17 octombrie

Este a 290-a zi a anului. 
Au mai rămas 75 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 33 m și apune la 18 h 28 m.

Citatul zilei

„Viaţa este o luptă şi, atâta vreme cât lupţi, nu eşti mort. Morţii nu mai au de luptat.” (Arthur Miller)

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei 

In fiecare an, pe 17 octombrie, este marcata Ziua Internationala pentru Eradicarea Saraciei. Initiativa apartine organizatiei non-guvernamentale „Ajutor pentru toti dezmostenitii sortii – Lumea a Patra”, cu sediul in Franta, fondata de preotul Joseph Wresinski. Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) a hotarit, prin rezolutia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea „Zilei internationale pentru eradicarea saraciei”. 

La 17 octombrie 1992, fostul secretar general al ONU, în numele unui grup important de personalităţi internaţionale întrunite în Comitetul pentru Ziua mondială a refuzului mizeriei, a lansat un apel pentru recunoaşterea de către Adunarea Generală a ONU a zilei de 17 octombrie ca dată oficială a Zilei internaţionale pentru eliminarea sărăciei. De atunci, această zi este celebrată în lumea întreagă, având deviză celebrele cuvinte ale părintelui Josef Wreszinski, din 17 octombrie 1987, de la Trocadero - Paris: "Acolo unde oamenii sunt condamnaţi să trăiască în mizerie, drepturile omului sunt violate. Unirea, pentru a le face respectate, este o datorie sacră."

Inițiativa marcării acestei zile aparține organizației non-guvernamentale „Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții — Lumea a Patra”, cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât, prin rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea „Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei”. În anii ’90, ONU a acordat o atenție sporită acestui fenomen. Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei — un imperativ etic, social, politic și economic al umanității”.

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei marchează și faptul că la 17 octombrie 1987, peste 100.000 de oameni s-au adunat la Trocadéro, la Paris, unde fusese semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, pentru a aduce un omagiu victimelor sărăciei extreme, violenței și foametei. Aceștia au proclamat sărăcia drept o încălcare a drepturilor omului, au susținut dreptul fiecărei persoane la o viață decentă și necesitatea de a conlucra pentru a asigura respectarea drepturilor omului. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă, reprodusă în întreaga lume. O astfel de reproducere este situată și în grădina sediului Organizației Națiunilor Unite.

Această zi este cea a solidarităţii şi a păcii, zi în care fiecare depune armele, abţinându-se de la orice demonstraţie de forţă, acceptând să se unească în jurul celor mai săraci, care sunt peste tot în lume primele victime ale violenţei. Peste tot în lume, cei mai săraci sunt obligaţi să trăiască în umilinţă. În această Zi mondială a refuzului mizeriei, trebuie să le permitem să manifeste demnitatea lor, să vorbim în numele lor, eliberându-i de umilinţa asistenţei publice sau private.

Cu ocazia acestei zile, Organizația Națiunilor Unite (ONU) invită organizațiile non-guvernamentale și toate statele să dedice această zi, și nu numai pe aceasta, prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei. În țările în curs de dezvoltare, acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate.

Banca Mondiala estimeaza ca aproximativ 1,3 miliarde de oameni din intreaga lume traiesc in saracie ( cu putin peste 1 dolar pe zi), iar cele mai recente date furnizate de Organizatia pentru Alimente si Agricultura arata ca, din totalul populatiei globale, de 7 miliarde de oameni, aproximativ 925 de milioane sufera din cauza foametei, saracia avand un rol determinant in decesul a cel putin 5 milioane de copii, in fiecare an, in intreaga lume.
România se regăseşte în clasamentul statelor cu cel mai mare risc al sărăciei. Nivelul sărăciei din România a urcat în ultimii ani de la 41 la 48%, ca urmare a scăderii nivelului de trai, dar şi a micşorării populaţiei. Aşa se face că România a depăşit până şi Bulgaria. Clasamentul celor mai sărace ţări din Uniunea Europeană este completat de Letonia şi Lituania.
La polul opus se află Cehia, Suedia şi Olanda. Potrivit Uniunii Europene, o persoană este considerată ca fiind săracă dacă are ,,un venit disponibil sub 60% din venitul mediu naţional”.

Eradicarea sărăciei şi a discriminării, crearea unui cadru adecvat pentru exercitarea drepturilor omului sunt priorităţi ale Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă.

Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a aprecia efortul și lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ca acestea să-și facă auzite preocupările și un moment pentru a recunoaște faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei. 

Sărăcia în lume…

• Aproape jumătate din locuitorii planetei, adică peste trei miliarde de oameni, trăiesc cu mai puţin de 2,5 dolari pe zi, iar 1,3 miliarde trăiesc în condiţii de sărăcie extremă (cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi).

• Un miliard de copii din întreaga lume trăiesc în sărăcie. Potrivit UNICEF, 22.000 de copii mor, zilnic, din cauza sărăciei.

• 805 milioane de oameni nu au suficientă mâncare pentru a se hrăni în mod corespunzător.

• Mai mult de 750 de milioane de oameni nu au acces la apă potabilă la parametri de calitate. Boala diareică provocată de apa de băut necorespunzătoare, lipsa de canalizare şi igiena precară a mâinilor ucid, anual, în lume, 842.000 de persoane.

• În anul 2011, s-au înregistrat 165 de milioane de cazuri de copii subnutriţi, cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani.

• Boli ce pot fi prevenite, cum sunt diareea şi pneumonia, iau, anual, viaţa a 2 milioane de copii, prea săraci pentru a-şi permite un tratament corespunzător.

• În anul 2013, la nivel mondial, 21,8 milioane de copii sub vârsta de 1 an nu au primit cele trei doze recomandate de vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive.

• O pătrime din populaţia globului trăieşte fără lumină electrică.

• Potrivit Oxfam (organizaţie internaţională formată din 14 companii care militează pentru soluţii durabile la injustiţie socială şi sărăcie), pentru a pune capăt sărăciei extreme la nivel mondial, ar fi nevoie de 60 de miliarde de dolari, anual, ceea ce înseamnă mai puţin de o pătrime din veniturile primilor 100 de miliardari de pe glob.

• 70% dintre cei mai săraci oameni din lume trăiesc în zone rurale şi depind de agricultură şi activităţi conexe acesteia.

• „Cei săraci sunt flămânzi, iar foamea îi ţine în capcanele sărăciei", se arată în Programul Alimentar Mondial. Foamea este cauza nr. 1 a deceselor în lume, mai ucigaşă decât HIV/SIDA, malaria şi tuberculoza la un loc.

...şi în România

Din datele furnizate de Eurostat (Comisia de Statistică a Uniunii Europene), rezultă că în anul 2015 aproape 5 milioane de români (24,6% din populaţia ţării) trăiau în sărăcie severă, fapt ce situa România pe locul al doilea în „topul" european al sărăciei, locul fruntaş fiind ocupat de Bulgaria. (În terminologia folosită de Eurostat, cetăţenii aflaţi în stare de sărăcie severă sunt cei care nu reuşesc, de pildă, să-şi asigure încălzirea locuinţei sau să-şi permită un concediul măcar o săptămână pe an.)

Potrivit Raportului de Ţară al României pe 2016, întocmit de Comisia Europeană, rata ocupării forţei de muncă se situează încă sub media UE, deşi condiţiile de pe piaţa muncii au fost prielnice. Documentul scoate în evidenţă aspecte privind cauzele şi gestionarea sărăciei la noi în ţară, pe care le redăm, sintetic:

• Grupurile vulnerabile au acces limitat la piaţa forţei de muncă, procentul de tineri neîncadraţi profesional şi care nu urmează niciun program educaţional se situează peste media UE, reprezentând peste 17% din populaţie (media UE - 12%).

• Rata de părăsire timpurie a şcolii este ridicată (18,1% în 2014), mai ales în cazul romilor şi al populaţiei rurale, iar programele de prevenire şi formare profesională sunt limitate.

• Unul din trei copii din zonele rurale părăseşte şcoala înainte de clasa a noua, printre factorii care contribuie la acest fenomen numărându-se sărăcia, munca sezonieră prestată de copii, nivelul limitat de instruire al părinţilor, accesul limitat la sistemul de educaţie, infrastructura necorespunzătoare.

• O treime din şcolile din mediul rural nu îndeplinesc cerinţele sanitare, aproape jumătate nu beneficiază de alimentare corespunzătoare cu apă şi o cincime dintre acestea nu sunt conectate la canalizare, cu riscurile aferente pentru sănătate. Mai mult de jumătate nu sunt încălzite suficient.

• Mulţi copii sunt lăsaţi în ţară de către părinţii care lucrează în străinătate, însă furnizarea de servicii de îngrijire a acestor copii este destul de limitată.

• Copiii instituţionalizaţi sunt expuşi unui risc mai ridicat de sărăcie. În iunie 2015, existau aproximativ 58.000 de copii în sistemul de protecţie a copilului, dintre care o treime se aflau în instituţii de profil; peste 5.000 de copii intră în sistem în fiecare an, sărăcia fiind principalul motiv al separării de părinţi.

• Aproape o treime (32 %) din copiii din România trăiesc în condiţii de lipsuri materiale grave şi unul din doi copii este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Prestarea de servicii sociale este ineficientă şi insuficientă, iar aproximativ 80% din beneficiarii asistenţei sociale trăiesc în zonele rurale.

• Eficacitatea sistemului de protecţie socială şi a sistemului de sănătate este limitată, nivelul sărăciei şi al excluziunii sociale este printre cele mai ridicate în UE, mai ales în rândul copiilor şi al romilor.

• Nu s-a reuşit încă egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei.

• Rezultatele în materie de sănătate rămân nesatisfăcătoare, ca urmare a accesului limitat la serviciile de asistenţă medicală, a utilizării ineficiente a resurselor publice şi a corupţiei larg răspândite.

• Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea foarte deficitară a capitalului uman şi existenţa unor „insule" de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate.

• Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută, şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.

• Ponderea persoanelor expuse la sărăcie reprezintă 40,2% din totalul populaţiei, mult peste media UE.

• Rata şomajului de lungă durată este de 2,8%, aproximativ jumătate din media UE.

• Zonele rurale tind să aibă o cotă mai mică din populaţia aptă de muncă, iar îmbătrânirea populaţiei tinde să fie mai pronunţată. Aproape 60% dintre beneficiarii plăţilor directe (care deţin 25% din totalul terenurilor arabile) au peste 60 de ani.

• În 2014, 27% din populaţia rurală era conectată la sistemul public de alimentare cu apă (92,7% în zonele urbane) şi doar 5,3% era conectată la sistemul de canalizare (82,8% în zonele urbane). Doar 34% din gospodăriile din mediul rural aveau o toaletă în interiorul locuinţei.

• Numai jumătate din comunele din România au acces direct la reţeaua naţională de drumuri. Conform Institutului Naţional de Statistică, drumurile rurale reprezintă 38% din drumurile publice. Cu toate acestea, calitatea drumurilor este mult mai scăzută în zonele rurale: aproximativ 72% sunt acoperite cu pietre şi pământ.

• Zonele rurale nu sunt omogene, existând diferenţe importante între satele aflate în apropierea polilor urbani de creştere şi satele îndepărtate, între comunele aflate departe de drumurile europene şi cele din apropierea acestora şi între comunele situate în centrul judeţelor şi cele de la periferia acestora.

În medie, în 2012, veniturile autogenerate reprezentau 22% din bugetele locale în zonele rurale, faţă de 42% în zonele urbane. Numai 135 de comune (dintre care 109 nu sunt nici mici, nici izolate) aveau venituri locale care reprezentau mai mult de 50% din buget. (surse - dosomething.org, who.int, ec.europa.eu)

Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial

La 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

În aceeași zi, în anul 2003, UNESCO adoptă Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, concepută drept un tratat cu caracter juridic obligatoriu, ce recunoaşte rolul fundamental al patrimoniului spiritual din interiorul fiecărei culturi, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la Univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Convenția marchează importanţa prezervării acestui tip de patrimoniu esenţial pentru conservarea identităţii unui popor, precum și pentru menținerea unui patrimoniu viu, transmis și creat în permanență de comunități. Ea conferă Statelor Părți dreptul de a sprijini patrimoniul cultural imaterial în vederea promovării şi protejării tuturor formelor sale de expresie.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

Începând din 2013, România celebrează, la 17 octombrie, Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, prilej de readucere în prim-plan a patrimoniului spiritual ca factor vital în păstrarea identităţii valorilor culturale, în deplin consens cu valorile promovate de Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (Convenția UNESCO 2003).

Pentru atingerea obiectivelor asumate prin ratificarea Convenției UNESCO 2003, țara noastră și-a construit un cadru legislativ favorabil conservării, protejării, salvgardării, punerii în valoare şi promovării acestui tip de patrimoniu, și-a creat o structură de specialitate, organism cu rol în cartografierea patrimoniului imaterial la nivel național, elaborarea programelor de salvgardare specifice, realizarea dosarelor de candidatură pe Lista Reprezentativă a UNESCO, implementarea Programului Tezaure Umane Vii, precum şi alte programe derulate în marja Convenţiei UNESCO 2003.

În vederea continuării identificării acelor soluții care să permită valorificarea potențialului acestui domeniu, mizând, totodată pe cooperarea și implicarea tuturor instituțiilor publice de profil, a așezămintelor culturale, Ministerului Culturii a instituit, în anul 2013, Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, celebrată anual la nivelul instituţiilor subordonate.

Amintim că în perioada 2010 – 2013, Ministerul Culturii a acordat 32 de titluri onorifice Tezaur Uman Viu.

România a înscris în patrimoniul imaterial UNESCO 4 elemente – Ritualul Căluşului (2008), Doina (2009), Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu (2012) şi Colindatul de ceată bărbătească în România și Republica Moldova (2013).

Totodată, țara noastră așteaptă, în prezent, decizia favorabilă a UNESCO privind includerea Procesiunilor populare de la Mânăstirea Moisei cu ocazia sărbătorii „Sfânta Mărie Mare‟ (Adormirea Maicii Domnului) pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, iar în anul 2015 Comitetul Interguvernamental UNESCO va hotărî asupra înscrierii Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) - dosar multinaţional de candidatură, elaborat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Republica Macedonia și asupra dosarului național Jocul Fecioresc.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 539 î.Hr.: Regele perşilor Cyrus cel Mare îi eliberereză din captivitate pe evreii  din Babilon, după exilul în care aceștia se aflau de aproape 70 de ani .

Cyrus permite evreilor să se întoarcă in tara lor  şi  sa isi reconstruiasca Templul din Ierusalim.

• 1610: La Reims, în Franța, avea loc Încoronarea lui Ludovic al XIII-lea al Franței, fiul cel mai mare al regelui Henric IV și al reginei Maria de Medici. 

Ludovic al XIII-lea a devenit rege la varsta de 9 ani, sub regenta mamei sale, dupa asasinarea tatalui sau. Maria de Medici l-a tinut, insa, la distanta de conducerea statului. Domnia regelui francez este relatata in istorie ca o perioada a unui rege slab, dependent de hotararile Cardinalului Richelieu. In realitate se crede ca intre primul ministru si rege era in general o concordanta in hotarari si in timpul lui de fapt a fost ingradita puterea si influenta in conducerea statului a marii nobilimi franceze, dar s-a si consolidate siguranta granitelor cu vecinii, mai ales cu Spania. Ludovic al XIII-lea, sotia sa si Cardinalul Richelieu au devenit figuri centrale ale romanului Cei trei muschetari al lui Alexandre Dumas.

• 1662: Charles al II-lea al Angliei a vândut orașul Dunkerque Franței pentru 40 000 de lire.

Carol al II-lea (engleză Charles II of England) (n. 29 mai 1630 — d. 6 februarie 1685) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei de la 30 ianuarie 1649 (de jure) sau de la 29 mai 1660 (de facto), până la moarte.

Conform regaliștilor, Carol al II-lea a devenit rege când tatăl său Carol I a fost executat la Whitehall pe 30 ianuarie 1649, apogeul Războiului Civil Englez.

Era cunoscut în popor ca the Merrie Monarch („Monarhul vesel”), atât pentru pofta de viață și hedonismul de la curtea sa, cât și pentru ușurarea generală datorată întoarcerii la normalitate după un deceniu de conducere a lui Oliver Cromwell și a puritanilor. Soția lui Carol, Ecaterina de Braganza, era stearpă, dar Carol a avut cel puțin 12 fii nelegitimi cu diverse amante.

În 1662, într-o mișcare nepopulară, Carol a vândut Dunkerque vărului său primar, regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, pentru aproximativ 375.000 £.Canalul portului, deși un avanpost strategic valoros, a fost o scurgere asupra finanțelor limitate ale lui Carol.

Pretul tranzactiei a fost 40.000 lire sterline, pe care Franta le-a scos din trezorerie, iar Anglia i-a incasat, renuntand la acest teritoriu incomod de administrat, fiind peste mare, dar foare important sub aspect strategic, fiind un bun cap de pod pe tarmul european.

Precizarea ca tranzactia a ramas definitiva este necesara, intrucat anterior orasul apartinuse ba Comitatului Flandra, ba Frantei, ba Angliei. A ramas in istorie ziua de 25 iunie 1658, cand in urma unor conflicte militare complicate, orasul a apartinut Spaniei in cursul diminetei, Frantei la amiaza si Angliei spre seara.

Pentru istoria Frantei, Dunkerque a avut in repetate randuri un rol de prim ordin, indeosebi datorita pozitiei sale de port important la Marea Manecii. In Primul Razboi Mondial, localitatea a stat o vreme sub asediu, urmare a ocuparii Belgiei de catre trupele germane.

Germanii nu reusesc sa-l cucereasca, dar il bombardeaza in repetate randuri cu dirijabilele lor Zeppelin. A fost cel mai bombardat oras al Europei in timpul Primului Razboi Mondial.

In 1940, urmare capitularii Frantei, armata franceza inclusiv aliatii sai n-au avut alt mijloc de retragere, decat prin portul Dunkerque. A fost salvata astfel viata a 400.000 soldati. Ca represalii aviatia germana Luftwaffe a bombardat violent orasul, distrugand cea mai mare parte a lui.

In cea de a doua parte a razboiului, a fost randul aviatiei aliate sa efectueze bombardamente distrugatoare asupra orasului, ocupat de germani.

Populatia ramasa fara adapost s-a mutat pentru o lunga perioada in baraci si corturi. Practic, dupa razboi orasul a trebuit reconstruit in intregime.

N-as incheia fara sa ma refer la originea denumirii orasului. In urma cu un mileniu, aici locuiau pescari in case imprastiate razlet de-a lungul litoralului. Crestinismul se raspandise in Europa, iar pescarii si-au construit o biserica, dintr-un material care s-a innegrit dupa un incendiu.

I s-a spus Duinkerk. Dupa unii, cuvantul se copune din duin = nisip si kerk = biserica. Este biserica de pe nisipuri. Dupa altii insa denumirea era Dunkkerk, unde dunk = negru. Deci era biserica neagra. Localitatea si-a adoptat si ea numele dupa cel al bisericii.

Se spune ca in Europa exista cel putin 18 lacasuri de cult intitulate Biserica Neagra. Una din ele este chiar in Romania, la Brasov si face parte dintre cele mai vechi monumente arhitecturale, aflate in functiune, din tara.

• 1873: S-a născut matematicianul  român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si  creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafete curbe si retele  care ii poarta numele.

• 1902:  La Detroit, în SUA, a fost produs primul automobil “Cadillac”.

Cadillac Automobile Company a fost fondată în august 1902 de către Henry Ford. Șapte ani mai târziu, în 1909, Cadillac este cumpărată de concernul General Motors. Numele Cadillac a fost dat în cinstea exploratorului francez Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, fondatorul orașului Detroit, Michigan, în 1701.

Primul automobil Cadillac — Cadillac Runabout and Tonneau — a fost finalizat în octombrie 1902. Acesta a fost un automobil cu două locuri de 10 CP (7 kW) cu un motor cu un singur cilindru. Acesta a fost, practic, identic cu modelul Ford A din 1903.

• 1915: S-a născut Arthur Miller, scriitor american (d. 2005)

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 - d. 10 februarie 2005) a fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

A urmat cursurile Universitatii din Michigan (1938), unde a castigat un premiu literar. S-a inrolat in armata, iar dupa lasarea la vatra a inceput sa scrie. Primul succes l-a avut cu “Focus”.

In 1947 a castigat un premiu din partea criticilor din New York pentru piesa “Toti fiii mei”, iar doi ani mai tarziu “Moartea unui comis voiajor” a obtinut atat premiul Pulitzer, cat si premiul Drama Critics Circle. Aceasta din urma lucrare este considerata piesa de rezistenta a lui Miller.

Ulterior a mai scris  piesele “Vedere de pe pod”, “Vrajitoarele din Salem”. intre anii 1956 – 1960, dramaturgul a fost casatorit cu legendara actrita Marilyn Monroe.

A continuat sa scrie pana in ultima clipa a vietii. In februarie 2005, s-a stins din viata in urma unui atac de cord.

A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor - pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului.

Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama "Moartea unui comis-voiajor" ("Death of a Salesman"), jucată în premieră în 1949.

„Trăim în epoca jurnalismului și a publicității. Să scrii o carte, o piesă sau mai știu eu ce îți ia un an sau doi. Să scrii o observație bună îți ia zece minute. Criticii folosesc arta ca să avanseze ei. Și așa se face, cred, că în privința asta nu stăm deloc bine.”

• 1931: Al Capone era condamnat pentru evaziune fiscală și închis pentru 11 ani. 

Unul dintre cei mai faimosi gangsteri americani din anii ‘20 – ’30, fiu al unei familii de imigranti italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopa din Chicago, ajungand conducatorul unei mari organizatii criminale („Chicago Outfit”), care isi obtinea veniturile din afaceri cu jocuri de noroc ilegale, din case de toleranta, iar in anii regimului Prohibitiei in S.U.A., din trafic ilegal de bauturi alcoolice, la care de adaugau extorcarea de bani pentru asa numita “taxa de protectie”. Pana astazi numele sau se leaga de notiunea de spalare a banilor, pentru ca el a fost unul dintre primii care au uzat de astfel de practici, camuflandu-si sursele incasarilor in unele afaceri legale (spalatorii, vanzare de mobila veche si antichitati) pe care le prezenta ca fiind ocupatia sa oficiala.

• 1933: Albert Einstein ajungea în S.U.A. ca refugiat din Germania nazistă. 

Einstein intrase in conflict cu noua putere nazista, a fost tinta unor numeroase atacuri antisemite in Germania, teoriile sale stiintifice au fost ridiculizate public (inclusiv Teoria Relativitatii) si catalogate ca fiind “negermane”, iar savantul a fost nevoit sa paraseasca Germania si a pierdut cetatenia acestui stat. Tot in 1933, Einstein publica Why War? (“De ce razboi?”), un manifest pacifist. La 1 octombrie 1940, pe langa cetatenia elvetiana, pe care o avea din 1933, o dobandea si pe cea americana. In 1999, ziarul Time il denumea “personalitatea secolului”.

• 1979: Maica Tereza primea Premiul Nobel pentru Pace datorită acțiunilor de sprijinire a săracilor din Calcutta, India.

Calugarita catolica de origine albaneza care a fondat ordinul Misionarii Caritatii in Calcutta, India, in 1950, a ingrijit saracii, bolnavii, orfanii si muribunzii timp de peste 45 de ani, conducand si extinderea Misionarilor caritatii (mai intai in toata India, apoi si in alte tari). Maica Tereza a fost beatificata de Biserica Catolica pe 19 octombrie 2003.

• 2003: La Taipei,  în Taivan, este inaugurat cel mai înalt zgârie nori din lume.

Edificiul are  100 etaje si  508 metri inaltime.Clădirea a fost clasata  oficial ca cea mai inalta din  lume in 2004, până la construirea  Burj Khalifa din Dubai, în 2010.

Pentru comparatie, Burj Khalifa din Dubai (care este acum  cea mai înaltă clădire construită vreodată de om), măsoara  828 m înălțime.

Să aveți o zi frumoasă!

26 August

Este a 238-a zi a anului.
Au mai rămas 127 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 31 m și apune la 20 h 03 m.

Ziua Internaţională a Câinelui

Ziua Internaţională a Câinelui a fost instituită la 26 august pentru a aduce un omagiu patrupedelor care ne sunt mereu alături şi ne alină singurătatea, oferindu-ne prietenia lor şi, mai ales, loialitate.

Ajutorul pe care îl primim zi de zi de la aceste necuvântătoare, fie că sunt câini antrenaţi să ajute persoanele care şi-au pierdut vederea, câini de război sau folosiţi în poliţie, a ajuns să fie de la sine înţeles. Tocmai de aceea, ziua de 26 august s-a dorit să fie un moment de aducere aminte pentru toate dovezile de dragoste pe care ni le oferă amicii noştri patrupezi, dar şi un prilej pentru a face donaţii pentru adăposturile de câini sau de a adopta un prieten blănos.

Curiozități despre căței.

* Mustatile cainelui pot detecta cele mai sensibile miscari din aer. Mustatile sunt sensibile la atingere si sunt situate pe botul cainelui, deasupra ochilor si sub maxilar.

* Peste 33% din proprietarii de caini americani vorbesc la telefon cu cainii lor sau le lasa mesaje pe robot, conform unui studiu al Asociatiei Crescatorilor de Animale din America.

* Cele mai frecvent intalnite nume de caini sunt Molly, Sam, Zach sau Maggie, in timp ce campionul absolut este Max.

* In momentul in care Ulise, deghizat in urs, revine acasa dupa o absenta de 20 de ani singurul care il recunoaste este cainele lui foarte batran, Argos, care a dat din coada de bucurie la revederea stapanului, dupa care a murit.

* 1% din totalul testamentelor din SUA au ca principal mostenitor un caine.

* Paul McCartney a inregistrat un fluierat ultrasonic perceput numai de caini, pentru ciobanescul lui german, la sfarsitul melodiei "A Day in the Life".

* “Millie’s book”, o carte scrisa de Barbara Bush despre cainele ei, un Springer Spaniel englezesc, a fost prezenta pe lista best seller-urilor timp de 29 de saptamani. Aceasta este cea mai populara catelusa apartinand familiilor prezidentiale americane din istorie.

* Aproximativ 40 de milioane de excremente erau depozitate anual pe strazile orasului New York inainte de aparitia, in 1978, a unei legi care ii obliga pe cetatenii orasului sa adune mizeria lasata de animalele lor.

* Pisicile au o memorie mult mai buna decat cea a cainilor? Teste efectuate de cercetatorii de la Universitatea din Michigan au dus la concluzia ca memoria cainilor nu dureaza mai mult de 5 minute in timp ce a pisicilor se poate pastra pana la 16 ore.

* Lupii albi, o rasa de caini de vanatoare foarte rara in Romania in prezent, a fost interzisa de nazisti. Hitler si acolitii lui considerau albul o caracteristica nedorita iar cainii acestei categorii inferiori celorlalti. De asemenea, un alt motiv invocat este acela ca Hitler ura culoarea alba, un simbol al pacii.

* Cainii pot produce doar aproximativ 10 sunete.

* In SUA exista aproximativ 58 de milioane de caini. Cu toate acestea, cainii ocupa locul doi in topul “popularitatii”, dupa pisici care numara peste 66 milioane.

* Cainii transpira prin pernitele labutelor si nu prin saliva.

* Basetii sunt cele mai mici rase de caini folosite pentru vanatoare. Corpul lor este foarte aproape de sol iar acest lucru le usureaza patrunderea si strecurarea prin tuneluri.

* Ogarii au aparut in Anglia inainte de secolul al XIX-lea, fiind crescuti de aristocrati pentru jocurile de vanatoare cu care isi petreceau timpul. Insa rasa a fost descoperita in Egipt inca de acum 5000 de ani!

* Exista 14 mentionari a cainilor in Biblie.

* Cel mai bun prieten al omului foloseste ca metoda de orientare mai mult auzul decat vazul. Cainii percep sunete aflate la o frecventa mult mai inalta decat limita suportata de urechea omului, auzind astfel ceea ce noi nu putem auzi.

* Datorita pupilelor mari si unui unghi de cuprindere vizuala foarte mare cainii pot urmareasca usor obiectele aflate in miscare. De asemenea, cainii vad si atunci cand sursa de lumina este foarte scazuta.

* Din cauza sensibilitatii scazute a papilelor gustative, cainii se orienteaza mai mult dupa miros in alegerea unei mancaruri sau a alteia.

* In monumente, cainele este reprezentat la picioarele unei femei pentru a simboliza afectiunea si fidelitatea, asa cum leul sta la picioarele barbatului, ca simbol al curajului si maretiei.

* Multi cruciati sunt infatisati cu piciorul pe un caine pentru a sugera faptul ca au urmat vointa lui Dumnezeu cu aceeasi fidelitate cu care cainele isi urmeaza stapanul.

* Desi cainii nu au la fel de multe papile gustative ca oamenii (limba lor contine in jur de 1700, in timp ce a omului 9000), acest lucru nu inseamna ca nu pot face diferenta intre mancaruri.

* In timp ce oamenii au doar 5 milioane de receptori olfactivi in nas, cainii au peste 200 de milioane. De aceea cainii apreciaza o mancare ca fiind buna sau rea mai mult dupa miros decat dupa gust.

* Patrupedele din rasa chow-chow au limba albastra in timp ce restul cainilor o au roz.

* In lume se cheltuiesc anual aproximativ 1,5 miliarde de dolari pentru mancarea de caine, de patru ori mai mult decat suma cheltuita pe mancarea pentru bebelusi.

* Pudelii francezi nu sunt, de fapt, originari din Franta. Initial ei erau caini de vanatoare in Europa. Blanurile lor mari ii impiedicau sa inainteze in apa si faceau periatul aproape imposibil, motiv pentru care stapanii lor le tundeau picioarele din spate, infasurandu-le insa gleznele si coapsele, pentru a-i feri de reumatism. Fiecare vanator isi marca animalul cu o funda colorata legata in jurul gatului pentru ca grupurile de vanatori sa-si poata deosebi animalele intre ele.

* Imperecherea intre membrii aceleiasi familii face ca 3 din 10 dalmatieni sa sufere de disfunctionalitati auditive.

* Una dintre mancarurile preferate ale coreenilor este ciorba de caine. Consumata mai ales in sezonul estival, in ciuda protestelor vehemente venite din partea altor nationalitati, ciorba se presupune ca taie setea din timpul verii, creste virilitatea si improspateaza tenul femeilor.

* Lassie a fost interpretata de cativa caini-masculi, in ciuda numelui feminin, deoarece masculii din rasa collie se presupune ca arata mai bine decat femelele in fata camerei de filmat. Actorul principal se numea Pal. Personajul Lassie a aparut pentru prima data in 1930, intr-o nuvela cu titlul Lassie Come-Home, scrisa de Eric Mowbray Knight. Modelul acestui personaj l-a reprezentat Toots, cainele lui Knight.

* Maria Antoaneta avea un prepelicar pe nume Thisbe.

* Aproximativ 95% dintre proprietarii de caini spun ca animalele lor ii fac sa zambeasca cel putin o data pe zi.

* Pechinezii au fost animale sacre in China mai bine de 2000 de ani si reprezinta una dintre cele mai vechi rase de caini din intreaga lume.

* Lupii albi, o rasa de caini de vanatoare foarte rara in Romania in prezent, a fost interzisa de nazisti. Hitler si acolitii lui considerau albul o caracteristica nedorita iar cainii acestei categorii inferiori celorlalti. De asemenea, un alt motiv invocat este acela ca Hitler ura culoarea alba, un simbol al pacii. (stiati-ca.com)

Sfinții Adrian și Natalia

Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin.

Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: “Ti-ai iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: “Nu, abia acum mi le-am aflat”.

A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.

Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat.

Dar cand a aflat scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie. Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa cugete la bunatatile ceresti.

L-a intarit in suferinta spunandu-i: “Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te vei bucura cu ingerii”.

Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.

Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.

“O, pereche fara de prihana si aleasa Domnului! O, preadorita doime si lui Hristos preaiubita! O, insotire preabuna si lui Dumnezeu fericita! Cine nu se va spaimanta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a imbarbatat asupra tiranului celui amar, si pe barbatul ei l-a intarit a nu slabi in cele cumplite, ci sa aleaga a muri pentru credinta mai degraba decat a trai. O, graiuri impletite de Dumnezeu ale inteleptei Natalia! O, sfatuiri dumnezeiesti care au strabatut cerurile si au facut pe maritul Adrian cunoscut catre insusi scaunul Imparatului Celui mare! O, insotire sfanta! Rugati-va lui Hristos pentru noi, care din dragoste savarsim pomenirea voastra, sa ne mantuim din ispite si de tot necazul.“ (Mineiul pe August, p. 300).

Semnificatia prenumelui Natalia

Nume de fata provenit din latina tarzie, de la elementul "natale domini" ce inseamna "Zi de Craciun". Astfel ca "Natalia", atat in limbile slave, cat si in cele latine, are insemnatatea de "nascuta de Craciun". Numele a fost purtat de sotia unui martir canonizat din secolul al IV-lea, Sfantul Adrian din Nicomedia. Este venerata drept o sfanta in Biserica Ortodoxa, iar numele a devenit mai comun printre crestinii din Est decat printre cei din Vest.

Persoanele care poarta numele de "Natalia" sunt lideri capabili, carismatici care adesea isi indeplinesc sarcinile dificile cu mare succes. Apreciaza adevarul, justitia si disciplina, dar pot fi foarte temperamentali cu cei care nu stiu aprecia acestea. Au o dorinta adanca de a crea si de a se exprima, adesea prin oratorie, pictura, muzica, actorie sau scris.

Forme ale numelui "Natalia" in alte limbi ale lumii: "Nathalie" (franceza, germana), "Natalee", "Natille", "Nat" (engleza), "Natalija", "Nataša" (croata, macedoniana, sarba, slovena), "Natália" (maghiara, slovaca, portugheza), "Natálie" (ceha), "Natālija" (letona), "Natalka", "Natasza" (poloneza), "Nataliya", "Natalya", "Nata", "Natali", "Natasha", "Tasha" (rusa), "Nataliya", "Natali", "Natalka" (ucrainiana).

Etimologia numelui Adrian

Numele Adrian și Adriana provin din numele latinesc Hadrianus, la origine un cognomen (al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman) cu semnificația "de la Hadria".

În Italia antică erau două localități care purtau acest nume. Una dintre ele a dat și numele Mării Adriatice.

Adrian este nume masculin de origine latină, de la "hadrianus", face referire la familia romană originară din Hadria (în apropierea Mării Adriatice), iar semnificația lui este „Cel care vine de la mare” sau „Cel care stă în apropierea "Mării Adriatice"

Alte variante: Adriano, Adrion, Hadrian; în forma sa feminină: Adriana, Adria, Hadria.

Adrian, în alte limbi: în catalană - Adrià; franceză - Adrien, Adrian, Adriano; engleză - Hadrian sau Adrian; italiană - Adriano.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1071: Turcii selgiucizi condusi de sultanul Alp-Arslan  i-au învins pe bizantini și l-au luat prizonier pe împăratul Romanos al IV-lea în bătălia de la Manzikert.

Înfrângerea decisivă a armatei bizantine și capturarea împăratului Romanos al IV-lea Diogenes a jucat un rol important în disolutia autorității bizantine în Anatolia si Armenia.

După dezastrul de la Manzikert, Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit niciodată. Haosul a continuat, teritorii vaste au fost pierdute, inclusiv Ierusalimul și orașele sfinte sunt ocupate de selgiucizi, fapt care va avea ca și consecință directă apariția cruciadelor.

Cruciada I va cuceri Ierusalimul în 1089, apărând un nou concurent în regiune, Imperiul Latin al cruciaților.

Cruciada a patra va cuceri Constantinopolele pentru aproape șaptezeci de ani, în anul 1204. Constantinopolele va mai supraviețui cu greutate, pierzând tot mai multe teritorii, până va fi cucerit de turcii otomani conduși de Mahomed al II-lea la 1453. Malik Shah, fiul lui Arp Aslan, va domni peste Imperiul Selgiucid până la moartea sa, în 1092.

Dar încă din timpul domniei sale se vedeau tendințele centrifuge, de fărâmițare. Din fericire pentru Imperiul Bizantin, la moartea sa, imperiul se fragmentează între fratele și fii săi, nemaifiind o amenințare militară reală.

Dar ascensiunea altui popor turcic, otomanii, va aduce din nou amenințarea islamică la porțile Constantinopolelui și ale Europei.

• 1346: Bătălia de la Crecy

La data de 26 august 1346 a avut loc Bătălia de la Crecy dintre Anglia și Franța, una dintre cele mai importante bătălii din "Războiul de 100 de ani”. Acest conflict dintre regatele medievale engleze și franceze, ce s-a desfășurat în intervalul 1337- 1453, a fost caracterizat prin pretenția regilor englezi de a deveni și regi ai Franței în baza drepturilor de moștenire ale Isabelei, mama regelui lui Edward al III-lea al Angliei. Chiar dacă conflictul dintre cele două regate nu a fost unul continuu, ci a fost marcat şi de lungi perioade de pace, una dintre cele mai spectaculoase bătălii ale acestui război de 100 de ani este bătălia de la Crecy din 26 August 1346, în urma căreia englezii au ieşit învingători. Purtată în nordul Franţei, în apropiere de Crecy, bătălia a fost una dintre cele mai impresionante bătălii ale Evului Mediu, datorită tehnicilor de luptă adoptate, cât și prin folosirea noilor arme, respectiv folosirea arcurilor alungite care erau mult mai puternice și folosirea pentru prima dată în Europa a armelor de foc, respectiv a tunurilor ce aruncau ghiulele. În timpul bătăliei, englezii, au hotărât să adopte o poziţie defensivă și în loc să ducă o confruntare directă cu francezii, au preferat să alinieze arcaşii echipați cu arcuri alungite în apropierea taberei adverse, iar pe dealuri au postat tunuri ce aruncau ghiulele. Astfel, în momentul confruntării, francezii au fost puşi la pământ sub ploaia de săgeţi și de ghiulele, mulți soldați ai armatei franceze căzând pe câmpul de lupta. Bătălia de la Crecy l-a transformai în erou pe regele Edward al III-lea, mai ales după ce acesta va asedia și va cuceri portul Calais, port ce va rămâne în mâinile englezilor timp de peste două sute de ani.

Trupele franceze au fost înfrânte de englezi. Cavaleria franceza,mult mai numeroasa este decimata de arcasii englezi. In aceasta batalie englezii au folosit pentru prima data in Occident armele de foc.

Mulți istorici considera această bătălie ca fiind începutul sfârșitului cavalerismului clasic.

Armata engleză și galeză, având cca. 9000 – 10.000 oameni , comandată de Eduard al III-lea al Angliei a învins o armată superioară ca număr, armata condusă de Filip al VI-lea al Franței care număra cca. 35.000 – 100.000 oameni.

• 1498: Michelangelo Buonarroti primea comanda pentru a sculpta  Pietà.

In prezent, aceasta capodopera de o valoare inestimabila a sculpturii renascentiste se afla la Vatican, in Bazilica Sfantul Petru. Este singura lucrare semnata de Michelangelo. Semnatura poate fi vazuta pe centura care ii incinge pe diagonala pieptul Fecioarei. Statuia a fost realizata pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat in Roma. Statuia a fost facuta ca monument funerar a cardinalului, dar a fost mutata in prima capela pe partea dreapta de la intrarea in bazilica, in secolul XVIII, unde se gaseste si astazi. Aceasta faimoasa opera de arta o intruchipeaza pe Fecioara Maria tinand in brate trupul lui Iisus dupa crucificare. Aceasta tema este de origine Nordica, populara la vremea respectiva in Franta, insa nu si in Italia. Interpretarea data de Michelangelo lui Pietà este unica. Este o lucrare de o deosebita importanta intrucat impleteste idealurile de frumusete renascentiste cu cele naturaliste. Pentru prima data, Pietà a fost gazduita la capela Santa Petronilla, un mausoleu roman aflat langa transeptul sudic al bazilicii Sfantul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capela unde vor avea loc funerariile sale. Capela a fost demolata de catre arhitectul Donato Bramante in timpul recladirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Vasari, la scurta vreme dupa instalarea lui Pietà in capela, Michelangelo a auzit unele remarci cum ca ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari, nu a sa. De suparare, Michelangelo a sculptat inscriptia MICHAELA[N]GELUS BONAROTUS FLORENTIN[US] FACIEBA[T] (Michelangelo Buonarroti, Florenta, a facut-o) pe centura de pe pieptul Fecioarei Maria. A fost singura lucrare pe care a semnat-o vreodata. Mai tarziu si-a regretat gestul, considerandu-l o aroganta si a jurat ca nu-si va mai semna niciodata vreo lucrare.

• 1510 : A apărut Octoihul, a doua carte imprimată de ieromonahul şi tipograful Macarie de la Târgovişte.

OCTOIHUL (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei zile consacrându-i-se succesiv câte un glas.

Octoihul mare cuprindea toate zilele săptămânii, în timp ce octoihul mic era un extras din cel mare, care cuprindea doar sâmbetele şi duminicile.

A doua carte imprimată de Macarie în Ţara Românească a fost Octoihul (Osmoglasnicul),care a ieşit de sub tipar la 26 august 1510,în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ(1510-1512).

 Octoih, tipărit „din porunca lui Io Vlad Voevod şi stăpânitor întregei Ţeri a Ungro-Vlahiei şi a celor de lângă Dunăre în anul 7018 (1510), ostenindu-se întru acesta ieromonachul Macarie.”

MACARIE (1507-1512) a fost călugăr de provenienţă sârbă,preot,tipograf şi gravor în Ţara Românească, Veneţia,Muntenegru. Limba de tipărire a cărţilor sale  a fost slavona. Învaţă meşteşugul tipografic la Veneţia în tipografia lui Andreas Toressani.

  După cucerirea Muntenegrului de turci, este posibil ca Macarie să fi fugit în Ţara Româneasca şi sub patronajul domnilor Radu cel Mare şi Mihnea cel Rău să realizeze tipărirea Liturghierului în limba slavonă de redacţie mediobulgară.

Urmează Octoihul tipărit sub domnia lui Vlad cel Tânar şi Evanghelia la comanda lui Neagoe Basarab. Ieromonahul Macarie, cum semneaza epilogurile celor trei cărţi imprimate în Ţara Românească, nu mai este cunoscut după anul 1512.

Setul de litere folosit în Muntenegru este altul decât cel folosit pe teritoriul românesc, ceea ce nu exclude identitatea lui Macarie, care putea fi un tipograf ambulant. Tipariturile sale slavo-române poarta stema Ţării Româneşti şi unele elemente specifice decorării manuscriselor autohtone.

• 1740:  S-a născut  francezul Joseph-Michel Montgolfier care, împreună cu fratele său, Jacques-Etienne, a conceput şi experimentat balonul cu aer cald (aerostatul); (m. 26 iunie 1810)

• 1743:  S-a născut savantul Antoine Laurent Lavoisier, fizician şi chimist, unul dintre fondatorii chimiei moderne, membru, la 25 de ani, al Academiei de Ştiinţe; a enunţat legea conservării masei (care îi poartă numele) şi legea conservării elementelor).

A fost decapitat pe ghilotina in timpul Revolutiei Franceze la data de  8 mai 1794, fiind acuzat de „tradare”.

• 1789: Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, carta fundamentală prin care au fost puse, în Franţa, şi în lume, bazele democraţiei moderne.

În 1789, Adunarea Stărilor Generale din Franţa, reunită la Versailles şi constituită în Adunare Naţională cu drepturi constituante, a hotărât să elaboreze o declaraţie de principii fundamentale care să stea la baza unei noi constituţii. Discuţiile privind „Declaraţia” au avut ca punct de pornire un proiect compus din 24 de articole, propus de către „biroul al şaselea” al Adunării.

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne.

Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16.

Conținut

Preambul

„Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât această declarație, prezentă permanent la toți membrii corpului social, să le amintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor; astfel încât actele puterii legislative și cele ale puterii executive, putând fi oricând comparate cu scopul oricărei instituții politice, să fie prin urmare mai respectate; astfel încât cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor.

În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului.”

Articolul I

„Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”

Articolul II

„Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.”

Articolul III

„Principiul oricărei suveranități rezidă în principal în națiune; nici o entitate, nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod explicit de la ea.”

Articolul IV

„Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi. Aceste limite pot fi determinate numai prin lege.”

Articolul V

„Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.”

Articolul VI

„Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.”

Articolul VII

„Nici un om nu poate fi acuzat, arestat, nici deținut decât în cazurile stabilite prin lege și după formele prescrise de aceasta. Cei care solicită, dau, execută sau fac să se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiți; dar orice cetățean somat sau arestat în virtutea legii trebuie să se supună imediat; dacă opune rezistență, el se face vinovat.”

Articolul VIII

„Legea nu trebuie să stabilească decât pedepse strict și evident necesare și nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi stabilite și promulgate anterior delictului și aplicată legal.”

Articolul IX

„Orice om este presupus nevinovat, până în momentul în care a fost declarat vinovat; dacă se consideră necesar să fie arestat, orice act de constrângere, în afara celor necesare pentru reținerea lui, trebuie să fie aspru pedepsit de lege.”

Articolul X

„Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege.”

Articolul XI

„Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.”

Articolul XII

„Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică: această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.”

Articolul XIII

„Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită egal între toți cetățenii, în raport cu posibilitățile lor".

Articolul XIV

„Cetățenii au dreptul să constate ei înșiși sau prin reprezentanții lor necesitatea contribuției publice și s-o accepte în mod liber, să urmărească destinația care i se dă, să-i determine cuantumul, bazele, perceperea și durata.”

Articolul XV

„Societatea are dreptul să ceară socoteală oricărui funcționar public pentru modul în care își îndeplinește funcția.”

Articolul XVI

„Orice societate care nu asigură garanția drepturilor și nu statornicește separarea puterilor este lipsită de constituție.”

Articolul XVII

„Proprietatea fiind un drept inviolabil și sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, cu excepția cazurilor în care necesitatea publică, legal constatată, pretinde în mod evident acest lucru, și cu condiția unei juste despăgubiri prealabile.”

Influențe ulterioare

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină. Tradiția revoluționară franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (convenție ratificată și de România, la data de 20 iunie 1994).

• 1885 : S-a născut scriitorul francez Jules Romains (pseudonim pentru Louis Farigoule): romanul-fluviu “Oameni de ispravă”; (m. 14 august 1972).

Louis Henri Jean Farigoule (cunoscut sub pseudonimul Jules Romains) a fost poet, prozator, dramaturg francez, fondator și reprezentant principal al doctrinei unanimismului.

• 1906: S-a nascut  Albert Bruce Sabin, microbiolog de origine poloneză, descoperitorul  vaccinului antipoliomelitic; (d. 1993).

• 1910: S-a născut Maica Tereza.

A fost o călugăriţă catolică de origine albaneză, cu cetăţenie indiană. Ea a iniţiat o Misiune de caritate în Calcutta, India, în 1950. A depus jurământul de măicuţă la 24 mai 1931, alegându-şi numele de Tereza după Therese de Lisieux, protectoarea misionarilor. Pentru mai bine de 45 de ani a avut grijă de cei săraci, bolnavi, orfani sau muribunzi din India, dar şi din alte ţări.

După moarte, aceasta a fost sanctificată de Papa Ioan Paul al II-lea, conferindu-i-se titlul de Sfânta Teresa de Calcutta. Pentru activitatea sa umanitară, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, în 1970, şi cea mai înaltă distincţie Bharat Ratna, în 1980.

Înainte să moară, Misiunea de Caritate a Maicii Tereza includea 610 misiuni deschise în 123 de ţări. A fost admirată de multe personalităţi, guverne şi organizaţii. Cu toate acestea, a avut parte şi de critici de tot felul. Principalele critici au fost legate de viziunea ei împotriva contracepţiei şi a avortului, susţinerea botezului chiar şi după moarte.

Din înțelepciunea Maicii Tereza:

Oricum

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...

Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...

Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...

Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...

Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...

Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...

Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...

Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...

Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...

N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o.

Viaţa este frumuseţe, admir-o.

Viaţa este un vis, realizează-l.

Viaţa este o provocare, înfrunt-o.

 Viaţa este un joc, joacă-l.

Viaţa este o promisiune, realizeaz-o.

Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o.

Viaţa este un cântec, cântă-l.

Viaţa este o luptă, accept-o.

Viaţa este o tragedie, înfrunt-o.

Viaţa este o aventură, îndrăzneşte.

Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în ani...

Dar ce e mai important se conservă: forţa şi determinarea ta nu au vârstă.

Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de păianjen.

Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.

Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.

Cât timp trăieşti, simte-te vie.

Daca ţi-e dor de ce făceai, fa-o din nou.

Nu te pierde printre fotografii ingălbenite de timp...

Mergi mai departe atunci când toţi se asteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai in tine.

Fă astfel ca în loc de milă, sa impui respect.

Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.

Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.

Când nu poti sa mergi, ia bastonul.

Însa nu te opri niciodată.

Ziua cea mai frumoasã? Azi.

Obstacolul cel mai mare? Frica.

Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.

Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.

Cauza tuturor relelor? Egoismul.

Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.

Cel mai bun profesor? Copiii.

Prima necesitate? Sã comunici.

Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.

Misterul cel mai mare? Moartea.

Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.

Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.

Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.

Calea cea mai rapidã? Drumul corect.

Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.

Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.

Remediul cel mai bun? Optimismul.

Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

·        * Ia seama, tu care te crezi acum puternic pentru că ştii să te ascunzi! Are să fie o vreme când ai să te cauţi şi n-ai să te mai găseşti.

·        * Unii oameni apar în viaţa noastră ca o binecuvântare, alţii ca o lecţie.

·        * Viața este o provocare căreia trebuie să-i răspunzi, o fericire pe care trebuie s-o meriți, o aventură pe care trebuie s-o încerci.

·        *  Pacea începe cu un surâs.

·      *  Tu poţi face lucruri pe care eu nu le pot face. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poţi face. Împreună putem face lucruri minunate.

·        * Nu contează ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.

·        * Nimeni nu-ţi poate lua educaţia, experienţa şi amintirile.

·        * Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de azi. Hai să începem.

·        * Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.

·        * Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.

• 2004:  Preşedintele ucrainean, Leonid Kucima, a inaugurat canalul Bâstroe, în pofida criticilor venite din Romania si din Occident.

Canalul traversează o rezervaţie protejată din Delta Dunării şi permite Ucrainei să aibă acces navigabil la Marea Neagră.

România a înaintat la Curtea Internaţională de la Haga dosarul litigiului privind canalului Bâstroe.

Să aveți o zi frumoasă! 

 

Citatul zilei