12 Noiembrie

Este a 317-a zi a anului 2016. 
Au mai rămas 48 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 07 m și apune la 16 h 52 m.

Citatul zilei

„Viaţa are un mister mare, dar destul de banal. Deşi împărtăşit de fiecare dintre noi şi cunoscut de toţi, rareori nu ne apare în gând. Această taină, pe care majoritatea dintre noi consideră că i se cuvine şi la care nu ne gândim de două ori, este timpul.” ( Michael Ende)

Ziua Mondială a Pneumoniei

O iniţiativă globală care îşi propune să educe şi să informeze părinţii din întreaga lume cu privire la faptul că pneumonia poate fi prevenită.

Ziua Mondială a Pneumoniei - 12 noiembrie - este o iniţiativă globală care îşi propune să educe şi să informeze părinţii din întreaga lume cu privire la faptul că pneumonia, boala care provoacă cele mai multe decese în rândul copiilor cu vârstă de până la 5 ani, poate fi prevenită.
Scopul acestei iniţiative globale este sensibilizarea opiniei publice cu privire la pneumonie, prevenirea şi tratarea acestei maladii, generarea acțiunilor de combatere a pneumoniei.
Cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Pneumoniei organizațiile internaționale atrag atenția că pneumonia ucide mai mulți copii cu vârsta sub 5 ani decât orice altă boală. Mortalitatea infantilă este corelată cu aspecte precum: alimentația deficitară, sărăcia si lipsa de îngrijire medicala (acces la servicii medicale, informații corecte, etc.).
 

“Stopați pneumonia: investiți în sănătatea copiilor” – genericul Zilei Mondiale a Pneumoniei

Ziua Mondială a Pneumoniei este marcată în fiecare an, la 12 noiembrie, fiind dedicată eforturilor în abordarea principalelor cauze infecțioase de deces pentru copiii sub 5 ani, cu sloganul “Stopați pneumonia: investiți în sănătatea copiilor“. Acțiunile se desfășoară pe tot parcursul lunii noiembrie pentru a reflecta și amplifica activitățile partenerilor din întreaga lume şi a investițiilor în tratarea pneumoniei și ameliorarea sănătății micuților.
Scopul este de a crește gradul de conștientizare cu privire la pneumonie, unul dintre cei mai de temuţi ucigași infecțioși ai copiilor cu vârsta sub 5 ani în lume; de a promova intervenția pentru a proteja, preveni și trata pneumonia și evidenția abordările și soluțiile dovedite, care necesită resurse suplimentare și atenție sporită şi de a realiza acțiunile de combatere a pneumoniei.

În cadrul Zilei Mondiale a Pneumoniei se pune accent pe conjugarea eforturilor pentru acțiuni și investiții mai palpabile, atât social-economică, cât și în perfecționarea imunizărilor și fortificarea sistemelor de sănătate pentru a face față acestui flagel.
Este foarte important ca fiecare copil să aibă acces la vaccinuri și medicamente de salvare a vieții, iar prevenirea și tratarea pneumoniei este prevăzută în obiectivul de dezvoltare durabilă 3: Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vârstele și, în special, obiectivul 3.2 – A pune capăt deceselor, care pot fi prevenite la nou-născuți și copii sub 5 ani până în 2030, care nu ar putea fi realizat fără eforturi continue și resurse speciale direcționate pentru combaterea pneumoniei. OMS și UNICEF în acest sens au elaborat Planul Global de Acțiune Integrat pentru Prevenirea și Controlul Pneumoniei și Diareii (GAPPD), care prevede reducerea deceselor de pneumonie la mai puțin de 3 copii la 1000 de născuți vii până în 2025, însă pentru asigurarea unui control eficient al pneumoniei la copii este oportun un pachet mai integrat de intervenții pentru protejarea, prevenirea și tratarea acestei boli.

Rețineți! La un copil mic, pneumonia poate progresa destul de repede, iar unii copii nu ar putea beneficia de un diagnostic și tratament adecvat din varia motive: părinții și persoanele care îngrijesc copilul pot să nu recunoască simptomele bolii sau să nu se adreseze după asistență medicală; costurile tratamentului și distanța până la un centru de sănătate pot împiedica familiile să aibă acces la îngrijirea adecvată pentru un copil cu boală suspectată; familiile pot avea încredere în sistemul de sănătate, dar pot prefera să solicite sfatul altor persoane necalificate; furnizorii de servicii medicale pot diagnostica greșit un copil cu pneumonie și, prin urmare, nu inițiază sau nu reușesc să administreze un tratament adecvat.
Majoritatea copiilor sănătoși pot lupta împotriva infecției cu apărarea lor naturală, însă cei cu sistemele imunitare compromise au un risc sporit de a dezvolta pneumonia. Sistemul imunitar al copiilor poate fi afectat de malnutriție sau subnutriție (în special la sugari care nu sunt exclusiv alăptați); de boli preexistente – infecțiile simptomatice ale virusului HIV și rujeolei sau dacă trăiesc în medii nesănătoase. Pneumonia poate fi prevenită prin promovarea unui set de practici de sănătate: alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viață, alimentație adecvată și suplimentarea cu vitamina A, schimbările de comportament și educația părinților, vaccinarea obligatorie, asigurarea cu apă potabilă, salubrizare și igienă, inclusiv reducerea poluării aerului din interior.

În 2015, site-ul http://stoppneumonia.org, arată că, aproximativ 920.000 de copii au murit numai din cauza pneumoniei, reprezentând mai mult de 2.500 de vieți tinere pe zi. Mai mult, într-un singur an, pneumonia cauzează moartea a mai multor copii decât Zika, Ebola, malaria, tuberculoza și HIV, la un loc. Totuși, între 2000 și 2015, la nivel mondial decesele la copiii sub cinci ani cauzate de pneumonie a scăzut de la 1,7 milioane la o valoare estimată de 920.000.

Pneumonia, în mare parte, este cauzată de agravarea infecţiei respiratorii deja existente în organism. Copilul poate face pneumonie şi dacă intră în contact direct cu secreţiile nazale ale unui copil bolnav sau se află mai mult timp în apropierea unei surse de infecţie.

 Pneumonia este o formă de infecţie respiratorie acută, care afectează plămânii şi este cauzată de o serie de agenţi infecţioşi, inclusiv virusuri, bacterii şi ciuperci. Alţi factori ce favorizează apariţia pneumoniei, sunt: condiţiile precare de îngrijire şi igienă pesonală; nutriţie dezechilibrată şi malnutriţie; contactul cu mediile aglomerate şi instituţionalizarea (creşe, grădiniţe); expunerea la fum; anemia; afecţiunile deja existente (copilul va fi mult mai predispus la pneumonie în formă gravă, dacă suferă deja de anumite boli, precum malformaţii congenitale, bronşite, HIV, rujeola etc.).
 Simptomele pneumoniei la copiii de 0-5 ani sunt: febră ridicată (> 39°C), frisoane, tuse, lipsa poftei de mâncare, vome, dureri de cap. La început, pneumonia poate părea o simplă răceală, deoarece primele manifestări sunt comune – tuse, obstrucţie nazală şi febră. Însă, următoarele simptome de instalarea pneumoniei sunt: dificultate în respiraţie, şuierat la expiraţie, stare generală alterată, febră persistentă, respiraţii frecvente.
Educarea părinților în direcția adoptării unui comportament preventiv este o componentă esențială a strategiei mondiale de reducere a mortalității infantile, iar imunizarea cu un vaccin îmbunătățit continuu împotriva: pneumococului, Haemophilus influenzae, rujeolei (pojarului) și a tusei convulsive este cea mai eficientă soluție de prevenție.

"Ziua Mondială a Pneumoniei este  o zi semnal şi, concomitent,  o altă modalitate de a atrage atenţia asupra impactului acestei boli infecţioase atât la copil cât şi la adult. Un lucru este cert, faptul că agresivitatea unei pneumonii din copilarie, dar şi aplicarea unor metode pofilactice de la vârste mici, dictează efectul la distanţă pe plamânul viitorului adult unde evoluţia este de multe ori ancorată în evenimentele din copilărie.", a declarat Prof. Dr. Florin Mihălţan - Preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.

„Pneumonia este o infecţie a aparatului respirator care afectează vârstele extreme (copiii şi bătrânii). Pneumoniile au o incidenţă de 45 de cazuri/1000 de nou născuţi/an, incidenţă care se reduce odată cu înaintarea în vârstă.  Acestă afecţiune se încadrează în categoria infecţiilor pneumococice alături de boli precum: meningita, septicemia, otita medie, sinuzita sau bronşita.”, a declarat Prof. Dr. Doina Pleşca - Vicepreşedintele Secţiei de Pneumologie Pediatrică din cadrul Societăţii Române de Pneumologie.

 „În România, statisticile sunt extrem de îngrijorătoare, aproximativ 28% din decesele care apar în perioada 0-1 an sunt produse de afecţiuni ale aparatului respirator. O pondere însemnată dintre sugari şi copii suferă de pneumonie, cu toate că există modalităţi de prevenţie pe care părinţii ar trebui să le cunoască”, a adăugat Prof. Dr. Doina Pleşca.

„Pneumonia este una dintre bolile care pot fi prevenite şi e păcat ca părinţii să nu fie informaţi despre acest lucru. Părinţii ar trebui să întrebe medicul de familie sau medicul pediatru despre modalităţile de prevenţie ale pneumoniei. Este o obligaţie morală şi un drept al copiilor.”, a declarat Prof. Dr. Orăşeanu Dumitru – VICE - Preşedintele Societăţii Române de Pediatrie.

De mai bine de 10 ani, unul dintre militanţii activi, la nivel internaţional, în lupta contra pneumoniei este Dr. Keith Klugman - Profesor la Universitatea Emory din Atlanta, GA (USA). În opinia acestuia: „Vom progresa la nivel mondial în lupta contra pneumoniei daca organizaţii precum cele care sprijină acum Ziua Mondială împotriva Pneumoniei vor continua să lupte împreună, printr-un proces de educare continuă şi printr-o creştere a gradului de acces la metodele de prevenţie. Printre acestea, vaccinarea ocupă un loc principal. Pneumonia „ucide” sute de mii de copii în toată lumea şi e frustrant să aflăm când e prea târziu că am fi putut evita moartea acestora”, a adăugat Dr. Keith Klugman.

La copiii cu vârstă mai mică de 5 ani, pneumonia provoacă moartea mai mult decât orice altă afecţiune . Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, imunizarea cu un vaccin îmbunătăţit continuu este singura alternativă de prevenţie a pneumoniei. În România, bolile pneumococice şi, indirect, pneumonia este principală cauză a mortalităţii infantile. În situaţia în care copilul nu a fost vaccinat preventiv şi se îmbolnăveşte de pneumonie, tratamentul care se aplică este cel cu antibiotice.

Despre Ziua Mondială a Pneumoniei

Ziua Mondială a Pneumoniei a fost înfiinţată ca organizaţie în aprilie 2009, cu obiectivul de a comunica pericolul pe care pneumonia îl reprezintă pentru sănătatea publică şi pentru a preveni milioanele de decese care sunt înregistrate în fiecare an, în intreaga lume. Coaliţia reuneşte o serie de organizaţii internaţionale, guvernamentale, non-guvernamentale şi comunitare , instituţii de cercetare şi academice, fundaţii şi persoane fizice. Mai multe detalii gasiti pe: http://worldpneumoniaday.org

 Ziua Geodezilor Militari

La 12 noiembrie Armata Română sărbătoreşte ziua geodezilor militari.

Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 1859, semnat de domnitorul AI CUZA a pus bazele Serviciului Topografic al Armatei Române.

Geodezia – știința măsurătorii și reprezentării suprafeței terestre – este una din cele mai vechi științe și prin aceasta una din pietrele de temelie ale dezvoltării științei și tehnicii. Geodezia, astronomia și matematica sunt științe strâns legate între ele.

Printre realizările topogeodezilor militari se numără prima hartă topografică pe care este înscris numele de România, executarea unor lucrări topografice pentru zonele de operaţii ale armatei române în timpul Războiului de Independenţă, medalii de aur şi de argint la Expoziţia Universală de la Paris (1899), reţeaua triangulaţiei de stat de ordinul I-IV, reţeaua nivelmentului de stat de ordinul I-IV, harta topografică militară la scările 1:25 000 – 1:1 000 000, planuri topografice ale localităţilor, etc. Începând cu anul 1963, s-a trecut efectiv la actualizarea hărţii topografice la scara 1: 50.000, folosind procedee topofotogrametrice moderne, activitate finalizată în anul 1973. Din ianuarie 1991, sectorul productiv a trecut în subordinea Institutului de Cercetare, proiectare, producţie în domeniul Topogeodeziei Militare, ca secţie a acestuia, iar Unitatea de Geodezie şi Topografie şi-a schimbat denumirea în Unitate de Instrucţie şi Pregătire Topogeodezică.

Ziua Statului Major General

La 12 noiembrie, Armata României sărbătorește Ziua Statului Major al Apărării. 
După Unirea din 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a hotărât, prin Înaltul Ordin nr. 83 din 12/24 noiembrie 1859 , care avea ca principală menire crearea unei structuri militare cu o concepţie şi organizare unică.

Statul Major General al Armatei României a fost creat la 12/24 noiembrie1859 prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
În anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), armata permanentă a cunoscut importante transformări de ordin calitativ și cantitativ, alocând, din 1859 până în 1865 inclusiv, în medie 25% din bugetul anual pentru satisfacerea nevoilor oștirii și pentru modernizarea acesteia. Statul Major General a fost principalul coordonator al procesului de dezvoltare și consolidare al oștirii române, care avea să-și dovedească calitățile în vâltoarea Războiului de Independență de la 1877-1878. 
 Conform Legii nr. 3461 din 21 iulie 2006 (art. 12), Statul Major General asigură, conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea celor trei forțe armate, Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale. Suveranitatea civilă asupra Armatei Române a fost asigurată fără întrerupere, de la înființare, prin subordonarea Statul Major General Ministerelor de Război sau de Apărare.
În anul 2017, a intrat în vigoare Legea 167/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, conform căreia, la nivelul Statului Major General au fost aduse modificări care vizează în principal transformarea acestuia în Statul Major al Apărării. 

Ziua Cercetaşilor Militari

La 12 noiembrie 1859, domnitorul A.I.Cuza, prin Ordinul de Zi nr.83, a semnat actul de constituire a “Secţiei a II-a” din cadrul “Corpului de Stat Major General”, ca prim element organizat al cercetarii Armatei române.

Sunt primii care se expun pericolului şi care îşi sacrifică viaţa pentru ceilalţi dacă situaţia o impune. A fi cercetaş înseamnă să vezi şi să nu fii văzut, să auzi fără a fi auzit, de fapt să fii discret dar, totodată, omniprezent. „Audi, vidi, sile!” („Ascultă, urmăreşte şi taci”) este motto-ul care defineşte blazonul cercetaşilor!

Cercetaşii sunt primii care observă un potenţial pericol, iar de memoria lor vizuală depinde foarte mult deplasarea patrulelor pe traseele stabilite. Media de vârstă a celor de la Cercetare se situează la douăzeci şi cinci de ani.

Spiritul de echipă, coeziunea, încrederea în camarazi sunt alte elemente importante, care definesc cariera unui cercetaş. Cercetaşii sunt primii care observă un potenţial pericol, iar de memoria lor vizuală depinde foarte mult deplasarea patrulelor pe traseele stabilite. Media de vârstă a celor de la Cercetare este de douăzeci şi cinci de ani.

     Săptămâna mondială de informare asupra antibioticelor    (12-18 noiembrie)

 

Sub egida Naţiunilor Unite, pe 12 noiembrie 2018 începe săptămâna mondială de informare asupra antibioticelor (World Antibiotic Awareness Week).  Evenimentul are drept scop informarea populaţiei la nivel global cu privire la creşterea rezistenţei organismului uman la antibiotice şi, implicit, încurajarea folosirii celor mai bune practici în rândul publicului larg, al lucrătorilor din domeniul sănătăţii şi al factorilor de decizie, pentru a evita apariţia şi răspândirea acestui fenomen.

De la descoperirea lor, antibioticele au fost considerate drept piatra de temelie a medicinei moderne. Cu toate acestea, suprasolicitarea şi folosirea abuzivă a antibioticelor în obţinerea sănătăţii umane şi animale au încurajat apariţia şi răspândirea rezistenţei la antibiotice. Spre exemplu, în chirurgie, abuzul de antibiotice pune în pericol toţi pacienţii care urmează să fie supuşi unei operaţii. Până la 33% dintre pacienţii chirurgicali primesc o infecţie postoperatorie, din care 51% pot fi rezistenţi la antibiotice. Rezistenţa la antibiotice creşte până la stadii periculoase în toate părţile lumii, şi ne ameninţă capacitatea noastră de a combate bolile infecţioase comune şi de a sprijini procedurile medicale moderne, potrivit portalului who.int/infection-prevention.

Campania din 2018, desfăşurată în săptămâna 12 – 18 noiembrie, urmăreşte să ofere o mai mare flexibilitate în regiunile şi ţările afectate, pentru a reflecta asupra priorităţilor lor unice, cu scopul de a atinge nivelurile specifice de conştientizare şi pentru audienţele specifice ale acestora. Infecţiile rezistente la antibiotice pot afecta pe oricine, de orice vârstă şi în orice ţară. Acţiunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) vor amplifica mesajele importante pentru publicul larg şi va ajuta populaţia la nivel global în lupta împotriva rezistenţei la antibiotice.

OMS a elaborat o serie de materiale pentru Săptămâna mondială de informare asupra antibioticelor în toate limbile ONU. Posterele, bannerele şi infograficele vor fi disponibile, precum şi resursele media, care pot fi însoţite de mesaje media sociale adaptate pentru fiecare zi a săptămânii dedicate informării asupra antibioticelor din acest an.

Pentru primele cinci zile ale acestei perioade au fost alese obiective zilnice pentru a obţine o creştere a eficienţei campaniei din acest an, astfel: ziua 1 – îmbunătăţirea conştientizării şi înţelegerii rezistenţei la antibiotice prin comunicare, educaţie; ziua 2 – consolidarea bazei de cunoştinţe şi a dovezilor prin supraveghere şi cercetare; ziua 3 – prevenirea şi controlul infecţiilor, printr-o igienă corespunzătoare şi măsuri de prevenire a infecţiilor; ziua 4 – optimizarea utilizării antibioticelor, asigurarea folosirii antibioticelor doar de pacienţii care au nevoie de ele într-adevăr, reglementează modul în care sunt distribuite şi tratate cu grijă; ziua 5 – investiţii, cercetare şi dezvoltare.

Tot în această săptămână Ziua europeană a informării despre antibiotice este marcată la 18 noiembrie. În Europa, consumul total de antibiotice a rămas foarte ridicat în intervalul 2012-2015. Aproximativ 25.000 decese sunt provocate anual de infecţiile cauzate de rezistenţă la antimicrobiene, iar costurile de asistenţă medicală şi pierderile economice generate de incapacitatea de muncă cauzată de rezistenţa la antimicrobiene ajung la peste 1,5 miliarde euro. (potrivit Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2015, Stockholm, January 2017: ecdc.europa.eu).

Pentru a face faţă acestei situaţii alarmante, World Health Assembly a adoptat, în mai 2015, Planul Global de Acţiune privind Rezistenţa la Antimicrobiene. Planul de acţiune recunoaşte importanţa unor sectoare, precum: medicina umană şi veterinară, agricultura, mediul financiar, protecţia consumatorilor şi ia în consideraţie resursele variate pe care naţiunile le au la îndemână pentru a combate rezistenţa la antimicrobiene, cât şi factorii economici care descurajează comercializarea sub noi denumiri a unor antimicrobiene clasice de către industria farmaceutică. Obiectivele Planului, detaliate în informarea privind celebrarea Zilei europene a informării despre antibiotice, sunt centrate pe creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere a rezistenţei antimicrobiene, atât la nivelul profesional cât şi la cel al publicului larg.Rezistenţa antimicrobiană continuă să reprezinte o ameninţare serioasă pentru sănătatea publică în Europa.

Consumul total de antibiotice în România în anul 2015 a rămas extrem de mare şi caracterizat de accentuarea utilizării preferenţiale a antibioticelor cu risc de a selecta rezistenţă bacteriană şi de a induce infecţii severe, precum cele determinate de Clostridium difficile, potrivit http://insp.gov.ro/sites/.

Un rol de seamă revine educării şi conştientizării publicului larg prin intermediul reţelei de promovare a sănătăţii, ce trebuie să privească acest obiectiv ca un aspect esenţial al misiunii sale.

 

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1718: S-a născut John Montagu conte de Sandwich, politician, inventator şi explorator englez; lui i se atribuie inventarea sandviciului (1762) (m. 1792)

Cine este "nascocitorul" acestei gustari? Un nobil englez - John Montagu, al patrulea conte de Sandwich (1718-1792), ministru al afacerilor externe si ministru de razboi al Marii Britanii. Care este povestea? Se spune ca acest conte era un impatimit cartofor. Intr-o seara, intr-un club londonez cand norocul era de partea lui, a stat la masa de joc 24 de ore. Bineinteles ca i se facuse foame, dar nu putea risca sa intrerupa jocul nici un minut. De aceea, contele-cartofor a solicitat sa i se aduca o bucata de carne prajita pusa intre doua felii de paine, ca sa poata manca fara sa se ridice de la masa de joc. Ideea lui Montagu a placut atat de mult, incat si ceilalti jucatori si-au comandat gustarea "Ã la Sandwich". Dupa o alta versiune, contele ar fi fost o persoana cu o capacitate de munca extraordinara. Aproape tot timpul statea in biroul sau si rareori isi permitea sa ia masa in sufragerie. De cele mai multe ori manca pe fuga cate o bucata de carne intre felii de paine. Cine stie cum a fost cu adevarat? Un lucru este cert: in curand sandvisul a devenit o "vedeta" culinara. Forma si marimea sa difera in functie de locul si ocazia cu care este oferit.

Alternativa mai serioasă este furnizată de biograful lui Sandwich, N.A.M. Rodger, care sugerează că angajamentele Lordului Sandwich în marină, politică și arte, au dus la ore prelungite la masa de lucru și de aici apariția felului de mâncare servit de lord și denumit după numele său!

Tot el a fost un mare susținător al căpitanului James Cook. Ca prim Lord al Amiralității Britanice, Sandwich a aprobat fonduri pentru două expediții ale lui Cook în Oceanul Pacific. În onoarea lui Sandwich, Căpitanul Cook a numit Insulele Sandwich (din Hawaii) după el, precum și Insulele Montague în largul coastei de sud-est a Australiei, Insulele Sandwich în sudul Oceanului Atlantic și Insula Montague în Golful Alaska.

John Montagu, al 4-lea conte de Sandwich, s-a născut la 12 noiembrie 1718 și a trăit până la 30 aprilie 1792. În timpul vieții sale a ocupat diverse funcții de stat în birouri militare și politice, inclusiv cel al poștelor, a fost Prim Lord al Amiralității Britanice și secretarul de stat al Departamentului de Nord.

Edward Gibbon, autorul volumului „Istoria, Declinul și căderea Imperiului Roman”, este creditat ca fiind prima persoană care a scris cuvântul „sandwich”, folosind contextul modern culinar. Pe 24 noiembrie 1762, el a scris în jurnalul său: „Acest grup respectabil, în care am onoarea de a fi membru, oferă în fiecare seară o priveliște cu adevărat englezească. Douăzeci sau treizeci de oameni, poate cei mai importanți din regat, la zi cu moda, vizibil cu avere, iau cina la mese mici acoperite cu un șervețel, în mijlocul unei camere de cafea, cu un pic de carne rece, sau un sandwich, și beau un pahar de punch.”

• 1840: S-a născut Auguste Rodin, sculptor și grafician francez (d. 1917)

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (n. 12 noiembrie 1840, Paris - d. 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: "Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!"

Auguste Rodin s-a născut într-o familie modestă din Paris; tatăl său era funcționar la poliție. În 1853, la vârsta de 14 ani, este admis la École Spéciale de Dessin et de Mathématiques ("Școala specială de desen și matematică"), urmând cursurile desenatorului Horace Lecoq de Boisbaudran și ale pictorului Stéphane Belloc.

În 1862 intră în ordinul monahal "Pères du Saint-Sacrement", este însă încurajat de superiorul ordinului șă-și continuie cariera artistică. Debutează cu portrete și desene, realizate sub îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux, după care, în anul 1864, începe să lucreze în atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse, reprezentant al stilului denumit "seconde Empire", realizând decorații murale, modele de ornamente și vase la manufacturile de porțelan din Sèvres. În acest an o întâlnește pe Rose Beuret, o lucrătoare de croitorie în vârstă de 20 de ani, care îi va servi ca model și devine tovarășa lui de viață. În 1866 se naște primul lor copil, Auguste Eugene Beuret. În 1870 pleacă cu Carrier-Belleus la Bruxelles și va colabora cu acesta până în 1872, când Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare.

Auguste Rodin Poarta Infernului

Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric Le Petit Comique. Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența și la Roma, pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo" și un turneu al catedralelor gotice din centrul Franței (1877). Expune în acest an, la "Cercul artistic și literar" din Bruxelles și apoi la "Salonul artiștilor francezi" din Paris, sculptura Âge d'arain ("Vârsta de bronz"), care provoacă scandal, fiind acuzat de a fi făcut un mulaj după natură. Între anii 1879-1882 lucrează la manufacturile din Sèvres, iar în 1880 își deschide un atelier propriu la depozitul de marmoră din Paris, 182, rue de l'Université, pe care îl va păstra până la sfârșitul vieții.

Statul francez îi cumpără sculptura "Vârsta de bronz" și îi comandă (1880) un portal pentru viitorul muzeu de Arte Decorative. Rodin alege tema infernului din opera lui Dante, opera, La Porte d'Enfer - un ansamblu de figuri dispuse aparent haotic, ca analogie vizuală a decăderii morale la sfârșit de secol - rămâne însă neterminată. Reușește să vândă statului proiectul de statuie a "Sfântului Ioan Botezătorul" și pleacă la Londra pentru a învăța tehnica gravurii în atelierul lui Alphonse Legros. În 1883 o întâlnește pe viitoarea sculptoriță Camille Claudel, atunci în vârstă de 19 ani, care devine eleva și amanta lui.

Municipalitatea din Calais îi comandă un monument pentru comemorarea lui Eustache de Saint Pierre (1287-1371), cetățean al orașului Calais, celebru prin devotamentul arătat concetățenilor săi cu ocazia predării orașului regelui englez Eduard III (1347). Acest grup statuar, Les Bourgeois de Calais ("Burghezii din Calais") este inaugurat în 1895 în prezența lui Rodin. O replică a monumentului se găsește în curtea Muzeului Rodin din Paris.

Între timp execută figurile lui "Adam", a "Evei" și a "Gânditorului" (Le Penseur). Anul 1886 este marcat de executarea comenzilor pentru monumentele lui Vicuna Mackenna și al generalului Lynch în Santiago de Chile și de primirea comenzii pentru compoziția "Sărutul" (Le baiser), destinată Expoziției Universale din Paris (1889). În 1887 ilustrează voumul de poezii Les Fleurs du Mal ale lui Charles Beaudelaire pentru editura Gallimard.

Devenit membru fondator al "Societății naționale de Arte Frumoase" (Société nationale des Beaux-Arts), Rodin obține în 1889 comanda executării unei statui a lu Victor Hugo pentru Panthéon-ul din Paris, dar pentru că sculptorul se decide să-l înfățișeze pe poet gol și înconjurat de muze, proiectul îi este respins. O statuie a pictorului Claude Lorrain (1600-1682) va fi inaugurată în 1892 la Nancy. În 1891, La Société des Gens de Lettres îi comandă executarea unui monument al lui Honoré de Balzac.

În anul 1907, Rodin se instalează în Hôtel Biron din Paris, care în anul următor va deveni "Muzeul Rodin". În 1911, participă la "Expoziția Regală de Arte" din Berlin. Primește din partea statului francez comanda pentru executatea unui bust al lui Puvis de Chavanne pentru Panthéon. Compoziția "Burghezii din Calais" este cumpărată de statul englez și va fi instalată în grădinile Westminster din Londra, în fața Parlamentului. În Metropolitan Museum din New York se inaugurează (1912) o sală consacrată lui Auguste Rodin. În 1914 îi apare monografia Les Cathédrales de France, care cuprinde studiile sale asupra stilului gotic în arhitectură.

Auguste Rodin se îmbolnăvește grav în anul 1916. Donează o mare parte din colecțiile sale statului francez. La 29 ianuarie 1917 se căsătorește la Meudon cu Rose Beuret. Rose decedează pe 14 februarie; Auguste Rodin se stinge din viață pe 17 noiembrie. Amândoi sunt înmormântați în cimitirul din Meudon.

La 4 august 1919 "Muzeul Rodin" din Paris își deschide porțile pentru accesul publicului.

Caracterizarea operei lui Rodin

Într-o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realității a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui operă o studiase la Florența și Roma, împreună cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul", 1880; "Eva după păcat", 1881). 

De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereții senine ("Primăvara eternă", 1884; "Danaidă", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziții dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere", 1885; "Cele trei umbre", 1881-86; "Fiul risipitor", 1888).

O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă "Poarta Infernului", amplă compoziție la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieții. Grupul statuar "Burghezii din Calais" (1884-1886) este un instantaneu surprinzător prin forța cu care ne comunică starea de spirit a personajelor. Dirijate parcă de un subtil regizor, privirile lor sunt îndreptate divergent, încorporând spațiul din jur și izolându-se în același timp în propriul destin.

• 1857: S-au introdus în Moldova timbrele poștale, imprimate cu un cap de bour, vechea stemă a Moldovei, astăzi unele dintre cele mai valoroase mărci poștale din lume.

La 12 noiembrie 1857 s-au tipărit în Moldova primele timbrele poştale, imprimate cu un cap de bour, vechea stemă a Moldovei, astăzi unele dintre cele mai valoroase mărci poştale din lume.

Capetele de Bour reprezintă un pas important către independenţa şi autonomia Moldovei faţă de imperiul Otoman, care la acel moment nu permitea Ţărilor Române nici un fel de autonomie instituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Acest lucru este totodată o dovadă a modernizării accelerate prin care au trecut Principatele Române după jumătatea secolului al XIX-lea.

Acest timbru reproducea heraldica stemei Moldovei, capul de bour înscris într-un cerc, urmat de o goarnă poştală la bază, o stea în cinci colţuri şi legenda "porto scrisori", scrisă cu litere chirilice. Fiecare timbru avea trecută şi valoarea nominală, fie de 27, 54, 81 sau de 108 parale. Timbrele erau imprimate potrivit tehnicii tête-bêche şi copiau modelul austriac, folosindu-se matriţe de oţel.

A fost ales capul de bour pentru simbolistica sa legată de legenda lui Dragoş Vodă care, aflându-se la vânătoare pe malul unei ape, se întâlneşte cu un bour imens cu care se luptă şi îl omoară. În urma luptei, căţeaua voievodului, Molda, moare, voievodul botezând acel râu Moldova, la fel şi ţinutul pe care îl ia în stăpânire.

Primele timbre au fost imprimate la Iaşi, la tipografia Atelia Timbrului şi au fost puse în circulaţie la biroul poştal din Iaşi, după puţin timp fiind distribuite şi prin celelalte birouri poştale moldoveneşti.

Aceste timbre sunt foarte rare, ele fiind emise într-un tiraj de numai 6.016, din care doar 3.691 vândute.

În anul 2015, singurul timbru "Cap de Bour" 27 de parale din prima emisiune, aflat pe piaţă cu certificat de autenticitate, a fost scos la licitaţie, de Artmark, preţul său de pornire fiind de 10.000 de euro.

• 1862: S-a născut Vasile Goldiș, politician român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1934)

Vasile Goldiș (n. 12 noiembrie 1862, Mocirla, azi Vasile Goldiș, Arad - d. 10 februarie 1934, Arad) a fost un pedagog, om politic, membru de onoare (1919) al Academiei Române.

La 1 octombrie 1881 se înscrie și urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, cu bursă din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta (1881-1882 și 1884-1885) și la Universitatea din Viena (1882-1884). În anii studenției la Budapesta și Viena activează în cadrul societăților studenților români Petru Maior și România Jună.

După absolvire, obține diploma de licențiat în litere și filozofie și este numit la 1 septembrie 1885, candidat de profesor la Liceul Eotvos din Budapesta. În anul următor renunță la acest post și se stabilește la Caransebeș ca profesor de istorie și limba latină, la Institutul Pedagogic-Teologic și începe activitatea publicistică la Foaia diecezană organ de presă al Episcopiei Române din Caransebeș. În aceași perioadă îndrumă societatea de lectură a tinerilor români și foaia acesteia Progresul.

La 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe Barițiu o scrisoare prin care îi solicită ajutorul pentru obșinerea unei catedre la Sibiu. La 1 septembrie 1889 este numit profesor la Brașov unde activează până în anul 1901. În această perioadă publică manuale de latină, istorie și constituție pentru elevii din liceu, programe și abecedare pentru școlile primare. Din anul 1890 devine membru și apoi secretar al Casinei române din Brașov. În timpul procesului memorandiștilor, intentat conducătorilor Partidului Național Român de către autoritățile maghiare, la Cluj în anul 1892, este mobilizată din Brașov o delegație de 200 de români care participă la proces exprimându-și solidaritatea cu acuzații.

În 1893, devine membru al Partidului Național Român și colaborator activ al ziarului Tribuna din Sibiu. Între 1895-1901, Goldiș este secretar al Societății pentru crearea unui fond de teatru român, sprijină mișcarea teatrală a românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de artiști amatori, inițiind anuarul societății și stimulând permanent strângerea de mijloace bănești necesare creării fondului propus. Din anul 1897 devine colaborator permanent al ziarului Tribuna poporului din Arad unde semnează articolul redacțional, susținând alături de Vasile Lucaciu și Ioan Russu-Șirianu noua orientare politică a românilor, bazată pe activismul parlamentar. La 1 iulie 1901 părăsește Brașovul și se stabilește la Arad unde devine secretar al Episcopiei Ortodoxe Române, iar mai târziu profesor și director al Școlii Superioare de Fete.

La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiș a rostit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia un discurs în care a relevat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. Începând cu 2 decembrie 1918 a fost ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în guvernul central de la București. Mandatul său de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent a fost preluat de Valeriu Braniște.

În perioada interbelică Vasile Goldiș a făcut parte din guvernele de la București conduse de I.C. Brătianu (1918-1919), Artur Văitoianu (1919-1920), Alexandru Averescu (1920-1926), a fost ales deputat al Partidului Național Român în circumscripțiile Radna (1919), Pecica și Ineu (1922).

La 2 mai 1926, în cadrul congresului Partidului Național Român convocat la Sibiu din inițiativa lui Vasile Goldiș, este ales președinte al partidului și declară rupte relațiile cu Iuliu Maniu.

Mâhnit de nedreptățile sociale, de corupția și de ambițiile oamenilor politici se retrage, la scurt timp, din viața politică și se dedică activităților culturale. Între anii 1923-1932, deține funcția de președinte al societății ASTRA.

Și-a trăit ultimii ani la Arad, unde încetează din viață la 10 februarie 1934, după o viață închinată marelui ideal de făurire al României. I s-au organizat funerariile naționale și în ziua înmormântării s-a instituit doliu național.

• 1884: La Timișoara s-a introdus, pentru prima oara în Europa, iluminatul electric al străzilor.

La data de 12 noiembrie 1884 la Timișoara s-a introdus, pentru prima oară în Europa, iluminatul electric al străzilor. Astfel, la numai câțiva ani de când Thomas Edison a inventat becul electric, Timișoara intră în istorie pentru că în seara zilei de 12 noiembrie 1884, în premieră europeană, la lăsarea întunericului pe străzile urbei de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri. Iluminatul public stradal a fost proiectat şi executat în Timişoara, ca un sistem electric integrat ce acoperea încă de la început o arie de peste 40 km pătraţi, ce ilumina aproape întreg oraşul cu lămpi incandescente cu filament de cărbune.

 De altfel, Timișoara și-a câștigat de-a lungul timpului renumele de oraș al premierelor atât naționale, cât și internaționale.

Astfel, Timișoara a fost în 1854 primul oraș din Europa unde se înfiinţează un oficiu telegrafic permanent, a fost primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz încă din 1855, iar în anul 1869 Timișoara a fost primul oraș din România ce avea linii de tramvai tras de cai.

 După introducere pentru prima oară în Europa a iluminatului electric al străzilor în 1884, tot aici se consemnează prima stație de ambulanță din România, dată în funcțiune în 1886, iar din anul 1892, aici s-a construit prima stradă asfaltată, din această parte a Europei.

 În ceea ce privește alte premiere,Timișoara este de asemenea, primul oraș românesc care a avut tramvai electric în anul 1899 și singurul oraş european ce a avut în premieră trei teatre de stat, în limbile română, maghiară şi germană.

Introducerea iluminatului electric pe străzile Timişoarei a constrituit o premieră europeană, fiind una dintre premierele importante pe care le-a înregistrat Timişoara în istoria sa.

Momente cruciale din istoria energetica a Timisoarei

1882 – Inceputul inainte de premiera. In 15 decembrie 1882, Primaria incheie un contract de concesionare cu societatea Anglo-Austrian Bruch Electrical Companz Ltd. pentru iluminarea electrica a strazilor din Timisoara;

1884 – Premiera europeana: in 12 noiembrie 1884 s-au pus in functiune 731 de lampi de iluminat electric pe strazile Timisoarei in lungime de 59 de kilometri. Lampile incandescente erau cu filamentul de carbune;

1889 – 12 iulie, incepe alimentarea cu energie electrica a tramvaielor care erau trase de cai;

1893 – 1 ianuarie, Uzina Elec­­trica a Timisoarei a fost cum­parata cu 200.000 de florini de la societatea engleza si intra in proprietatea comunala sub denumirea de Uzina Electrica a Oraşului Timisoara;

1910 – 3 mai, se pune in functiune Uzina Hidroelectrica, echipata cu trei turbine. In timpul razboiului si in perioada urmatoare dezvoltarea uzinei a stagnat.

1938 – 1 aprilie, au fost unificate Uzina Electrica cu Tramvaiele Comunale si s-a infiintat Intreprinderea Electromecanica Timisoara, care a functionat pana in anul 1948, anul nationalizarii;

1942 – In timpul razboiului, iluminatul public a fost scos din functie in 16 septembrie, cu exceptia a 63 de lampi camuflate. S-au depus mari eforturi pentru mentinerea instalatiei in functiune;

1948 – Dupa nationalizare se comaseaza CET Timisoara cu CET Arad si se separa activitatea de transport cu tramvaie Timisoara. Noua unitate s-a numit Societatea de Electricitate Banat, care dupa un an, in 1949, se va redenumi Intreprinderea Regionala de Electricitate Timisoara – IRET;

1995 – In proiectarea retelelor electrice de medie si joasa tensiune s-au introdus solutii noi; se modernizeaza posturile de transformare; se dezvolta sistemul informatic; se modernizeaza iluminatul public;

19 iulie 2004 - a fost semnat contractul de privatizare a celor doua Filiale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice ELECTRICA BANAT SA si Electrica Dobrogea SA cu investitorul ENEL SpA, societate din Italia, realizandu-se astfel prima privatizare din sectorul energetic.

• 1922: A avut loc prima cursă aeriană transcontinentală de pasageri din istorie:

Paris – Strasbourg – Praga – Varşovia – Viena – Budapesta – Belgrad – Bucureşti (Băneasa) – Istanbul, realizată de Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană.

Simbol al cooperării franco-române în domeniul aviaţiei, Compania Franco-Română de Navigație Aeriană a inaugurat pe 12 noiembrie 1922 prima ruta aeriană transcontinentală de pasageri. Tradiția Companiei Franco-Române de Navigație Aeriană, transformată în 1925 în Compania Internațională de Navigație Aeriană, este continuată în zilele noastre de companiile Air France și TAROM, partenere și astăzi în cadrul Alianței SkyTeam. Un zbor de la Paris la Bucureşti dura, la vremea respectivă, 24 de ore. Primul zbor de noapte a fost făcut pe 10 septembrie 1924, pe ruta Belgrad – Bucureşti (Băneasa), tot de Compania Franco-Română de Navigație Aeriană

• 1929: S-a născut  Michael Ende, scriitor german.

Este cunoscut mai ales datorită romanelor sale așa-zise „pentru copii”, care au făcut de mult înconjurul lumii, fiind traduse în principalele limbi de circulație europeană.

Cea mai importantă operă a lui, romanul-basm Poveste fără sfârșit, poate fi analizată din mai multe puncte de vedere; tema principală a cărții este importanța imaginației în viața individului dar întâlnim și o adevarată galerie a principalelor mituri ale civilizațiilor europene, și nu numai ale acestora. Textul următor se dorește a fi o expunere succintă a celor mai cunoscute teme și motive din romanul lui Ende, precum și o încercare de a stabili modelele mitologice pe care Ende le-a avut în vedere când a creat figurile care populează fascinantul univers al țării imaginare Fantàzia.

• 1990: Este publicată propunerea lui Tim Berners-Lee care a dus la dezvoltarea World Wide Webului.

Sir Timothy John (Tim) Berners-Lee, cunoscut și ca TimBL, (n. 8 iunie 1955) este un programator englez, inventator al World Wide Web-ului. Este actualmente director al World Wide Web Consortium (W3C), organizația ce tutelează standardele Web-ului.

Tim Berners-Lee a propus pentru prima dată în (martie 1989) un sistem de management al informatiilor, care la scurt timp, cu ajutorul lui Robert Cailliau a implementat cu succes prima comunicare HTTP între un client si un server „via Internet”.

Primul sit web, http://info.cern.ch., creat de către Lee și ceilalți colaboratori, exista și în 2015.

Tim Berners-Lee a realizat la CERN, HTTP (HyperText Transfer Protocol), HTML (HyperText Markup Language), primul browser web denumit „World Wide Web”, primul software de tip server HTTP (Httpd CERN), primul website și web server, info.cern.ch, care a fost introdus online prima dată pe 6 august 1991, rulând pe un calculator NeXT. Site-ul s-a concentrat pe informații despre proiectul WWW. Vizitatorii puteau să învețe despre hypertext, plus alte detalii tehnice care să-i ajute să-și creeze propriile pagini web și o explicație despre cum să cauți informații pe Web.

Din anul 1994, Tim Berners-Lee este directorul World Wide Web Consortium (W3C), care dezvoltă tehnologii interoperabile pentru a dezvolta Web-ul la adevăratul potențial și directorul Fundației Mondiale Wide Web, care a fost lansată în 2009 pentru a promova potențialul Web în beneficiul omenirii.

În anul 1999, revista Time l-a numit pe sir Berners-Lee unul dintre cei mai importanți oameni ai secolului 20.

                   Să aveți o zi frumoasă!