18 octombrie

Este a 291-a zi a anului. 
Au mai rămas 74 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 34 m și apune la 18 h 27 m.

Citatul zilei

„Să exişti înseamnă să te schimbi, să te schimbi înseamnă să te maturizezi, iar să te maturizezi înseamnă să te creezi pe tine însuţi la infinit.” (Henri Bergson)

 Ziua Europeană de luptă împotriva traficului de persoane

Din anul 2007 Comisia Europeană a decis ca data de 18 octombrie să fie numită „Ziua Europeana de Luptă Împotriva Traficului de Persoane”.
Tema anului 2018 este „Cunoaște-ți drepturile! Respectă-ți obligațiile!”.

Peste 27 de milioane de oameni sunt victime ale traficului de persoane la nivel internaţional; altfel spus, în anul 2012 mai mulţi oameni sunt sclavi decât oricând altcândva în istoria umanităţii. Fie că vorbim de exploatare sexuală, muncă forţată, trafic de organe, cerşetorie sau activităţi cu caracter pornografic, sclavia modernă este o realitate care privează de demnitate indivizi şi comunităţi.

Traficul de fiinţe umane poate fi asociat cu sclavia timpurilor noastre. Victimele sunt adesea recrutate, transportate sau adăpostite prin forţă, constrângere ori fraudă, şi sunt exploatate în scopul obţinerii de profituri ilegale. De asemenea, traficul presupune o încălcare gravă a libertăţii şi demnităţii umane, cât şi o formă de criminalitate ale cărei implicaţii nu pot fi combătute eficient prin eforturi individuale şi solitare.

Traficul de persoane este SCLAVIA EREI MODERNE prin care unii oameni profită de pe urma exploatării altor oameni.

La momentul actual, este a doua cea mai profitabilă afacere ilegală după traficul de droguri, devansând traficul de arme. Unul din motivele pentru care este o afacere profitabilă este că, spre deosebire de droguri, o persoană poate fi revândută.

Aproximativ 62% din traficul de persoane din Uniunea Europeană se face în scopul exploatării sexuale iar locul secund e ocupat de traficul prin muncă forțată.

Printre celelalte tipuri de trafic de persoane există obligarea la cerșetorie, la comiterea de fapte ilegale și altele.

Majoritate victimelor traficului de persoane din Uniunea Europeană sunt recrutate din estul Europei, din țările unde oamenii au mai puține opțiuni în ce privește cariera, unde populația este foarte tentată în a-și găsi un loc de muncă în afara țării și copiii sunt mai greu de crescut și astfel, mai neglijați.

Statistici România

Din cifrele Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, cât și din experiența organizațiilor ce luptă împotriva traficului de persoane, se pare că toată lumea riscă să fie traficată, indiferent de proveniență, domiciliu, etnie, vârstă, situație materială sau educație.

Majoritatea victimelor sunt recrutate de persoane apropiate, cunoștințe sau vecini. De asemenea, cele mai multe victime provin din familii biparentale, existând un număr important de victime traficate de partenerii de viață.

6 paşi pentru a nu deveni o victimă a traficului de persoane

Pasul 1. Ţi s-a făcut o propunere? nu fi naiv, verifică în detaliu orice ofertă primită!

Pasul 2. Te-ai hotărât să pleci? Lasă cât mai multe informaţii familiei!

Pasul 3. Ţi s-a oferit sprijin la plecare? Nu da nimănui actele de identitate!

Pasul 4. Eşti deja în pericol? Cere ajutorul oricărei persoane cu care intri în contact!

Pasul 5. Cum îţi dai seama că o persoană este victimă a traficului de fiinţe umane? Nu ignora problemele celor din jur!

Pasul 6. Cui te poţi adresa pentru a ajuta o victimă a traficului de persoane? Poliţiei, Misiunilor diplomatice ale României în străinătate, Liniei Telverde 0 800 800 678, Organizaţiilor neguvernamentale.

Din anul 2007 Comisia Europeană a decis ca data de 18 octombrie să fie numită „Ziua Europeana de Luptă Împotriva Traficului de Persoane”

Peste 27 de milioane de oameni sunt victime ale traficului de persoane la nivel internaţional; altfel spus, în anul 2012 mai mulţi oameni sunt sclavi decât oricând altcândva în istoria umanităţii. Fie că vorbim de exploatare sexuală, muncă forţată, trafic de organe, cerşetorie sau activităţi cu caracter pornografic, sclavia modernă este o realitate care privează de demnitate indivizi şi comunităţi. 

n perioada 17 – 23 octombrie 2016, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) implementează campania naţională “Săptămâna luptei împotriva traficului de persoane”, ce constă într-o serie de evenimente dedicate marcării zilei de 18 Octombrie – Ziua Europeană de luptă împotriva traficului de persoane.

Sub sloganul „Traficul de persoane poate fi prevenit!”, specialiştii A.N.I.T.P. vor participa la întâlniri directe cu reprezentanţii unor instituţii şi organizaţii care activează în domeniul luptei împotriva traficului de persoane, cu tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani, cât şi cu reprezentanţi ai publicului larg.

Cu acest prilej, ANITP anunţă şi rezultatele campaniei online de informare şi sensibilizare cu privire la victimele traficului de minori în vederea exploatării prin muncă „Mânuţe fericite, NU mânuţe chinuite!”, derulată în parteneriat cu Asociaţia „Telefonul Copilului” (ATC), în perioada 16.06.2016-16.09.2016.

Mesajele campaniei au fost afişate de peste 160.000 de ori, în conturile a peste 86.000 de persoane, implicând activ peste 4000 de utilizatori. Acestea au atras peste 1600 de aprecieri, 1030 de distribuiri şi 85 de comentarii.

Titularii celor mai creative comentarii au primit: diplome de merit, diplome onorifice şi mesaje personalizate de multumire.

În acest context, în perioada 17-23 octombrie 2016, Centrul Regional Împotriva Traficului de Persoane Constanţa organizează şi participă la o serie de evenimente în vederea informării publicului larg cu privire la dimensiunile şi formele de manifestare ale traficului de persoane cât şi întărirea capacităţii de protecţie la ameninţările acestui fenomen în rândul persoanelor vulnerabile.

Informaţii de background:

În contextul marcării Zilei Europene de luptă împotriva traficului de persoane, începând cu luna octombrie 2007, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a organizat, independent sau în colaborare cu partenerii săi guvernamentali şi neguvernamentali, numeroase campanii şi activităţi de prevenire la nivel naţional.

Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane este Coordonator Naţional al aplicării politicilor în domeniul luptei împotriva traficului de persoane având rolul de a desfăşura activităţi de prevenire şi monitorizare a acestui fenomen infracţional.

Sfântul Luca, primul iconar al lumii

Calendar Ortodox 2016. Sfântul Luca se evidențiază față de ceilalți evangheliști. Despre cei patru evangheliști, Marcu, Matei, Luca și Ioan, după scrierile cărora a fost conceput Noul Testament, a auzit toată lumea.

Sfintele moaște fac minuni

Sfântul Luca este pomenit de patru ori pe parcursul anului bisericesc: la 18 octombrie, pe 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel şi Climent, la 20 iunie, când moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol și pe 4 ianuarie, cu soborul Celor Şaptezeci. La datele de pomenire și nu numai, pelerinii merg să se roage. Racla cu rămășițele pământești ale celui care încă mijlocește în fața Domnului pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor credincioșilor îi așteaptă. Moaștele sale sălășluiesc la Padova, în Italia, în biserica Santa Giustina. Acolo se mai află și una dintre icoanele Maicii Domnului pictate de Sfântul Luca.

Scrierile bisericești îl numesc sfântul, slăvitul şi întru-tot lăudatul Apostol şi Evanghelist Luca, însoţitorul Sfântului Apostol Pavel, numărat printre Cei Şaptezeci de Apostoli. Deși medic de profesie, este considerat fondatorul iconografiei. Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este deosebit. Este singurul care nu aparține poporului israelit. Și a zugrăvit, atât din condei, cât și în pictură, chipurile sfinte ale Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.

Cine a fost el?

Se știe despre Sfântul Luca faptul că s-a născut în ținutul Antiohiei, pe teritoriul Siriei de azi. În regiunea cu populație vorbitoare de limbă greacă. A învățat carte și a devenit medic iscusit. A fost numit de Apostolul Pavel „doctorul iubit”. Cunoscând foarte bine și limbile altor popoare, a deprins și a propovăduit cu ușurință învățăturile creștine. A fost ucenic al Apostolilor. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. L-a slujit pe Domnul toată viața sa și că s-a stins în Grecia, la 84 de ani, după ce a pătimit mult în numele lui Hristos.

De la Sfântul a rămas istorisirea vieţii Mântuitorului, în cea de-a treia evanghelie, precum şi descrierea unor evenimente de după Înălţarea la cer. El a descris în detaliu chipul și înfățișarea lui Iisus, bunătatea Lui. Este singurul care vorbește despre naşterea lui Ioan Botezătorul, despre Fecioara Maria și vara ei, Elisabeta. Tot el a pictat în culori de ceară, pe lemn, pentru prima dată, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în braţe cu Pruncul, dar și chipurile Apostolilor Petru și Pavel.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 320: Filosoful grec  Pappus din Alexandria  scrie în Almageste (Syntaxis mathematica),  un comentariu descriind o eclipsă  de soare.

Pappus din Alexandria (c. 290 – c. 350) a fost unul dintre ultimii mari matematicieni greci ai antichitatii,  cu contribuții  în domeniul geometriei. I se atribuie Teorema lui Pappus  din geometria proiectiva.

 Almagestum sau Syntaxis mathematica este o importantă lucrare de  astronomie redactată prin anul 150  de Claudiu Ptolemeu și care peste o mie de ani a constituit baza cunoștințelor astronomice ale lumii europene si islamice.  Titlul Almageste derivă din araba (al-Magisṭī).

• 1409: Regele Ungariei a semnat înnobilarea Corvinilor

Ziua de 18 octombrie este importantă în istoria Hunedoarei, fiind data la care familia Corvinilor este atestată pentru prima dată. În 18 octombrie 1409, regele Ungariei Sigismund de Luxembourg semnează actul de donaţie al domeniului regal al Hunedoarei către familia voievodului Ioan de Hunedoara. La acea dată, potrivit istoricilor, Ioan de Hunedoara avea în jur de 24 de ani.

Astăzi s-au împlinit 607 ani de la data la care familia Huniazilor şi-a făcut apariţia documentar pe scena istoriei. În 18 octombrie 1409, regele Ungariei semnează actul de donaţie al castelului şi al domeniului regal al Hunedoarei către familia lui Ioan de Hunedoara. "Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe „quandam possessionem nostram regalem Hvnyadvar vocatam in comitatu Albensi partium nostrarum Transsiluanarum habitam” – fosta posesiune regală numită Hvnyadvar din comitatul Alba, stăpânită în porţiunea noastră Transilvania. Sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann", informează cercetătoarea Maria Roşu, pe blogul Istorie Povestită. Ordinul regesc de punere în posesie, dat în aceeaşi zi, şi raportul emis de Capitlul Transilvaniei la 31 octombrie se găsesc în Arhivele Bavariei din München, completează cercetătoarea. La acea vreme, potrivit istoricilor, familia Corvinilor făcea parte din mica nobilime din Transilvania, iar actul de danie a domeniului regal ce cuprindea castelul şi 40 de sate reprezintă o răsplată pentru faptele de arme prin care s-a remarcat familia lui Voicu. O serie de legende circulă pe seama legăturilor dintre familia Huniazilor şi regele Sigismund de Louxemburg (1384-1437). Cele mai cunoscute dintre ele provin din perioada medievală şi spun că Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul din flori al regelui Ungariei. Cel care ar fi contribuit cel mai mult la răspândirea legendei a fost cronicarul şi tipograful Gaspar Heltai, în 1574. Heltai afirma că ar fi auzit povestea de la un fost curtean al familiei Huniazilor şi o prezenta în felul următor: „Regele Sigismund, care era şi împăratul Germaniei, se desfăta în aventuri amoroase. Într-un timp, petrecând în Ardeal, ca să-i treacă de urât, face cunoştinţă cu o fată de valah, amăgind-o. Înainte de sosirea noului musafir, regele era silit să plece, însă mai înainte se îngriji de fată şi de reputaţia ei şi o mărită după un nobil valah, dându-i totodată un inel de recunoaştere, cu care să-l trimită pe noul – născut la dânsul. Cu sosirea în lume a micului Ioan, mama descoperă totul bărbatului său, care fiind bun la inimă se linişteşte în toate iar cei doi soţi aşteaptă cu nerăbdare acel moment când vor trimite copilul la monarhul tată, în palatul imperial plin de strălucire. O întâmplare curioasă era cât pe aici să pună capăt frumoaselor nădejdi. Într-o zi, copilul jucându-se în braţele mamei cu inelul strălucitor, acela fu răpit de un hoţ de corb, care zbura pe acolo şi dispăru cu el. La rugăminţile repetate ale mamei, bărbatul pleacă după pasărea hrăpăreaţă şi săgetând-o aduce obiectul furat. Mai târziu, Ioan, cu inelul mântuit în mod miraculos, se prezintă Monarhului părinte, care-l primeşte cu amabilitate şi-i dăruieşte cetăţi şi sate”, scrie Teodor Popa, citândul pe Gaşpar Heltai, în volumul Iancu Corvin de Hunedoara (1928).

• 1599: Bătălia de la Șelimbăr.

La data de 18 octombrie 1599 a avut loc Bătălia de la Şelimbăr, dintre oastea munteană condusa de Mihai Viteazul și armata transilvană condusă de Andrei Bathory. Bătălia s-a terminat cu victoria armatei condusă de Mihai Viteazul, care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească. Înainte de a trece la înfăptuirea obiectivului propus, domnul muntean a convins conducătorii celor două imperii, Habsburgic şi Otoman, că fapta sa nu le lezează interesele. Astfel, după ce a asigurat hotarele țării, Mihai Viteazul porneşte spre Transilvania, iar oastea munteană urmează două direcţii principale: cea mai mare parte a oastei, sub conducerea domnitorului, trece spre Transilvania prin Valea Buzăului, pe când o altă parte a armatei ce era condusă de Baba Novac şi frații Buzeşti, pătrunde prin Valea Oltului, înaintând spre Sibiu. Cele două coloane au făcut joncţiunea, la 16 octombrie 1599, la Tălmaciu, iar peste două zile, la Şelimbăr, unde oastea munteană va întâlni armata condusă de Andrei Bathory. Bătălia a început cu un schimb intens de focuri de artilerie, iar cele 18 tunuri ale lui Mihai, au trebuit să facă față artileriei cardinalului Bathory, mult mai superioară numeric. Atacul cavaleriei muntene l-a început însuși Mihai Viteazul pe flancul stâng, pe când grupul de oaste al lui Baba Novac a încercat să anihileze oastea transilvăneană din partea stângă. Mihai a reluat apoi atacul cu partea centrală a oștirii sale, care a pătruns în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și nimicind centrul armatei comandată de Gáspár Kornis. În această situație, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată atât din centru, cât și din flancuri, s-a dezorganizat, oștenii au intrat în derută și au început să fugă. Astfel, la Șelimbăr, Mihai Viteazul a obținut o strălucită victorie, prin care și-a deschis drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.

• 1813: Napoleon este înfrânt in “Bătălia națiunilor”.

Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor, a fost cea mai mare confruntare militară din Războaiele Napoleoniene, opunând o armată a celei de-a șasea coaliții unei armate conduse de Napoleon I.

Cea mai mare batalie din cadrul razboaielor napoleoniene, confruntarea de la Leipzig, a fost si prima in care geniul militar Napoleon s-a aflat in defensiva. Dupa dezastruoasa campanie din Rusia, din 1812, multi aliati de-ai lui Bonaparte il parasisera.

Cu cavaleria decimata si o armata compusa majoritar din recruti inzestrati cu foarte putina experienta, „monstrul corsican” a avut de infruntat o uriasa armata formata din rusi, austrieci, germani si suedezi.

Acestia din urma erau condusi de unul dintre cei mai capabili maresali bonapartisti, Jean Berdadotte care, desi considerat un tradator de patrie in Franta, va fi unul dintre putinii ofiteri superiori francezi care vor supravietui caderii lui Napoleon, intemeind chiar dinastia ce domneste si astazi in Suedia.

Vazand ca batalia este pe cale sa fie pierduta, Napoleon ordona in noaptea de 18 spre 19 octombrie retragerea armatei sale., pierderile francezilor fiind estimate la 60 de mii de oameni,iar cele ale Coalitiei antinapoleoniene la 90000.

• 1830: Se așează piatra de temelie pentru Monumentul Walhalla.

În mitologia nordică, Valhalla, Valhall (sau Valhöll, în limba nordică veche) este paradisul în care erau duși războinicii vikingi după moartea eroică în luptă.

Templul Walhalla onoreaza personalităţi celebre din istoria Germaniei – politicieni, suverani, oamenii de ştiinţă artişti, si scriitori de limba germana . Edificiul a fost construit in Germania, la est de Regensburg , în Bavaria .

În mitologia nordică, Valhalla, Valhall (sau Valhöll, în limba nordică veche) este paradisul în care erau duși războinicii vikingi după moartea eroică în luptă - foto - "Walhalla" (1905) de Emil Doepler.

Numele Templului Walhalla vine din mitologie si a fost conceput în 1807 de către Printul Ludwig al Bavariei la ordinul caruia a fost construit între 1830 şi 1842., sub supravegherea arhitectului Leo von Klenze.

• 1839 : S-a născut  savantul chimist roman Nicolae Teclu, a inventat tipul de arzator “becul  Teclu” A fost  membru al Academiei Române; (n. Brasov; d. 13/26.07.1916, Viena).

Vă mai amintiţi de becul Teclu? Povestea chimistului braşovean mort în sărăcie, la Viena

 Nicolae Teclu a terminat Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, şi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură.

A devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff. „Becul Teclu” este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă.

Arzătorul Teclu, numit şi becul Teclu, este folosit şi astăzi în toate laboratoarele de chimie din întreaga lume într-o variantă îmbunătăţită.

Spre sfârşitul vieţii devine  membru al Academiei Române. Deşi invenţiile sale au îmbogăţit pe mulţi, el a murit sărac, în 1916, la Viena. Numele său este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara. Din păcat niciunul nu este la Braşov, oraşul său natal.

• 1859: S-a născut Henri-Louis Bergson

Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927.

Motivația Juriului Nobel

"ca o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și strălucitei măiestrii cu care au fost înfățișate ".

Devine celebru, în Europa și America, încă de la publicarea primelor titluri. Funcții și distincții numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze (1914), Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare (1930).

A făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale.

Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele științifice și privesc lucrurile ca entități independente în spațiu. În contrast cu intelectul se află intuiția, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiția ne oferă o idee despre forța vieții care străbate toate ființele. Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de vedere al vieții și nu se poate divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.

• 1867: Statele Unite ia în posesie Alaska după ce a plătit Rusiei 7,2 milioane de dolari. 

An de an, 18 octombrie e celebrată ca zi a statului Alaska.

Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat, Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington. Din acest punct de vedere, doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă a Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului.

Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume, mici asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine. Prima așezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak a fost prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka. Rușii nu au colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă.

Pomutz a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reușit să rezolve o problemă spinoasă care afecta relațiile dintre SUA și Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii rusești, iar administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Prețul mic i se datorează lui Pomutz, care a condus negocierile și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus. A fost ridicat la rangul de general.

William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.

În anii 1890, goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri și coloniști. Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912. La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu și Kiska — care au fost ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană.

Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane, și le duceau să lupte împotriva invaziei germane a URSS. Construcția de baze militare a contribuit la creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska.

Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.

 

• 1883: S-a semnat, la Viena, într-un cadru strict secret, Tratatul de alianţă româno-austro-ungar, Romania aderând astfel la Tripla Alianță.

Romania si Austro-Ungaria se angajau sa isi vina in ajutor in cazul unui atac neprovocat. In aceeasi zi a aderat si Germania.

Articolul 2 prevedea ca obligatia de interventie din partea Romaniei era atunci cand Austro-Ungaria ar fi fost atacata de statele limitrofe ale tarii noastre, adica Rusia si Serbia.

Romania era si ea asigurata in cazul unui atac rus, sarb sau bulgar.

Aderarea la Tripla Alianta semnifica indepartarea din orbita imperiilor oriental-asiatice si consolidarea legaturilor Romaniei cu aria de civilizatie central si vest-europeana.

Dezvoltarea relatiilor economice si mai ales culturale ale Romaniei cu Germania si Austrio-Ungaria (Transilvania si Bucovina) au influentat pozitiv societatea romaneasca si mai ales pe cei din mediile intelectuale.

• 1907: S-a născut Mihail Sebastian (Iosif Hechter), scriitor și dramaturg român (“Cum am devenit huligan”, “Orașul cu salcâmi”, “Jocul de-a vacanța”);  (d. 29.05.1945).

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București) a fost un om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Un scandal fulminant în epoca interbelică l-a cauzat prefața antisemită a lui Ionescu la romanul De două mii de ani, prefață pe care Sebastian a publicat-o intactă. Deriva înspre extremismul de dreapta a generației sale și circumstanțele politice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au îndepărtat de maestrul său și de foștii săi prieteni. În această perioadă a ținut jurnal.

După moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice.

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orașul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenței), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul Falsificatorii de bani (Les Faux Monnayeurs).

Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată.

Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit să-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieții scriitorului, cât și în posteritate. Scandalul generat de prefața lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes și ca dramaturg, încă din timpul vieții. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenția publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât și romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a vacanța au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză (Mona, l'étoile sans nom [Mona, steaua fără nume]- 1967), în care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.

Jurnalul său intim, ținut în anii unei sălbatice resurecții a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În prezent originalul se găsește la Universitatea din Ierusalim, frații săi aflându-se în posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SUA, a creat Fundația „Mihail Sebastian”. După mulți ani de insistență, a obținut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, văduva fratelui scriitorului, Beno) și a încheiat un contract între familie si Editura Humanitas. Leon Volovici, istoric și critic literar israelian originar din România, a prefațat ediția publicată la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorică care documentează între altele, antisemitismul societății românești în anii războiului (care a dus la masacrarea a circa 100.000 evrei cetățeni ai României). Între timp, Jurnalul a fost publicat și în Franța, SUA, Olanda, Cehia și de curând și în Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în țară cât și în străinătate. 2007 fiind anul centenarului nașterii lui Mihail Sebastian, în țara sa și în străinătate au fost publicate noi studii despre scriitor și creația sa.

În Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebücher 1935-1944 (Îngrozit, dar nu disperat/ Jurnal ) și a apărut în editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels (Asociația germană a librarilor). Premiul de 10.000 de euro a intrat în posesia celor două nepoate de frate ale scriitorului, Michelle și Dominique Hechter, care locuiesc în Franța și în Israel.

  Să aveți o zi frumoasă!