17 octombrie

Este a 290-a zi a anului. 
Au mai rămas 75 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 33 m și apune la 18 h 28 m.

Citatul zilei

„Viaţa este o luptă şi, atâta vreme cât lupţi, nu eşti mort. Morţii nu mai au de luptat.” (Arthur Miller)

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei 

In fiecare an, pe 17 octombrie, este marcata Ziua Internationala pentru Eradicarea Saraciei. Initiativa apartine organizatiei non-guvernamentale „Ajutor pentru toti dezmostenitii sortii – Lumea a Patra”, cu sediul in Franta, fondata de preotul Joseph Wresinski. Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) a hotarit, prin rezolutia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea „Zilei internationale pentru eradicarea saraciei”. 

La 17 octombrie 1992, fostul secretar general al ONU, în numele unui grup important de personalităţi internaţionale întrunite în Comitetul pentru Ziua mondială a refuzului mizeriei, a lansat un apel pentru recunoaşterea de către Adunarea Generală a ONU a zilei de 17 octombrie ca dată oficială a Zilei internaţionale pentru eliminarea sărăciei. De atunci, această zi este celebrată în lumea întreagă, având deviză celebrele cuvinte ale părintelui Josef Wreszinski, din 17 octombrie 1987, de la Trocadero - Paris: "Acolo unde oamenii sunt condamnaţi să trăiască în mizerie, drepturile omului sunt violate. Unirea, pentru a le face respectate, este o datorie sacră."

Inițiativa marcării acestei zile aparține organizației non-guvernamentale „Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții — Lumea a Patra”, cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât, prin rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea „Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei”. În anii ’90, ONU a acordat o atenție sporită acestui fenomen. Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei — un imperativ etic, social, politic și economic al umanității”.

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei marchează și faptul că la 17 octombrie 1987, peste 100.000 de oameni s-au adunat la Trocadéro, la Paris, unde fusese semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, pentru a aduce un omagiu victimelor sărăciei extreme, violenței și foametei. Aceștia au proclamat sărăcia drept o încălcare a drepturilor omului, au susținut dreptul fiecărei persoane la o viață decentă și necesitatea de a conlucra pentru a asigura respectarea drepturilor omului. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă, reprodusă în întreaga lume. O astfel de reproducere este situată și în grădina sediului Organizației Națiunilor Unite.

Această zi este cea a solidarităţii şi a păcii, zi în care fiecare depune armele, abţinându-se de la orice demonstraţie de forţă, acceptând să se unească în jurul celor mai săraci, care sunt peste tot în lume primele victime ale violenţei. Peste tot în lume, cei mai săraci sunt obligaţi să trăiască în umilinţă. În această Zi mondială a refuzului mizeriei, trebuie să le permitem să manifeste demnitatea lor, să vorbim în numele lor, eliberându-i de umilinţa asistenţei publice sau private.

Cu ocazia acestei zile, Organizația Națiunilor Unite (ONU) invită organizațiile non-guvernamentale și toate statele să dedice această zi, și nu numai pe aceasta, prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei. În țările în curs de dezvoltare, acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate.

Banca Mondiala estimeaza ca aproximativ 1,3 miliarde de oameni din intreaga lume traiesc in saracie ( cu putin peste 1 dolar pe zi), iar cele mai recente date furnizate de Organizatia pentru Alimente si Agricultura arata ca, din totalul populatiei globale, de 7 miliarde de oameni, aproximativ 925 de milioane sufera din cauza foametei, saracia avand un rol determinant in decesul a cel putin 5 milioane de copii, in fiecare an, in intreaga lume.
România se regăseşte în clasamentul statelor cu cel mai mare risc al sărăciei. Nivelul sărăciei din România a urcat în ultimii ani de la 41 la 48%, ca urmare a scăderii nivelului de trai, dar şi a micşorării populaţiei. Aşa se face că România a depăşit până şi Bulgaria. Clasamentul celor mai sărace ţări din Uniunea Europeană este completat de Letonia şi Lituania.
La polul opus se află Cehia, Suedia şi Olanda. Potrivit Uniunii Europene, o persoană este considerată ca fiind săracă dacă are ,,un venit disponibil sub 60% din venitul mediu naţional”.

Eradicarea sărăciei şi a discriminării, crearea unui cadru adecvat pentru exercitarea drepturilor omului sunt priorităţi ale Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă.

Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a aprecia efortul și lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ca acestea să-și facă auzite preocupările și un moment pentru a recunoaște faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei. 

Sărăcia în lume…

• Aproape jumătate din locuitorii planetei, adică peste trei miliarde de oameni, trăiesc cu mai puţin de 2,5 dolari pe zi, iar 1,3 miliarde trăiesc în condiţii de sărăcie extremă (cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi).

• Un miliard de copii din întreaga lume trăiesc în sărăcie. Potrivit UNICEF, 22.000 de copii mor, zilnic, din cauza sărăciei.

• 805 milioane de oameni nu au suficientă mâncare pentru a se hrăni în mod corespunzător.

• Mai mult de 750 de milioane de oameni nu au acces la apă potabilă la parametri de calitate. Boala diareică provocată de apa de băut necorespunzătoare, lipsa de canalizare şi igiena precară a mâinilor ucid, anual, în lume, 842.000 de persoane.

• În anul 2011, s-au înregistrat 165 de milioane de cazuri de copii subnutriţi, cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani.

• Boli ce pot fi prevenite, cum sunt diareea şi pneumonia, iau, anual, viaţa a 2 milioane de copii, prea săraci pentru a-şi permite un tratament corespunzător.

• În anul 2013, la nivel mondial, 21,8 milioane de copii sub vârsta de 1 an nu au primit cele trei doze recomandate de vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive.

• O pătrime din populaţia globului trăieşte fără lumină electrică.

• Potrivit Oxfam (organizaţie internaţională formată din 14 companii care militează pentru soluţii durabile la injustiţie socială şi sărăcie), pentru a pune capăt sărăciei extreme la nivel mondial, ar fi nevoie de 60 de miliarde de dolari, anual, ceea ce înseamnă mai puţin de o pătrime din veniturile primilor 100 de miliardari de pe glob.

• 70% dintre cei mai săraci oameni din lume trăiesc în zone rurale şi depind de agricultură şi activităţi conexe acesteia.

• „Cei săraci sunt flămânzi, iar foamea îi ţine în capcanele sărăciei", se arată în Programul Alimentar Mondial. Foamea este cauza nr. 1 a deceselor în lume, mai ucigaşă decât HIV/SIDA, malaria şi tuberculoza la un loc.

...şi în România

Din datele furnizate de Eurostat (Comisia de Statistică a Uniunii Europene), rezultă că în anul 2015 aproape 5 milioane de români (24,6% din populaţia ţării) trăiau în sărăcie severă, fapt ce situa România pe locul al doilea în „topul" european al sărăciei, locul fruntaş fiind ocupat de Bulgaria. (În terminologia folosită de Eurostat, cetăţenii aflaţi în stare de sărăcie severă sunt cei care nu reuşesc, de pildă, să-şi asigure încălzirea locuinţei sau să-şi permită un concediul măcar o săptămână pe an.)

Potrivit Raportului de Ţară al României pe 2016, întocmit de Comisia Europeană, rata ocupării forţei de muncă se situează încă sub media UE, deşi condiţiile de pe piaţa muncii au fost prielnice. Documentul scoate în evidenţă aspecte privind cauzele şi gestionarea sărăciei la noi în ţară, pe care le redăm, sintetic:

• Grupurile vulnerabile au acces limitat la piaţa forţei de muncă, procentul de tineri neîncadraţi profesional şi care nu urmează niciun program educaţional se situează peste media UE, reprezentând peste 17% din populaţie (media UE - 12%).

• Rata de părăsire timpurie a şcolii este ridicată (18,1% în 2014), mai ales în cazul romilor şi al populaţiei rurale, iar programele de prevenire şi formare profesională sunt limitate.

• Unul din trei copii din zonele rurale părăseşte şcoala înainte de clasa a noua, printre factorii care contribuie la acest fenomen numărându-se sărăcia, munca sezonieră prestată de copii, nivelul limitat de instruire al părinţilor, accesul limitat la sistemul de educaţie, infrastructura necorespunzătoare.

• O treime din şcolile din mediul rural nu îndeplinesc cerinţele sanitare, aproape jumătate nu beneficiază de alimentare corespunzătoare cu apă şi o cincime dintre acestea nu sunt conectate la canalizare, cu riscurile aferente pentru sănătate. Mai mult de jumătate nu sunt încălzite suficient.

• Mulţi copii sunt lăsaţi în ţară de către părinţii care lucrează în străinătate, însă furnizarea de servicii de îngrijire a acestor copii este destul de limitată.

• Copiii instituţionalizaţi sunt expuşi unui risc mai ridicat de sărăcie. În iunie 2015, existau aproximativ 58.000 de copii în sistemul de protecţie a copilului, dintre care o treime se aflau în instituţii de profil; peste 5.000 de copii intră în sistem în fiecare an, sărăcia fiind principalul motiv al separării de părinţi.

• Aproape o treime (32 %) din copiii din România trăiesc în condiţii de lipsuri materiale grave şi unul din doi copii este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Prestarea de servicii sociale este ineficientă şi insuficientă, iar aproximativ 80% din beneficiarii asistenţei sociale trăiesc în zonele rurale.

• Eficacitatea sistemului de protecţie socială şi a sistemului de sănătate este limitată, nivelul sărăciei şi al excluziunii sociale este printre cele mai ridicate în UE, mai ales în rândul copiilor şi al romilor.

• Nu s-a reuşit încă egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei.

• Rezultatele în materie de sănătate rămân nesatisfăcătoare, ca urmare a accesului limitat la serviciile de asistenţă medicală, a utilizării ineficiente a resurselor publice şi a corupţiei larg răspândite.

• Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea foarte deficitară a capitalului uman şi existenţa unor „insule" de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate.

• Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută, şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.

• Ponderea persoanelor expuse la sărăcie reprezintă 40,2% din totalul populaţiei, mult peste media UE.

• Rata şomajului de lungă durată este de 2,8%, aproximativ jumătate din media UE.

• Zonele rurale tind să aibă o cotă mai mică din populaţia aptă de muncă, iar îmbătrânirea populaţiei tinde să fie mai pronunţată. Aproape 60% dintre beneficiarii plăţilor directe (care deţin 25% din totalul terenurilor arabile) au peste 60 de ani.

• În 2014, 27% din populaţia rurală era conectată la sistemul public de alimentare cu apă (92,7% în zonele urbane) şi doar 5,3% era conectată la sistemul de canalizare (82,8% în zonele urbane). Doar 34% din gospodăriile din mediul rural aveau o toaletă în interiorul locuinţei.

• Numai jumătate din comunele din România au acces direct la reţeaua naţională de drumuri. Conform Institutului Naţional de Statistică, drumurile rurale reprezintă 38% din drumurile publice. Cu toate acestea, calitatea drumurilor este mult mai scăzută în zonele rurale: aproximativ 72% sunt acoperite cu pietre şi pământ.

• Zonele rurale nu sunt omogene, existând diferenţe importante între satele aflate în apropierea polilor urbani de creştere şi satele îndepărtate, între comunele aflate departe de drumurile europene şi cele din apropierea acestora şi între comunele situate în centrul judeţelor şi cele de la periferia acestora.

În medie, în 2012, veniturile autogenerate reprezentau 22% din bugetele locale în zonele rurale, faţă de 42% în zonele urbane. Numai 135 de comune (dintre care 109 nu sunt nici mici, nici izolate) aveau venituri locale care reprezentau mai mult de 50% din buget. (surse - dosomething.org, who.int, ec.europa.eu)

Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial

La 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

În aceeași zi, în anul 2003, UNESCO adoptă Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, concepută drept un tratat cu caracter juridic obligatoriu, ce recunoaşte rolul fundamental al patrimoniului spiritual din interiorul fiecărei culturi, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la Univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Convenția marchează importanţa prezervării acestui tip de patrimoniu esenţial pentru conservarea identităţii unui popor, precum și pentru menținerea unui patrimoniu viu, transmis și creat în permanență de comunități. Ea conferă Statelor Părți dreptul de a sprijini patrimoniul cultural imaterial în vederea promovării şi protejării tuturor formelor sale de expresie.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

Începând din 2013, România celebrează, la 17 octombrie, Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, prilej de readucere în prim-plan a patrimoniului spiritual ca factor vital în păstrarea identităţii valorilor culturale, în deplin consens cu valorile promovate de Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (Convenția UNESCO 2003).

Pentru atingerea obiectivelor asumate prin ratificarea Convenției UNESCO 2003, țara noastră și-a construit un cadru legislativ favorabil conservării, protejării, salvgardării, punerii în valoare şi promovării acestui tip de patrimoniu, și-a creat o structură de specialitate, organism cu rol în cartografierea patrimoniului imaterial la nivel național, elaborarea programelor de salvgardare specifice, realizarea dosarelor de candidatură pe Lista Reprezentativă a UNESCO, implementarea Programului Tezaure Umane Vii, precum şi alte programe derulate în marja Convenţiei UNESCO 2003.

În vederea continuării identificării acelor soluții care să permită valorificarea potențialului acestui domeniu, mizând, totodată pe cooperarea și implicarea tuturor instituțiilor publice de profil, a așezămintelor culturale, Ministerului Culturii a instituit, în anul 2013, Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, celebrată anual la nivelul instituţiilor subordonate.

Amintim că în perioada 2010 – 2013, Ministerul Culturii a acordat 32 de titluri onorifice Tezaur Uman Viu.

România a înscris în patrimoniul imaterial UNESCO 4 elemente – Ritualul Căluşului (2008), Doina (2009), Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu (2012) şi Colindatul de ceată bărbătească în România și Republica Moldova (2013).

Totodată, țara noastră așteaptă, în prezent, decizia favorabilă a UNESCO privind includerea Procesiunilor populare de la Mânăstirea Moisei cu ocazia sărbătorii „Sfânta Mărie Mare‟ (Adormirea Maicii Domnului) pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, iar în anul 2015 Comitetul Interguvernamental UNESCO va hotărî asupra înscrierii Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) - dosar multinaţional de candidatură, elaborat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Republica Macedonia și asupra dosarului național Jocul Fecioresc.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 539 î.Hr.: Regele perşilor Cyrus cel Mare îi eliberereză din captivitate pe evreii  din Babilon, după exilul în care aceștia se aflau de aproape 70 de ani .

Cyrus permite evreilor să se întoarcă in tara lor  şi  sa isi reconstruiasca Templul din Ierusalim.

• 1610: La Reims, în Franța, avea loc Încoronarea lui Ludovic al XIII-lea al Franței, fiul cel mai mare al regelui Henric IV și al reginei Maria de Medici. 

Ludovic al XIII-lea a devenit rege la varsta de 9 ani, sub regenta mamei sale, dupa asasinarea tatalui sau. Maria de Medici l-a tinut, insa, la distanta de conducerea statului. Domnia regelui francez este relatata in istorie ca o perioada a unui rege slab, dependent de hotararile Cardinalului Richelieu. In realitate se crede ca intre primul ministru si rege era in general o concordanta in hotarari si in timpul lui de fapt a fost ingradita puterea si influenta in conducerea statului a marii nobilimi franceze, dar s-a si consolidate siguranta granitelor cu vecinii, mai ales cu Spania. Ludovic al XIII-lea, sotia sa si Cardinalul Richelieu au devenit figuri centrale ale romanului Cei trei muschetari al lui Alexandre Dumas.

• 1662: Charles al II-lea al Angliei a vândut orașul Dunkerque Franței pentru 40 000 de lire.

Carol al II-lea (engleză Charles II of England) (n. 29 mai 1630 — d. 6 februarie 1685) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei de la 30 ianuarie 1649 (de jure) sau de la 29 mai 1660 (de facto), până la moarte.

Conform regaliștilor, Carol al II-lea a devenit rege când tatăl său Carol I a fost executat la Whitehall pe 30 ianuarie 1649, apogeul Războiului Civil Englez.

Era cunoscut în popor ca the Merrie Monarch („Monarhul vesel”), atât pentru pofta de viață și hedonismul de la curtea sa, cât și pentru ușurarea generală datorată întoarcerii la normalitate după un deceniu de conducere a lui Oliver Cromwell și a puritanilor. Soția lui Carol, Ecaterina de Braganza, era stearpă, dar Carol a avut cel puțin 12 fii nelegitimi cu diverse amante.

În 1662, într-o mișcare nepopulară, Carol a vândut Dunkerque vărului său primar, regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, pentru aproximativ 375.000 £.Canalul portului, deși un avanpost strategic valoros, a fost o scurgere asupra finanțelor limitate ale lui Carol.

Pretul tranzactiei a fost 40.000 lire sterline, pe care Franta le-a scos din trezorerie, iar Anglia i-a incasat, renuntand la acest teritoriu incomod de administrat, fiind peste mare, dar foare important sub aspect strategic, fiind un bun cap de pod pe tarmul european.

Precizarea ca tranzactia a ramas definitiva este necesara, intrucat anterior orasul apartinuse ba Comitatului Flandra, ba Frantei, ba Angliei. A ramas in istorie ziua de 25 iunie 1658, cand in urma unor conflicte militare complicate, orasul a apartinut Spaniei in cursul diminetei, Frantei la amiaza si Angliei spre seara.

Pentru istoria Frantei, Dunkerque a avut in repetate randuri un rol de prim ordin, indeosebi datorita pozitiei sale de port important la Marea Manecii. In Primul Razboi Mondial, localitatea a stat o vreme sub asediu, urmare a ocuparii Belgiei de catre trupele germane.

Germanii nu reusesc sa-l cucereasca, dar il bombardeaza in repetate randuri cu dirijabilele lor Zeppelin. A fost cel mai bombardat oras al Europei in timpul Primului Razboi Mondial.

In 1940, urmare capitularii Frantei, armata franceza inclusiv aliatii sai n-au avut alt mijloc de retragere, decat prin portul Dunkerque. A fost salvata astfel viata a 400.000 soldati. Ca represalii aviatia germana Luftwaffe a bombardat violent orasul, distrugand cea mai mare parte a lui.

In cea de a doua parte a razboiului, a fost randul aviatiei aliate sa efectueze bombardamente distrugatoare asupra orasului, ocupat de germani.

Populatia ramasa fara adapost s-a mutat pentru o lunga perioada in baraci si corturi. Practic, dupa razboi orasul a trebuit reconstruit in intregime.

N-as incheia fara sa ma refer la originea denumirii orasului. In urma cu un mileniu, aici locuiau pescari in case imprastiate razlet de-a lungul litoralului. Crestinismul se raspandise in Europa, iar pescarii si-au construit o biserica, dintr-un material care s-a innegrit dupa un incendiu.

I s-a spus Duinkerk. Dupa unii, cuvantul se copune din duin = nisip si kerk = biserica. Este biserica de pe nisipuri. Dupa altii insa denumirea era Dunkkerk, unde dunk = negru. Deci era biserica neagra. Localitatea si-a adoptat si ea numele dupa cel al bisericii.

Se spune ca in Europa exista cel putin 18 lacasuri de cult intitulate Biserica Neagra. Una din ele este chiar in Romania, la Brasov si face parte dintre cele mai vechi monumente arhitecturale, aflate in functiune, din tara.

• 1873: S-a născut matematicianul  român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si  creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafete curbe si retele  care ii poarta numele.

• 1902:  La Detroit, în SUA, a fost produs primul automobil “Cadillac”.

Cadillac Automobile Company a fost fondată în august 1902 de către Henry Ford. Șapte ani mai târziu, în 1909, Cadillac este cumpărată de concernul General Motors. Numele Cadillac a fost dat în cinstea exploratorului francez Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, fondatorul orașului Detroit, Michigan, în 1701.

Primul automobil Cadillac — Cadillac Runabout and Tonneau — a fost finalizat în octombrie 1902. Acesta a fost un automobil cu două locuri de 10 CP (7 kW) cu un motor cu un singur cilindru. Acesta a fost, practic, identic cu modelul Ford A din 1903.

• 1915: S-a născut Arthur Miller, scriitor american (d. 2005)

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 - d. 10 februarie 2005) a fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

A urmat cursurile Universitatii din Michigan (1938), unde a castigat un premiu literar. S-a inrolat in armata, iar dupa lasarea la vatra a inceput sa scrie. Primul succes l-a avut cu “Focus”.

In 1947 a castigat un premiu din partea criticilor din New York pentru piesa “Toti fiii mei”, iar doi ani mai tarziu “Moartea unui comis voiajor” a obtinut atat premiul Pulitzer, cat si premiul Drama Critics Circle. Aceasta din urma lucrare este considerata piesa de rezistenta a lui Miller.

Ulterior a mai scris  piesele “Vedere de pe pod”, “Vrajitoarele din Salem”. intre anii 1956 – 1960, dramaturgul a fost casatorit cu legendara actrita Marilyn Monroe.

A continuat sa scrie pana in ultima clipa a vietii. In februarie 2005, s-a stins din viata in urma unui atac de cord.

A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor - pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului.

Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama "Moartea unui comis-voiajor" ("Death of a Salesman"), jucată în premieră în 1949.

„Trăim în epoca jurnalismului și a publicității. Să scrii o carte, o piesă sau mai știu eu ce îți ia un an sau doi. Să scrii o observație bună îți ia zece minute. Criticii folosesc arta ca să avanseze ei. Și așa se face, cred, că în privința asta nu stăm deloc bine.”

• 1931: Al Capone era condamnat pentru evaziune fiscală și închis pentru 11 ani. 

Unul dintre cei mai faimosi gangsteri americani din anii ‘20 – ’30, fiu al unei familii de imigranti italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopa din Chicago, ajungand conducatorul unei mari organizatii criminale („Chicago Outfit”), care isi obtinea veniturile din afaceri cu jocuri de noroc ilegale, din case de toleranta, iar in anii regimului Prohibitiei in S.U.A., din trafic ilegal de bauturi alcoolice, la care de adaugau extorcarea de bani pentru asa numita “taxa de protectie”. Pana astazi numele sau se leaga de notiunea de spalare a banilor, pentru ca el a fost unul dintre primii care au uzat de astfel de practici, camuflandu-si sursele incasarilor in unele afaceri legale (spalatorii, vanzare de mobila veche si antichitati) pe care le prezenta ca fiind ocupatia sa oficiala.

• 1933: Albert Einstein ajungea în S.U.A. ca refugiat din Germania nazistă. 

Einstein intrase in conflict cu noua putere nazista, a fost tinta unor numeroase atacuri antisemite in Germania, teoriile sale stiintifice au fost ridiculizate public (inclusiv Teoria Relativitatii) si catalogate ca fiind “negermane”, iar savantul a fost nevoit sa paraseasca Germania si a pierdut cetatenia acestui stat. Tot in 1933, Einstein publica Why War? (“De ce razboi?”), un manifest pacifist. La 1 octombrie 1940, pe langa cetatenia elvetiana, pe care o avea din 1933, o dobandea si pe cea americana. In 1999, ziarul Time il denumea “personalitatea secolului”.

• 1979: Maica Tereza primea Premiul Nobel pentru Pace datorită acțiunilor de sprijinire a săracilor din Calcutta, India.

Calugarita catolica de origine albaneza care a fondat ordinul Misionarii Caritatii in Calcutta, India, in 1950, a ingrijit saracii, bolnavii, orfanii si muribunzii timp de peste 45 de ani, conducand si extinderea Misionarilor caritatii (mai intai in toata India, apoi si in alte tari). Maica Tereza a fost beatificata de Biserica Catolica pe 19 octombrie 2003.

• 2003: La Taipei,  în Taivan, este inaugurat cel mai înalt zgârie nori din lume.

Edificiul are  100 etaje si  508 metri inaltime.Clădirea a fost clasata  oficial ca cea mai inalta din  lume in 2004, până la construirea  Burj Khalifa din Dubai, în 2010.

Pentru comparatie, Burj Khalifa din Dubai (care este acum  cea mai înaltă clădire construită vreodată de om), măsoara  828 m înălțime.

Să aveți o zi frumoasă!