare, trebuind să trăiască cu copiii dintr-un salariu modest de funcționară de la starea civilă. La 10 octombrie 1903 a înființat, împreună cu alte patru femei și fiica ei Christabel, organizația cu vederi radicale „Women’s Social and Political Union” (Uniunea politică și socială a femeilor), care propaga teoria unei militări pașnice. Ideea a fost preluată de mișcarea din SUA pentru drepturile femeilor, iar mai târziu de Mahatma Gandhi, și Martin Luther King. Mișcarea femeilor din Anglia a recurs și la metode radicale, ca incendieri și atentate cu bombe, ceea ce a dus la arestarea ei repetată.
- 1913: Era inaugurat Canalul Panama, un canal maritim care traversează istmul Panama in America Centrala, legand oceanele Atlantic si Pacific.
Din acest
moment, navele nu mai trebuie sa treaca pe drumul periculos prin Trecerea Drake
si Capul Horn in punctul cel mai sudic al Americii de Sud, iar o nava care
pleaca din New York catre San Francisco prin canal traverseaza doar 9.500 km,
in loc de 22.500 km cat presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Acest
lucru s-a facut, insa, cu sacrificii insemnate. Constructia canalului cu o
lungime de 77 km a fost presarata de probleme, cum ar fi bolile (in special
malaria si febra galbena), si enorme alunecari de teren. Se estimeaza ca la
constructia canalului au murit in jur de 27.500 de muncitori. In fiecare an
prin canal trec mai mult de 14.000 de nave.
- 1924: S-a născut James Clavell, scriitor britanic (d. 1994)
James Clavell (n. 10 octombrie 1924 - d. 7 septembrie 1994) a fost un
romancier, scenarist și regizor de film, fost prizonier de război în al doilea
război mondial, devenit celebru prin romanele Shogun și Tai-Pan, respectiv prin scenariile unor filme ca Marea Evadare și Domnului profesor, cu dragoste.
James Clavell s-a născut la Sydney, Australia (unele surse susțin că s-a născut în Marea Britanie și a crescut în Australia de la o vârstă fragedă) și a fost botezat Charles Edmund DuMaresq de Clavelle.
Datorită faptului că tatăl său a fost un ofițer în Marina Regală Britanică,
Clavell a crescut în mai multe țări sub dominion britanic.
După începutul celui de-al doilea război mondial în 1940, la vârsta de 16
ani el s-a înrolat în Artileria Regală Britanică și a fost trimis în Malaezia
să lupte împotriva japonezilor. Rănit de foc de mitralieră, a fost capturat și
dus la un lagăr de prizonieri din insula Java Centrală. După un timp a fost
mutat la închisoarea Changi, lângă Singapore.
Ca toți prizonierii de război, Clavell a suferit mult în captivitate.
Experiențele sale din lagărul japonez au constituit baza romanului "King
Rat" (Regele șobolan, tradus în românește cu titlul "Changi"),
publicat în 1962.
În 1946, Clavell avea rangul de căpitan, dar un accident de motocicletă i-a
terminat cariera militară. A urmat cursurile Universității din Birmingham, unde
a cunoscut-o pe April Stride, o actriță, cu care s-a căsătorit în 1951.
Prin soția sa, Clavell a fost introdus în lumea filmului, și a dorit să
devină regizor. În 1953 s-a mutat cu familia în Statele Unite ale Americii, mai
întâi la New York, unde a lucrat în televiziune, iar apoi la Hollywood.
Obține succese ca scenarist prin filmele "The Fly" (Musca, 1958)
și "Watusi" (1959). Din anul 1959 începe să producă și să regizeze
filme proprii. A fost co-scenarist al cunoscutului film "The Great
Escape" (Marea evadare, 1963), prin care și-a consolidat ferm reputația la
Hollywood.
În 1963 a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite ale Americii.
A decedat din cauza unei hemoragii cerebrale avute în timp ce lupta
împotriva cancerului, în Elveția, cu o lună și 3 zile înaintea împlinirii
vârstei de 70 ani.
"Saga Asiatică"
"Saga Asiatică"
După ce a publicat Changi în
1962, istoria deținuților britanici dintr-o celebră închisoare din Singapore
condusă de japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Clavell a
scris romanul Tai-Pan în 1966.
Acțiunea acestuia se desfășoară în perioada înființării orașului Hong Kong în
anii 1840, Tai-Pan a devenit modelul
pentru romanele ulterioare ale lui Clavell, care conțin un număr mare de
personaje și multe intrigi intersectate.
Shogun a fost publicat în 1975 și a devenit cel mai popular roman al său. Foarte masiv - peste 1000 de pagini, Shogun a fost tradus în numeroase limbi străine și a fost ecranizat în 1980, printr-un serial tv care, la fel ca și romanul, s-a bucurat de un mare succes internațional. Actorul Richard Chamberlain a interpretat rolul principal, iar Toshiro Mifune a interpretat rolul titular.
Cu Noble House („Nobila casă”),
Clavell a început să-și lege romanele prin personaje, familii sau descendenți
ai familiilor din romanele precedente. Nobila
Casă a fost de asemenea ecranizat printr-un serial pe micul ecran.
Whirlwind („Vârtejul”) a fost următorul roman, acțiunea desfășurându-se în
timpul revoluției iraniene din 1979. Pentru acesta a primit cea mai mare sumă,
la vremea respectivă, plătită în avans pentru un roman nepublicat. În ciuda
acestui fapt, romanul nu s-a bucurat de succesul titlurilor precedente și nu a
fost ecranizat.
Gai-Jin, publicat cu puțin înaintea decesului său, a revenit cu
subiectul la anii 1860. Una din principalele conecții la saga asiatică este
povestea familiei Struan, o companie de import-export, bazată pe actuala firmă
Jardine Matheson.
Aceste romane, considerate laolaltă, au devenit cunoscute ca Saga Asiatică. Tema comună care leagă
aceste romane este întâlnirea civilizației vestice (europene) cu civilizația
Asiei de est, după epoca explorării și până la epoca contemporană.
Clavell este numit adeseori unul din primii multiculturaliști. Deși nu s-a
considerat un relativist cultural, el a încercat să admire culturile Asiei prin
standardele proprii, și nu dintr-un punct de vedere apusean (european). A
remarcat adeseori că Vestul are mult de învățat de la Est.
Protagoniștii romanelor sale sunt europeni (în general britanici) ajunși în
Asia cu scopuri comerciale. Clavell a fost unul din suporterii schimbului liber
între națiuni, văzându-l nu ca o formă de exploatare, ci ca un mijloc de apropiere
a diferitelor culturi prin interese comune. Datorită acestui fapt, nu prea
există urmă de anti-imperialism în romanele sale.
Se poate spune că adevăratele subiecte ale romanelor lui Clavell nu sunt
personajele (eroii), ci locurile și timpul (vremurile); personajele sunt pânza
pe care Clavell ilustrează o cultură/civilizație
- 1926: A fost înfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ) din Romania, prin fuziunea Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu.
Cu acest prilej s-a adoptat programul de guvernare al noului partid, care
îmbină doctrinele celor două partide componente: “ţărănistă” şi “naţională”.
- 1933: Un avion Boeing 247 al United Airlines este distrus în urma exploziei unei bombe, în apropierea orașului Chesterton, Indiana, SUA, toți cei șapte oameni prezenți la bord decedând;
Este considerat primul sabotaj din istoria aviației comerciale. Nici până
astăzi nu se cunoaşte cauza exactă a accidentului şi nimeni nu a fost vreodată
acuzat de crimă, incidentul rămânând nerezolvat; anchetatorii au fost convinşi
că accidentul a fost rezultatul unei bombe, cel mai probabil cu nitroglicerină,
aflate în compartimentul de bagaje lângă partea din spate a avionului
- 1933: Waldo L. Semon a inventat vinilul.
Astăzi este ”ziua de naștere” a vinilului care a produs o adevărată
revoluție în industria muzicală. Discurile de vinil fiind „bunicile” casetelor
audio și a CD-urilor. Deși și-au schimbat destinația și rolul, discurile de
vinil sunt și astăzi la mare căutare. Vezi în articolul de mai jos, cum această
invenție reușește „să se renască” de după aproape 80 de ani de la inventare.
În data de 10 octombrie 1933 Waldo L. Semon a inventat vinilul, pe acele vremuri, datorită acestei descoperire, s-a produs o adevărată revoluție în lumea muzicii și anume – discurile de vinil au făcut cu adevărat comercială muzica. Datorită lor cântăreții strângeau încasări nu doar din concerte, ci și din comercializarea muzicii înregistrată pe aceste discuri. Adevărații melomani aveau colecții întregi de discuri de vinil cu interpreții sau formațiile preferate.
În data de 10 octombrie 1933 Waldo L. Semon a inventat vinilul, pe acele vremuri, datorită acestei descoperire, s-a produs o adevărată revoluție în lumea muzicii și anume – discurile de vinil au făcut cu adevărat comercială muzica. Datorită lor cântăreții strângeau încasări nu doar din concerte, ci și din comercializarea muzicii înregistrată pe aceste discuri. Adevărații melomani aveau colecții întregi de discuri de vinil cu interpreții sau formațiile preferate.
Între timp casetele audio au știrbit din popularitatea discurilor de vinil,
iar mai apoi și acestea au fost înlocuite cu CD-urile, timpurile cărora la fel
a reușit să apună. Totuși discurile de vinil sunt astăzi la mare căutare, deși
predecesoarele sale de mult sunt uitate.
Astăzi discurile de vinil și-au găsit o altă destinație, datorită oamenilor
cu imaginația bogată, care au dăruit o nouă viață, acestor obiecte cândva atât
de populare. În prezent acestea s-au transformat în piese stilate din
interiorul caselor, a oamenilor care prețuiesc frumosul, handmad-ul și mai ales
lucrurile vintage. Discurile de vinil, sunt transformate de mâinile creative
ale meșterilor din domeniu, în ceasuri cu propriul portret, monumentele
orașelor preferate sau orice alt obiect și-l dorește viitorul proprietar al
piesei stilate de interior. Orice pictură sau decupare dorită, poate fi
aplicată pe acestea.
Ceasurile și suvenirile obținute din discurile de vinil sunt deosebit de
prețuite, mai ales pentru faptul că nu se mai produc și pot fi găsite doar în
colecțiile de cândva a amatorilor de muzică.
- 1933: Compania Procter&Gamble a lansat pe piață primul detergent de uz casnic, Dreft, care conținea surfactanți sintetici.
- 1967: S-a născut Laura Stoica, cântăreață română (d. 2006)
Laura Stoica (numele complet Adriana-Laurenția Stoica) (n. 10 octombrie
1967 - d. 9 martie 2006) a fost o cântăreață, compozitoare de muzică pop rock
și actriță română. Este adesea considerată drept cea mai importantă solistă de
rock pe care a dat-o România și una dintre cele mai puternice și originale
personalități feminine ale scenei muzicale autohtone.
În anii 1990, folosindu-se de talentul remarcabil, de personalitatea puternică și de frumusețea ei, a reușit să creeze o imagine și un stil original, fiind prima rockeriță modernă a României.
Ca actriță, Laura Stoica a jucat cu succes pe scena Teatrului „Toma
Caragiu” din Ploiești.
A decedat în urma unui accident de circulație alături de cel ce urma să-i
devină soț, bateristul Cristian Mărgescu (ex-Metrock), în data de 9 martie
2006, pe când se întorcea de la un concert susținut la Urziceni.
- 1971: Americanii aveau propriul lor “Pod al Londrei”.
Pe 18 aprilie 1968, Podul Londrei, construit in 1826 si a carui structura
de rezistenta era grav afectata, era cumparat de un investitor american cu
peste un milion de lire sterline. Constructia care insemnase atat de mult
pentru Londra, inlocuita acum de un pod nou, a fost desfacuta in bucati, ca un
gigantic puzzle, si trimisa peste Atlantic, ajungand in California pe 5 iulie
1968. A fost reconstruit in Lake Hatsu City, la jumatatea drumului dintre
Phoenix si Las Vegas, iar in 1971 era inaugurat in noua locatie.
- 1999: Este ridicată „Roata din Londra“, la acel timp cea mai mare roată din Europa.
London Eye reprezintă o roată gigant
de observație din Londra aflată în Grădinile Jubilee de pe malul sudic al
râului Tamisa. Structura are o înălțime de 135 m și a fost construită ca parte
a celebrării noului mileniu. London Eye este o roata gigant Ferris pe malul
sudic al râului Tamisa din Londra. De asemenea, este cunoscută sub numele de
Roata Mileniului, numele său oficial a fost inițial publicat ca British Airways
London Eye.
London Eye, sau Millennium Wheel, este o roată de observaţie gigantică,
aflată în Londra, pe South Bank (Malul Sudic) al fluviului Tamisa. Întreaga
structură are o înălţime de 135 m, iar diametrul roţii are 120 m.
Roata oferă o privelişte excelentă asupra Londrei, în zilele senine
vizibilitatea fiind de aproximativ 40 km. Seara, din Roata Mileniului, Londra
are o imagine spectaculoasă. Cabinele de observaţie oferă o vizibilitate completă
în toate direcţiile. Capacitatea unei cabine este de 25 de persoane. Durata
unei curse este de 30 de minute.
London Eye este cea mai înaltă roata de observaţie din Europa, şi a treia
la nivel mondial după Singapore Flyer (165 m înălţime) şi Star of Nanchang (160
m înălţime).
Ochiul Londrei s-a nascut in
Olanda
Constructia Ochiului Londrei a fost planificata ani de zile. Chiar daca
englezii se remarca prin precizie in munca, dar nu intotdeauna este posibil sa
se faca totul la timp si fara probleme. Aceasta atractie din capitala Angliei
trebuia sa fie data in functiune la 1 ianuarie 2000, dar lucrarile de
constructie au intarziat. Este adevarat si faptul ca deschiderea simbolica al
“London Eye” a fost la momentul planificat de prim-ministrul Tony Blair care a
deschis acest obiect in ajunul anului 2000. Cu toate acestea, primii vizitatori
ai Ochiului Londrei au fost primiti numai dupa trei luni.
Roata de observatie din capitala Angliei a fost proiectata de arhitectii
englezi, dar structura lui nu a fost facuta in Anglia, ci in Olanda. De ce? Se
pare ca britanicii au vrut sa reduca cheltuielile de productie.
Obiectul "nerentabil" aduce profit
Initial guvernul Angliei a pus la indoiala profitabilitatea Ochiului
Londrei. Multi oficiali guvernamentali au considerat ca construirea unei roate
de observatie va aduce doar pierderi. Cu toate acestea, dupa deschiderea
acestei atractii turistice, a devenit clar ca acest obiect poate sa aduca un
profit mare. Acest lucru a inteles si proprietarul terenului pe care a fost
construit Ochiul Londrei. El imediat a ridicat pretul de inchiriere al
terenului la 2,5 milioane de lire sterline pe an, iar costul initial a fost
estimat la doar 65 de mii de lire sterline. Aceasta chirie a fost prea mare
chiar si pentru un obiect profitabil. La discutia pe tema chiriei a intervenit
si primarul Londrei, Ken Livingstone. Datorita lui anul trecut s-a ajuns la un
compromis - chiria pe teren unde este amplasat Ochiul Londrei, va fi de o
jumatate de milion de lire sterline. Acordul a fost incheiat pe o perioada de
25 de ani.
"London Eye"
comparabil cu turnul Eiffel
"London Eye" nu este o atractie ieftina. O tura cu roata de
observatie pentru o persoana costa aprox. 30 de lire sterline. Dar acest lucru
nu alunga locuitorii curiosi si turistii de la “plimbarea” cu aceasta roata
uriasa, care dureaza o jumatate de ora.
Roata de observatie din capitala Angliei este formata din 32 de cabine.
Fiecare dintre ele poate gazdui 25 de persoane. Probabil ai observat deja ca
roata nu se roteste la viteza extraordinara – intr-o secunda se misca doar 26
de centimetri. De obicei, “plimbarea” constra doar dintr-o singura rotire.
Foarte des "London Eye" este comparata cu Turnul Eiffel din
Paris. Ambele zone sunt deosebit de preferate de turistii din toata lumea.
Apropo , pentru celebrarea Zilei Indragostitilor timp de trei ani consecutivi
roata de observatie din capitala Angliei este deschisa pana la miezul noptii.
In ultimii ani, cu ocazia cresterii atacurilor teroriste, langa Ochiul
Londrei protectia este sporita. Cu toate acestea, procedurile de verificare si
coadele lungi de asteptare nu compromit atractia vizitatorilor.
Uneori, vizitatorilor roatei de observatie din capitala Angliei le sunt
oferite surprize. De exemplu, in ziua de “nastere” a Ochiului Londrei sunt
serviti toti nu doar cu sucul de portocale, dar si cu sampania Laurent -
Perrier.
Localizare
London Eye este situată pe South Bank (Malul Sudic) al fluviului Tamisa, pe
partea opusă Palatului Parlamentului (Houses of Parliament). Adresa: EDF Energy
London Eye, Riverside Building, County Hall, Westminster Bridge Road, London
SE1 7PB. Coordonate GPS: 51° 30′ 12″ Nord, 0° 7′ 11″ Est
Cum ajung la Roata Londrei
(London Eye)
• Cu metroul (The Tube): London Eye se află la o distanţă relativ mică, ce
poate fi parcursă pe jos, de staţiile de metrou: Waterloo, Embankment, Charing
Cross şi Westminster. Waterloo este staţia cea mai apropiată de London Eye,
aflându-se la cinci minute de mers pe jos.
• Cu vaporaşul: staţia London Eye's Millennium Pier. La London Eye's
Millennium Pier se poate ajunge cu vaporaşul de la staţiile: O2 sau Millbank,
Bankside, Embankment, Blackfriars, London Bridge, Tower, Canary Wharf, Hilton
Docklands, Masthouse Terrace, Greenwich, Royal Arsenal Wollwich, St. Katherine's
sau Westminster Piers.
• Cu trenul: cele mai apropiate staţii de tren sunt Waterloo şi Charing
Cross. Waterloo se află la cinci minute de mers pe jos de London Eye, iar Charing
Cross la 15 minute.
• Cu autoturismul: Există trei parcări în zona South Bank care se afla la
mică distanţă de London Eye. London Eye se află într-o zonă foarte aglomerată
din punct de vedere al traficului rutier. De obicei, este mai rapid şi mai uşor
să se folosească transportul public pentru a ajunge la London Eye.
• Cu autobuzul: Liniile 211, 77 şi 381. In cadrul tururilor turistice de
autobuz, London Eye este unul dintre cele mai vizitate puncte turistice din
Londra.
Programul Roţii Mileniului
1 ianuarie - 28 martie, 10:00 - 20:30
29 martie - 14 aprilie, 10:00 - 21:30
15 aprilie - 27 iunie, 10:00 - 21:00
28 iunie - 31 august, 10:00 - 21:30
1 septembrie - 30 decembrie, 10:00 - 20:30
24 decembrie, 10:00 - 17:30
25 decembrie, închis
31 decembrie, 10:00 - 15:00
1 - 5 ianuarie 2014, 10:00 - 20:30
6 - 17 ianuarie 2014, închis
Biletele
• Casa de bilete se află în interiorul clădirii County Hall, clădire aflată
chiar lângă London Eye.
• Pretul standard pentru un bilet este de 19,20 £, iar pentru rezervarea
online se face o reducere de 10%. Există reduceri pentru copii, persoane cu
dizabilităţi, vârstnici şi grupuri familiale.
• Casa de bilete se deschide zilnic la 9:30
• Tipurile de bilete sunt: Standard Ticket, Flexi Standard Ticket, Fully
Flexi Standard Ticket, Fast Track, Flexi Fast Track, Fully Flexi Fast Track,
Day and Night Experience, şi Guided Tour Experience.
Principalele cladiri care se
pot vedea din Roata Londrei
• Palatul Parlamentului (Palace of Westminster, sau Houses of Parliament)
• Turnul Canada (One Canada Square)
• Domul Catedralei St. Paul
• Turnul 42 (National Westminster Tower, sau Tower 42)
• Turnul British Telecom
• Castelul Windsor (Windsor Castle)
• Aeroportul Heathrow
• Parcul şi Palatul Alexandra (Alexandra Palace)
• Turnul de transmisiuni BBC (Crystal Palace)
• Podul Regina Elisabeta II (The Queen Elizabeth II Bridge)
De retinut
• London Eye, sau Roata Londrei, sau Roata Mileniumului, alături de Domul
Mileniului, Tate Modern, Podul Millennium, Cheiul Waterloo Millennium, Great
Court de la British Museum şi Somerset House, au fost proiecte ale
administraţiei britanice pentru întâmpinarea noului mileniu.
• London Eye oferă, pentru cei interesaţi, închirierea unei cabine în mod exclusiv.
Aceste servicii sunt:
— Private Capsule
— Cupid's Capsule
— Hotel Chocolat Capsule
— Wine Tasting Capsule
— Champagne Tasting Capsule
— Create Your Own Capsule
— Corporate Events
— Weddings and Civil Partnerships
• London Eye are numele oficial EDF Energy London Eye.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!