16 iulie

Este a 197-a zi a anului.
Au mai rămas 168 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 46 m și apune la 20 h 57 m. 

Citatul zilei

„Cauza tristeţii din aceste timpuri moderne rezidă în faptul că oamenii caută adevărul în orice lucru şi reuşesc să-l găsească.”
(Edmond de Goncourt, scriitor, critic literar, critic de artă și publicist francez, precum și fondatorul Academiei Goncourt, n. 26 mai 1822 - d. 16 iulie 1896)

 
                                      Sfânta Muceniță Iulia

Sfânta Muceniță Iulia este prăznuită pe 16 iulie.

Sfânta Muceniță Iulia s-a născut în Cartagina într-o familie creștină. Pe când era tânără, Iulia a fost luată în captivitate de către persani. Ei au dus-o în Siria și a vândut-o ca sclavă. Sfânta Iulia l-a slujit cu credință pe stăpânul ei, îndeplinind poruncile creștine. Ea și-a păstrat fecioria, a ținut toate posturile și s-a rugat lui Dumnezeu.

Nu a băgat în seamă nici un îndemn al stăpânului său (păgân), de a se lepăda de Hristos și a se închina la idoli. Stăpânul ei de multe ori a voit să o piardă, dar, văzând slujirea ei credincioasă, o cruţa.

Atunci când stăpânul a mers cu mărfuri în Galia, a luat-o pe Sfânta Iulia cu el. În drumul lor, nava a poposit pe insula Corsica. Stăpânul său a hotărât să ia parte la un festival păgân, cumpărând un viţel gras, l-a adus jertfă zeilor şi a început a se veseli mâncând, bând şi dănţuind. Văzând aceasta, Iulia a decis să rămână la bordul navei, suspinând din adâncul inimii şi plângând pentru rătăcirea şi pierzarea acelor oameni.

După ce stăpânul fecioarei s-a îmbătat și a adormit, unul din cei ce jertfeau idolilor a mers pe corabie și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se cu lacrimi în ochi, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor, zicând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni.

Sfânta Iulia a recunoscut în fața tuturor păgânilor că este creștină.

Aflând credința ei, păgânii i-au promis că o vor elibera din robia stăpânului său, dacă va jertfi idolilor. Sfânta le-a răspuns: „Libertatea mea este ca să slujesc lui Hristos, Căruia-I slujesc cu conştiinţa curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc”.

Simțindu-se jigniți, au început să o chinuie, lovind-o și chiar tăindu-i sânii. Sfânta Iulia a răbdat cu vitejie, pentru dragostea lui Hristos, toate acele cumplite chinuri.

Căpetenia păgânilor, vrând să o piardă înainte de a se deştepta din somn stăpânul ei, a poruncit ca Sfânta Iulia să fie răstignită pe cruce.

Atunci când sufletul Sfintei Mucenițe Iulia s-a desprins de trup, toți cei prezenți au văzut un înger al Domnului, lângă sfintele sale moaște. Înspăimântați, aceștia au fugit, lăsând trupul pe cruce.

Un înger al Domnului s-a arătat călugărilor aflați în mănăstirea situată pe o insulă din apropiere, spunându-le să meargă în Corsica și să coboare de pe Sfânta Cruce, trupul chinuit al Sfintei Mucenițe Iulia.

Ajungând la locul indicat, călugării au găsit astfel după cum le-a spus îngerul Domnului. Ei au luat trupul sfintei cu mare evlavie și l-au îngropat în biserica mănăstirii. După aceasta, la mormântul sfintei au început să se săvârșească vindecări minunate.

În jurul anului 763 cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe Iulia au fost mutate la mănăstirea de călugărițe din orașul Brescia.

Semnificatiile numelui Iulia - lumina cerului, divinitate   

Prenumele Iulian si Iulia, frecvente in onomastica noastra contemporana, reproduc pe cale culta vechile nume gentilice romane Iuling si Iulla. Iulus este o creatie pe baza mai vechiului Iulius.

In explicarea acestui nume specialistii pornesc de la forma mai veche Iuilius, care ar avea la baza un cuvint neatestat "iouilios", inrudit cu lat. "Iovis", numele divinitatii supreme. In latina clasica, "Iovis", de la o forma indo-europeana "dieu", care denumea lumina cerului, este inlocuit la nominativ cu forma "Iupiter", un compus cu elementul secundar pater, "tata" ("dieu-pater" inseamna "Dumnezeu tatal").

Variante: Fr. Jule(s), Julie, Juliea, Julienne, Juliette, germ. Julius, Julla, Julian, Juliana, Julietta, Giulio, Giulla, Giuliano, Giulietta, Jullo, Julk, Jullais, magh. Gyula, Julianusz, Julia, Julianna, Julletta, bg. Iulli, Iulia, Iulian, Iuliana, Iulleta, pol. Julla, rus. Iulii, Iulia, Iulian, Iuliana, Ulian.

Nume asemanatoare

Giulia Iulia Iulian Iuliana Julia Julie

Franța – Ziua memoriei naționale (stabilită de președintele Franței, François Mitterrand în 1993, pentru comemorarea evreilor închiși pe velodromul de iarnă (Velodrom d’Hiver) și trimiși la Auschwitz)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 622: Hegira este momentul în care profetul Mahomed emigrează de la Mecca la Medina, considerat ca începutul erei musulmane.

Anul 1 al Hegirei din calendarul musulman corespunde cu data de 16 iulie 622 d. Hr. din calendarul gregorian. AH este abrieverea latină pentru Anno Hegirae („după Hegiră”).

• 1054: Marea Schismă dintre bisericile creștine occidentale și bisericile orientale de rit bizantin.

Patriarhul Mihail I Kerularios şi Papa Leon al IX-lea se excomunică reciproc  iar  Biserica  de la Roma se separa  definitiv de cea de la Constantinopol.

Principalele cauze au fost disputele  asupra autorității papale și  clauzei Filioque   în Crezul de la Niceea  dar  au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice.

Filioque ( lat.), este un  termen teologic care se referă la problema “purcederii” Sfântului Duh de la Dumnezeu  Tatăl și de la  Dumnezeu  Fiul . Problema  a constituit  pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul.

La data de 16 iulie a anului 1054 avut loc Marea Schisma, eveniment ce a împărțit creștinismul în două și a dus la separarea definitivă a Bisericii de la Constantinopol față de cea de la Roma. Odată cu această "mare schismă" Biserica Creștină Orientală, ce va purta numele de Ortodoxie se va detașa de Biserica Occidentală care se va numi Biserica Catolică. Marea Schismă a fost o consecinţă a neînțelegerilor mai vechi dintre Roma şi Constantinopol ce au făcut ca în secolul al XI-lea tensiunile existente să se acutizeze. În afară de unele interpretări dogmatice diferite din rândul celor doua biserici, în acea perioadă au apărut și dispute jurisdicționale privind unele teritorii din Balcani, sudul Italiei și Sicilia ce au sporit și mai mult tensiunile dintre cele două biserici. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalți patriarhi ai bisericii răsăritene nu a fost acceptată de către conducătorii bisericii orientale, fapt ce a făcut ca în anul 1054, patriarhul Mihail I al Constantinopolului și Papa Leon al IX-lea al Romei, să se excomunice reciproc, acest lucru ducând la separarea definitivă a Bisericii Creștine. Această scindare din cadrul Bisericii Creștine s-a produs și din cauza certurilor celor doi conducători ai Bisericii, asupra titlului de "conducător al lumii creștine" și al orașului care să poarte numele de "capitala a creștinătății". Astfel, Papa de la Roma aduce în apărarea sa mai multe argumente și anume că locul unde se afla scaunul papal a fost capitala fostului Imperiu Roman și locul unde Apostolii Petru și Pavel au propovăduit încă din zorii creștinismului învățăturile lui Iisus Hristos. Argumentele Patriarhului Bisericii răsăritene erau că, de data aceasta Constantinopolul era „Noua Romă”, iar în timp ce Europa Vestica era dominată de haos după divizarea Imperiului Roman, Bizanțul era o regiune stabilă, cu tradiții bine împământenite, cu armată și flotă puternică, ce avea o influență politică și religioasă puternica în Europa. Astfel, Marea Schismă a fost evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii, momentul în care lumea creștina s-a rupt în două, situație care din păcate durează și astăzi.

• 1264: Prima mențiune documentară a orașului Bistrița.

In regiune au fost instalați flandrezi, valoni, saxoni, bavarezi, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele de sasi  care au primit  o serie de drepturi și libertăți din partea coroanei maghiare, care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea.

Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița.

Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche) si îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii.

• 1661: Banca suedeză "Stockholms Banco" emite primele bancnote din Europa. Acestea au purtat numele de Kreditivsedlar.

Banul de hârtie denumit generic bancnota apare în Europa în secolul al XVI-lea, ca un bon înscris cu valoare de schimb în monedă metalică din aur sau argint şi era emis de banca unei persoane, ulterior apărând bancnote sub diverse denumiri, în funcţie de scop. Acestea nu aveau valoare intrinsecă, fapt care a făcut ca circulaţia bănească să fie mai practică. În decursul istoriei se cunosc momente când emitentul bancnotei, speculând situaţia economică a emis (tipărit), bancnote în afara legii circulaţiei bancnotelor, producându-se fenomenul de inflaţie. Bancnota este semn al valorii numai în măsura în care reprezintă cantităţi de aur care, asemenea tuturor celorlalte cantităţi de mărfuri, sunt şi cantităţi de valoare. Legea circulaţiei banilor de hârtie nu determina cantitatea banilor, ci valoarea lor, adică puterea de cumpărare în raport cu mărfurile. În China secolului al X-lea, monedele metalice erau foarte grele, astfel încât posesorii le lăsau în depozite speciale şi primeau în schimb o notă scrisă a valorii lor. În secolul al Xl-lea, guvernul a început să controleze această formă de schimb şi a emis note cu valori fixe, astfel au apărut primele bancnote. Între 1600 - l700 s-a răspândit în Europa moneda de hârtie emisă de băncile private şi publice. Banca din Stockholm a fost prima bancă europeană care a tipărit bancnote, la 16 iulie 1661. Folosirea monedei de hârtie modifica operaţiunile comerciale: bunurile reale şi efective sunt schimbate pe "hartii" care au numai o valoare convenţională. Înainte, un bun real se schimbă pe un alt bun real. Din acest motiv, la început, bancnotele erau tratate cu neîncredere şi privite ca nişte hârtii ciudate şi fără valoare, dar cu care se putea cumpăra tot ce trebuia.

• 1796: S-a nascut Jean-Baptiste Camille Corot, pictor francez (d. 1875),cel mai mare peisagist francez al secolului al XIX-lea (“Tiganca cu mandolina”, “Arborii de pe malul lacului”, “Catedrala Chartres”) (d. 22.02.1875).

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris – d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. 

A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.

•  1867: Betonul armat a fost patentat de către grădinarul Joseph Monier din Paris ca material pentru ghivecele sale mari.

Joseph Monier (n. 8 noiembrie 1823 Saint-Quentin-La-Poterie, Gard - d. 12 martie 1906 Paris) a fost un grădinar francez, considerat inventatorul betonului armat modern.

În încercările sale de a realiza ghivece de flori mai rezistente, grădinarul Joseph Monier a încercat, printre altele, și betonul turnat într-o formă în care se găsea un "schelet" din sârmă ce avea conturul aproximativ al ghiveciului pe care dorea sa-l construiască.

La Expoziția de la Paris din 1867, François Hennebique, un inginer francez, a studiat cu mare amănunțime tuburile de beton armat realizate de Joseph Monier. Ca atare, a fost stimulat să găsească o soluție de aplicare a acestui procedeu la construcția clădirilor. În același an primește un brevet de invenție pentru modul în care noul material, betonul armat a fost folosit la construcția grinzilor, plăcilor, tuburilor și stâlpilor.

• 1872: S-a născut Roald Amundsen, celebrul explorator care a atins primul Polul Sud; (m. 18 iunie 1928).

Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872, Fredrikstad, Østfold, – d. 18 iunie 1928) a fost un explorator norvegian al zonelor polare. 

A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica.

• 1898: Vizita oficială, la Petersburg, a lui Carol I, regele României (1866-1914) - prima vizită, după cucerirea independenței, a unui șef de stat român în Rusia. (16/28 - 19/31)

• 1909:  În această zi a luat naştere oficial compania Audi Automobilwerke GmbH

A fost înfiinţată ded către germanul August Horch. Horch era la a doua companie auto pe care o înfiinţa, la prima pusă pe picioare cu 10 ani mai devreme fiind decăzut din drepturi şi exclus. Tot prin aceeaşi manevră Horch a pierdut dreptul de a îşi folosi propriul nume pentru a denumi noua sa companie, brandul Horch aparţinând celor care îi controlau precedenta companie.

Este foarte interesant cum a luat naştere numele Audi. August se afla în casa fraţilor Fikentscher, investitori în noua sa afacere, căutând un nume nou, când fiul gazdei sale pasionat de latină a sugerat ca în loc de Horch, care înseamnă a auzi în germană, să folosească termenul în latină adică Audi. Propunerea a fost îmbrăţişată de toţi cei aflaţi la masa tratativelor.

Primul model Audi, Type A Sport Phaeton, a fost produs în 1910având un motor de 2.6 liri care dezvolta 22 CP. Ulterior s-au introdus şi motoare mai mari, care au devenit foarte apreciate în curse pentru capacităţile dinamice. Audi şi-a pus amprenta asupra industrie începând cu 1920, atunci când a devenit primul constructor german care a produs un model de serie, Type K, cu volanul pe partea stângă. Soluţia a fost repede adoptată de industrie, devenind un standard, pentru motivul că oferea o perspectivă mai bună asupra traficului.

Ulterior Audi a fost absorbită de către Auto Union, dar a devenit ca o marcă puternică începând cu anii 1960. În mod ironic pentru o perioadă de doi ani, între 1958 şi 1960, Auto Union, adică şi Audi, a fost deţinută de către Daimler-Benz. Ulterior, în 1964, Audi a fost cumpărată de către Volkswagen, marca devenind una dintre cele mai respectate mărci auto din lume. În prezent Audi face parte din trio-ul nemţesc al mărcilor de lux, deşi ca istorie BMW şi mai ales Mercedes-Benz au mai multe file de legendă în spate.

• 1941: Unităţi române ale Diviziei 1 Blindate aflate sub comanda generalului Sion, au pătruns prin lupta în partea de nord a orașului Chişinău.

  

Pe 16 iulie 1941, orele 3, la două săptămîni de la începutul operațiunilor militare ale Armatelor 3 și 4 Române și a Armatei 11 germane în Basarabia, unităţile Diviziei 1 Blindate sub comanda generalului Sion au pătruns prin lupte în partea de nord a orașului Chişinău.

Îndată după aceea, Divizia 72, care după lupte grele dar victorioase deschisese drumul prin Călărași, către Chișinău, a alungat armata sovietica din  partea de vest a orașului.

Un rol important în obținerea succesului general l-a avut și Divizia 50. 

În seara zilei de 16 iulie 1941, orașul Chișinău, capitala Basarabiei, a fost eliberat complet de Armata Română.

 

• 1945: Proiectul Manhattan

În deșertul Alamogordo din SUA a avut loc primul test al unei bombe atomice „Trinity Test”, în care s-au folosit șase kilograme de plutoniu și care a declanșat o explozie echivalentă cu puterea a 19 kilotone de TNT; ca urmare a exploziei, suportul de lansare a fost pulverizat, iar nisipul, pe o rază de 700 metri, calcinat.

Trinity a fost primul test al tehnologiei pentru bomba atomică (varianta cu implozie cu plutoniu – fisiune lansată asupra orașului japonez Nagasaki). Testul a avut loc pe 16 iulie 1945 lângă Alamogordo, New Mexico. Echivalent TNT: 20 kilotone.

Proiectul Manhattan a avut ca rezultat crearea primelor arme nucleare, și prima detonare de bombă nucleară din istorie, testul Trinity, pe 16 iulie 1945. Proiectul Manhattan a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (cunoscută popular ca bomba atomică) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada. Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan, se referă anume la perioada 1941–1946, când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstrația Generalului major Leslie R. Groves. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer.

Proiectul a avut succes în dezvoltarea și detonarea a trei arme nucleare în 1945: o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie (testul Trinity) lângă Alamogordo, statul New Mexico, o bombă cu uraniu îmbogățit denumită „Little Boy” pe 6 august deasupra orașului Hiroshima, Japonia, și o a doua bombă cu plutoniu, denumită „Fat Man” pe 9 august deasupra orașului Nagasaki, Japonia.

Rădăcinile proiectului s-au aflat în temerile oamenilor de știință ai anilor 1930 că Germania Nazistă însăși investiga posibilitatea producerii armelor nucleare. Născut dintr-un mic program de cercetare în 1939, Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste 130.000 de oameni și să coste aproape 2 miliarde de dolari ai timpului (circa 23 miliarde, la nivelul din 2007 al dolarului, pe baza CPI). A avut ca rezultat crearea multor puncte de producție și cercetare care au operat în secret.

Cele trei centre primare de cercetare și producție ale proiectului au fost centrul de producție al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de îmbogățire a uraniului de la Oak Ridge, statul Tennessee și laboratorul de proiectare și cercetare a armelor, cunoscut astăzi ca Laboratorul Național Los Alamos. Cercetări s-au desfășurat și în peste treizeci de alte locații din Statele Unite, Canada, și Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producția de arme din SUA până la formarea Comisiei de Energie Atomică, în ianuarie 1947.

• 1965: Charles de Gaulle și președintele Italiei, Giuseppe Saragat inaugurează tunelul de sub Mont Blanc, 

 care leagă localitatea franceză Chamonix de cea italiană Aosta; considerat, la inaugurare, cel mai lung tunel din lume (11600 m), în prezent ocupă locul al patrulea.

Mont Blanc (Muntele Alb), cunoscut şi sub denumirea La Dame Blanche (Doamna Albă) este cel mai înalt vârf din Alpi şi din Europa de Vest. Înălţimea lui este de aproximativ 4.810 m, dar variază de la an la an cu câţiva metri, în funcţie de căderile de zăpadă şi de condiţiile climaterice. Muntele se afla la graniţa dintre regiunile Haute-Savoie (Franţa) şi Valle d'Aosta (Italia). Localizarea vârfului este un subiect de controversa între cele două ţări, fiecare plasându-l pe harta între graniţele sale. Cele mai importante oraşe din vecinătatea Mont Blanc-ului sunt: Chamonix (Haute-Savoie, Franţa) - locul desfăşurării primelor Jocuri Olimpice de Iarnă, în 1924 - şi Courmayeur (Valle d'Aosta, Italia). Început în 1957 şi terminat în 1965, Tunelul Mont Blanc are o lungime de 11,6 km, 8,6 m lăţime şi o înălţime de 4,35 m. Tunelul nu este orizontal, astfel că în partea franceza el se găseşte la altitudinea de 1274 m, iar în partea italiană la 1381 m altitudine. Tunelul leagă cele două oraşe, Chamonix (Franţa) şi Valle d'Aosta, (Italia), constituind una dintre cele mai importante rute de transport transalpin. Tunelul este alcătuit dintr-o singură galerie care cuprinde două sensuri de rulare. Tunelul se afla sub conducerea a două companii publice, care se ocupa de câte întreţinerea a câte unei jumătăţi din acest tunel.

Tunelul leaga localitatile Chamonix (Haute-Savoie, Franta) si Courmayeur (Valle d’Aosta, Italia). Inceput in 1957 si terminat in 1965, cu o lungime de 11,6 km, constituie una din cele mai importante rute de transport trans-alpin.

Taxa in momentul in care am trecut noi era in jur de 36 Euro.

•  1969: Apollo 11 este lansat de la Cape Kennedy

În cadrul misiunii Apollo-11, nava spaţială Columbia a efectuat zborul între 16 - 24 iulie 1969, având echipajul compus din: Neil A. Armstrong - comandantul misiunii, Michael Collins - pilotul modulului de serviciu, Edwin E. (Buzz) Aldrin Jr. - pilotul modulului lunar Eagle. Misunea a durat 195 ore (8 zile) 18 minute 35 secunde, iar staţionarea pe Lună a durat 21 ore 36 minute 21 secunde. Activitatea extravehiculară a durat 2 ore 36 minute 21 secunde. La 16 iulie 1969, ora 16:32, Apollo 11 este lansat de la Cape Kennedy, în Florida, având ca obiectiv executarea unei debarcări cu oameni pe Lună şi înapoiere. Nava spaţială este alcătuită din modulul de comandă Columbia şi din modulul lunar Vulturul. Echipajul navei: Neil A. Armstrong, 38 de ani, comandantul zborului; Edwin E. "Buzz" Aldrin, 39 de ani, pilotul modulului lunar, Michael Collins, 38 de ani, pilotul modulului de comandă.

• 1994: 21 de asteroizi, fragmente imense desprinse cu doi ani în urmă din cometa Shoemaker-Levy 9, au lovit planeta Jupiter, 

 creând o minge de foc cu o lăţime de 1200 de mile şi o înălţime de 600 de mile. Acest fenomen i-a bucurat enorm pe astronomi, care aşteptau cu nerăbdare aceste "focuri de artificii" spaţiale. Astfel, oamenii de stinta au avut pentru prima oară şansa de a observa "pe viu" o asemenea coliziune. Jupiter este un gigant gazos, constituit mai ales din hidrogen şi heliu, în stare gazoasă şi lichidă. Fenomenul sus-amintit a fost posibil deoarece Jupiter nu dispune de o suprafaţă solidă.

Să aveți o zi frumoasă!